3,225 matches
-
Biserica și să se îngrijească de bunăstarea ei spirituală și materială. Pe scurt, acest tip de relație armonioasă Biserică Stat a fost numit "simfonia bizantină", cu principalii protagoniști: împăratul și patriarhul. Al doilea model de raportare a Bisericii la instituția seculară privește situația în care autoritatea civilă nu este creștină, respectiv ortodoxă, ci este adepta unei alte religii, în speță religia islamică. Am putea vorbi aici îndeajuns despre situația Patriarhiei Ecumenice din Constantinopol după anul 1453 și despre modalitatea în care
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
ed., rev. P.H. Nidditch. Oxford: Oxford UP, 1978. Hume, Nancy G., ed. Japanese Aesthetics and Culture: A Reader. Albany: State U of New York P, 1995. James, William. The Varieties of Religious Experience. London: Collins, 1961. Jasper, David. The Sacred and Secular Canon în Romanticism. Hampshire, London: Macmillan, 1999. Johnson, Mary Lynn. ""Milton" and Its Context". The Cambridge Companion to William Blake. Ed. Morris Eaves. Cambridge: Cambridge UP, 2003. 231-50. Johnstone, Henry W. The Problem of the Self. U Park: Pennsylvania State
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
conducătorului providențial apare întotdeauna asociat simbolurilor purificării: eroul care mîntuie e cel care eliberează, retează legăturile, zdrobește monștrii, face să dea înapoi forțele răului. E întotdeauna asociat luminii aurul, soarele urcînd pe cer, strălucirea privirii și verticalului spada, sceptrul, arborele secular, muntele sacru. De asemenea, motivul conspirației malefice va fi pus întotdeauna în relație cu o simbolistică a murdăriei: cel care complotează trăiește în duhori întunecate; asimilat animalelor scîrboase, se tîrăște și se furișează; vîscos sau tentacular, răspîndește otrava și infecția
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
pe spinare, făcând răstoace și folosind crengi de brad. Cine o fi dat acestui pârâu numele de Pârâul Lostriței sau Pârâul cu lostrițe? Secuii din Remetea și Ditrău nu călcaseră pe aici, cel puțin până În secolul al XVIII-lea. Codrii seculari se Întindeau atunci din Munții Călimani și Munții Gurghiului aproape până la apa Mureșului. Pe atunci, În Gălăuțaș se puteau număra doar câteva case la Gura Pârâului și pe lângă Mureș, acestea constituindu-se ca un cătun al comunei Subcetate. La Gheorgheni
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
prin secolul al XVIII-lea era o comunitate numeroasă de armeni care stăpâneau Întinderi de păduri până la râul numit Valea Găinii, toponim dat de românii din Toplița, pentru că zona era populată de găini și cocoși sălbatici, podoabe ale acestor păduri seculare. Biserica armenească din Gheorgheni cu ziduri groase din piatră datează de la jumătatea secolului al XVIII-lea. Dacă În Moldova și Valahia armenii au venit mult mai devreme (Biserica Armenească din Roman este construită În anul 1609) și și-au păstrat
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
altele luându-le locul, nu mai puțin greu ne-a fost să aflăm din ce veac s-au așezat aici românii? De unde și când au venit ei aici, știindu-se că doar cu un veac și jumătate În urmă codrii seculari de brad și fag se Întindeau până aproape un kilometru de apa Mureșului. Venind ungurii pe Valea Mureșului În amonte, nu sau stabilit aici cu oastea lor de ocupație din care făceau parte secuii, ci au căutat locuri mai deschise
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
de apă, drumurile proaste și lipsa oricăror preocupări ale administrației locale de a introduce aici curentul electric. Trecând prin acel cătun, pustiu acum, mă Întrebam dacă atunci când acel loc era al unui armean din Gheorgheni, aici ar fi fost pădure seculară. Pârâul Gotcii sau al lui Gotcă, toponim păstrat de la slavi (gotcu = cocoș sălbatic), este o dovadă că acolo erau cândva codri. Să ne amintim totuși ce familii erau aici. În dealul pe care-l urci de la Gura Părăului Gălăuțașului Întâlneai
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
trebuie să accepte un corp comun de legi, norme și valori, indiferent de consonanța sau contradicția cu normele sociale și culturale preexistente aderării la una dintre aceste structuri. Culturile tradiționale par să aibă de pierdut în cadrul acestui proces, anumite obiceiuri seculare fiind scoase în afara legalității, în felul acesta existând riscul ca ele să dispară. În România, ca urmare a integrării în Uniunea Europeană, s-au produs mai multe schimbări legislative, iar una dintre acestea se răsfrânge direct asupra unui obicei tradițional, vechi
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
Review, februarie, 2000 (coaut.). * Rising Tide: Gender Equality and Cultural Change around the World, Cambridge University Press, 2003 (coaut.). * Human Beliefs and Values: A Cross-Cultural Sourcebook based on the 1999-2002 values Surveys., Mexico City: Siglo XXI, 2004 (coord.). * Sacred and Secular: Religion and Politics Worldwide, Cambridge University Press, 2004 (coaut.). * Modernization, Cultural Change and Democracy: The Human Development Sequence, Cambridge University Press, 2005 (coaut.). Analizând rezultatele obținute de-a lungul anilor de către Sondajul valorilor mondiale (World Values Survey) și Studiul valorilor
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
de frumuseți ale acestui ținut. Am apucat-o pe drumul care duce la Saché, pe malul stîng al rîului, uitîndu-mă la amănuntele colinelor care se ridică pe celălalt mal. Și, în sfîrșit am ajuns la un parc împodobit de copaci seculari, care mi-au dat de veste că acolo este castelul Drapesle. Am sosit tocmai la ora la care clopotul anunța masa de prânz. După masă, gazda mea, nebănuind că venisem de la Tours pe jos, m-a dus să colind toate
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
rodul fanteziei, dezrădăcinaților sorții, desțăraților. Satul Giurgioana e astăzi ca o femeie despletită (doar câteva case ... vechi) cu colții sărăciei răsărind dintre văioagele cu salcâmi (leagănul albinelor și legendelor), dintre pădurile Necorița sau Daja, faimoase prin teii (ce frânghii durabile ...!) seculari, prin stejarii ori fagii care hrăneau turme de porci. Dacă n-aș fi păzit porcii la jir sau ghindă, n-aș ști ... Păstrează, locul acesta, „aroma” unui trecut răzeșesc, pentru că, sigur, n-a fost vreodată moșie boierească deși, se spune
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
din Ierusalim (descrisă în Fap 2,42-47 și 4,32-35) pentru stilul lor de viață fratern și sărac, alături de cel apostolic. Și totuși, acest model, la care monahismul a făcut întotdeauna referință în mod conștient de-a lungul istoriei sale seculare, și care fusese repropus mai amplu de Reforma Gregoriană din secolul al XI-lea, nu a fost însușit de frați și, cu atât mai mult, de către Francisc, care intenționa să pășească pe urmele lui Cristos cu adevărat sărac. De fapt
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
care acestea îl constituie, referindu-se la răspândirea Ordinului în Europa conform relatărilor lui Giordano din Giano, ale lui Toma din Eccleston, dar și ale lui Salimbene. În același context, trebuie avute în vedere nu numai reacțiile laicilor, ale clerului secular și ale călugărilor, ci și acelea ale fraților înșiși, uneori aproape neîncrezători în propriul „succes”. Apoi situația e și diferită, mai ales pentru că toate aceste izvoare sunt tardive, niciunul nefiind anterior jumătății secolului al XIII-lea. În cazul în care
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
activitatea de predicare, dar nu ca spiritualitate. Ele exprimă mai degrabă preocuparea lor pentru lipsa de reguli ce caracterizează noua realitate, cum ar fi absența anului de noviciat, după cum relatează Iacob din Vitry în scrisoarea de la Damietta din 1220. Izvoarele seculare, cum ar fi Boncompagno din Signa, sunt mult mai practice în a prezenta obiecții la adresa fraților minori și a sublinia ceea ce ei consideră excese. Există un episod impresionant ce este imediat descoperit și transmis de la un martor la altul: acela
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
94). Scrierea este databilă între 1231 și 1235. Fragment din LUCAS TUDENSIS, Adversus Albigensium errores; II, cap. 11: Cf. LEMMENS, în TM, 92-93. Așa cum se menționează în Legenda lui sacră și după cum mărturisesc cu fervoare mulți religioși, clerici, laici și seculari care au avut privilegiul să atingă cu mâinile lor și să admire cu ochii lor, nu cu mai mult de cinci ani în urmă, în mâinile și picioarele fericitului Francisc, soldatul lui Cristos, au apărut patru semne ale cuielor drept
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
lui Bernard din Bessa - o biografie a Sfântului Francisc care începe prin cuvintele „Quasi stella matutina” (Ca luceafărul dimineții). În primul fragment redat aici, autorul, cu siguranță, exagerează rolul lui Ugolino în întemeierea și organizarea Ordinului Clariselor și a Ordinului Secular al Pocăinței, pentru care va fi nevoie să se rectifice afirmațiile sale chiar prin cuvintele lui Grigore al IX-lea. Ultima parte a fragmentului nu prea pare să facă referință la clarise, ci, mai degrabă, la o altă congregație. Text
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
dovadă a voinței divine, căreia i se datorează mărimea actuală a acestuia. Salimbene merge și mai departe, arătând un dispreț vădit pentru frații laici; e mândru de Ordinul căruia îi aparține și manifestă un aer aristocratic de superioritate față de clerul secular sau alte mișcări religioase. El nici măcar nu-și poate aminti timpurile eroice, fiindcă și-a petrecut tinerețea într-un Ordin care de-acum se clericalizase și adoptase structura conventelor; el amintește, într-adevăr, câteva dintre cele pe care le-a
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
un cleric, pe nume Cezar, a fost primit în Ordin. Acest Cezar, un german născut la Speyer, și subdiacon, a studiat teologie cu maestrul Conrad din Seyer, predicator al cruciadei și mai târziu episcop de Hildesheim. Pe când era încă un secular, a fost mare predicator și imitator al perfecțiunii evanghelice. Deoarece în orașul său unele doamne, după ce au renunțat la orice podoabă, mergeau îmbrăcate modest să-i asculte predica, soții acestora au vrut să-l ardă pe rug ca pe un
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
o bună pregătire culturală, pe care a continuat-o studiind împreună cu un frate, «lector eminent», pe care nu-l nominalizează (nr. 70: FF 2495); a fost fascinat de frații englezi ce au venit în Anglia de la Paris pe când era preot secular (nr. 35: FF 2456). A trăit mereu în Anglia, în diferite locuri, în mod deosebit la Oxford și Londra; are într-adevăr relații de prietenie cu mulți frați. Este foarte probabil că a avut la dispoziție documente oficiale. Opera sa
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
capitul provincial la Oxford, readucând la unitate pe acei frați ce voiau să iasă în evidență susținând idei rătăcite. Apoi a lăudat în toate provinciile ascultarea și fervoarea fraților englezi. La Paris i-a reconciliat personal pe frați cu maeștrii [seculari], explicând în universitate simplitatea profesiunii Ordinului, după ce a revocat plângerea fraților împotriva maeștrilor. El a decis ca fiecare capitul să fie ținut, de-acum înainte, în mod alternativ, dincoace [la nord] și dincolo [la sud] de Alpi. În cele din
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Bisericii Romane), însă fără a menționa modul în care trebuiau folosite lucrurile. Dacă Quo elongati și Ordinem vestrum se referă la o problematică internă, ultimele două scrisori, dimpotrivă, ne permit să surprindem ecourile unei polemici foarte aprinse, adică disputa dintre seculari și mendicanți, ce ajunsese între anii 1254-1255 la una dintre fazele sale cele mai acute. Inocențiu al IV-lea, la 22 noiembrie 1254, cu câteva zile înainte de moartea sa, luase poziție cu fermitate în favoarea clerului diecezan prin scrisoarea Etsi animarum
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
are rădăcinile înfipte adânc, în chiar miezul personalității criticului (edificate, repet, pe fondul lipsei de energie vitală): "Stau o clipă. Am o temere. M-aș întoarce... Am cetit atâtea asupra acestei Cine; în jurul ei stau atârnate atâtea ghirlănzi de laude seculare; peste dânsa s-a revărsat atâta entuziasm, încât o văd ca într-o aureolă. Pulberea de aur a timpului a încărcat-o de glorie și de poezie. Îmi va apărea ea acum (s.a.) așa cum o zăresc prin ochii atâtor artiști
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
înțelepciune), pentru a exalta mai curând vigoarea de altădată a stirpei (Lovinescu sancționează polemic, ca și în opera de doctrină, influența slavă, orientală, asupra sufletului românesc, mutilat de "o umilință străveche ce ne încovoaie grumazul: în străini vedem încă stăpânul secular")179. "Mândru" și "falnic", adevărată "forță a naturii", bătrânul Colea și-a păstrat intactă tinerețea, pofta de viață, agresivitatea animalică (de "fiu al lupoaicei"), spre deosebire de "sfiosul" intelectual cu studii la Paris, pe umerii căruia apasă vina disprețului de sine și
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
caută. Când se hotăra s-o vadă, își dădea pe spate pălăria de pai cu boruri mari și o lua în brațe. Veneau la masă și prima servită era nepoțica noastră. În fundul grădinii, în colțul din stânga, se afla un stejar secular, umbros, cu crengi groase și primitoare, în care mă urcam ades. Era locul meu preferat. Îmi plăcea să privesc în jurul meu de la înălțime, să ascult greierii care cântau în iarbă, chiar să dorm în ramificația a două crăci foarte groase
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
au rămas ciungi de vreun picior sau o mână. Parcă-l aud și acum pe tata bombănind: - Camfura mă-ti de copchil, las' că te prind eu, și-ți dau eu bombe și grenade. Eu mă furișam în stejarul meu secular și stăteam pitit acolo până-i trecea mânia. Unii or spune: „Ce tot îndrugă ăsta despre ce a fost atunci, parcă noi nu știm!?” Ăți fi știut unii, cei de seama mea, care mai trăiesc, dar nu știu cei mai
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]