1,848 matches
-
momentele tensionate ale trecutului românesc în care contradicțiile sociale au răbufnit sub formă de răscoale sau revoluții au fost recriptate ca având conotații profund naționale. Sensul social al luptei de emancipare colectivă de exploatare economică a fost hibrizat cu o semantică națională. Naționalizarea luptelor de eliberare socială este cel mai bine evidențiată de cazul răscoalei condusă de Horea din 1784, care a făcut obiectul analizei scrupuloase realizate de K. Verdery (1991, pp. 224-235). Hermeneutica mișcării lui Horea a declanșat o dispută
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
românesc și țărănesc al mișcării", precum și hotărârea cu care "țărănimea s-a ridicat împotriva asupririi sociale și naționale" (Daicoviciu et al., 1984, p. 217). Antagonismul clasial între țărani și nobili este îmbogățit prin adăugarea antagonismului etnic dintre români și maghiari. Semantica pur clasială a conflictului este astfel combinată cu semantica națională, ceea ce face ca revolta țărănească să fie redefinită ca răscoală social-națională. Vom decela în continuare procesul de naționalizare serială care cuprinde revoluțiile din 1821, respectiv 1848, războiul de independență din
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
țărănimea s-a ridicat împotriva asupririi sociale și naționale" (Daicoviciu et al., 1984, p. 217). Antagonismul clasial între țărani și nobili este îmbogățit prin adăugarea antagonismului etnic dintre români și maghiari. Semantica pur clasială a conflictului este astfel combinată cu semantica națională, ceea ce face ca revolta țărănească să fie redefinită ca răscoală social-națională. Vom decela în continuare procesul de naționalizare serială care cuprinde revoluțiile din 1821, respectiv 1848, războiul de independență din 1877-1878 și "insurgența națională" din 23 august 1944 care
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
proclamarea de către Carol a independenței, 1881 - ridicarea statului la rang de regat), a fost pilonul central al ordinii temporale construite în România până la 1947. Prima fază a socialismului a încercat să destabilizeze semantica regalistă a datei de 10 mai cu semantica partidistă a datei de 8 mai (ziua în care, la 1921, a fost înființat PCR). Național-comunismul a revalorizat simbolic dobândirea independenței de stat a României ca o înfăptuire măreață a națiunii române. Însă data de 10 mai nu putea fi
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
ai noii ordini europene postbelice. Declarația Schuman poate fi instituită ca asigurând uvertura postnaționalismului. Europa postbelică deschidea așadar, simultan, și epoca Europei postnaționaliste. O serie de clarificări conceptuale se impun în acest punct al argumentației, în efortul de a lămuri semantica noțiunilor centrale ale discursului desfășurat pe paginile acestui articol. Termenul de "postnaționalism" este utilizat ca descriptor al unei stări de fapt ideologice care ar caracteriza contemporaneitatea europeană în care naționalismul ca ideologie și-a epuizat forța de capacitare politică a
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
românească cu titlul simbolic de bornă temporală (ex: Posada, Rovine, Vaslui, Călugăreni etc.); b) în al doilea rând, sub aspect stilistic, genul literar în care este relatată narativa istorică a românilor sugerează o poetică belică. Metafore impregnate cu o puternică semantică războinică, cum ar fi spre exemplu înțelegerea istoriei ca un "câmp de luptă", a Carpaților ca o "cetate asediată", a realizărilor intelectuale ca înaintări pe "frontul" culturii etc., sunt folosite ca instrumente expresive predilecte pentru a da sens trecutului românesc
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
discursul mnemonic s-a sculat din somnul letargic în care s-a cufundat pentru prima decadă a tranziției, pe măsură ce manualele școlare au venit purtătoarele ideologice ale democrației și europenismului. În paralel cu centrarea discursivă pe aceste două idei forță, noua semantică a trecutului se sprijină și pe un al treilea pilon structural: anticomunismul. Vom urmări, în această secțiune finală a lucrării, articularea progresivă a discursului anticomunist ca retorică oficială de stat, singura legitimată simbolic pentru a fi pusă în circulație în
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de minune cu orientarea analitică a acestei cărți, limitată la examinarea, în durată istorică lungă, a dimensiunii textuale a memoriei naționale românești. Apoi, spre deosebire de metaforele construcției și arhivei - a căror putere sugestivă rezidă tocmai în caracterul lor generic și în semantica lor generoasă - palimpsestul propune o metaforă cu o semantică mult mai precisă. Virtutea ei sugestivă derivă din capacitatea de a hibrida alte două reprezentări metaforice tributare imaginației livrești în care a fost depictată memoria colectivă. Este vorba despre metafora memoriei
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
la examinarea, în durată istorică lungă, a dimensiunii textuale a memoriei naționale românești. Apoi, spre deosebire de metaforele construcției și arhivei - a căror putere sugestivă rezidă tocmai în caracterul lor generic și în semantica lor generoasă - palimpsestul propune o metaforă cu o semantică mult mai precisă. Virtutea ei sugestivă derivă din capacitatea de a hibrida alte două reprezentări metaforice tributare imaginației livrești în care a fost depictată memoria colectivă. Este vorba despre metafora memoriei ca tabula rasa - metaforă centrală în paradigma prezenteistă reprezentată
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
cuprinde, pe lângă dimensiunea semnificațiilor obiectificate textual, o întreagă altă serie de dimensiuni: a) dimensiunea obiectificată material, i.e., ordinea materială a memoriei, care cuprinde totalitatea locurilor memoriale, muzeelor, monumentelor comemorative, statuilor și a altor spații în care este materializată o anumită semantică a trecutului; b) dimensiunea codificată ritualic, i.e., ordinea comemorativă a memoriei, care totalizează complexul de practici ritualice prin care anumite aspecte ale trecutului, cu întreaga lor încărcătură simbolică, sunt reproduse în prezent; c) dimensiunea indexată nominal, care cuprinde totalitatea numelor
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
fi reperată, spre sfârșitul secolului al XIX-lea, o "revoluție iconică" izvorâtă din introducerea imaginilor în corpul textual. Componenta grafică a manualelor școlare formează, fără îndoială, un subunivers vizual al discursului despre trecut, parte integrantă a câmpului general definit de semantica trecutului românesc secretată de literatura didactică națională. Ca și celelalte dimensiuni ale memoriei pe care le-am detaliat, cu excepția celei textuale, și aceasta a fost lăsată deliberat în afara cuprinderii demersului nostru analitic. În ciuda reducționismului textual ce stă la temelia cercetării
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
bună", în timp ce răspunsurile potrivit cărora perioada actuală este "mai rea" și "mult mai rea" decât cea comunistă au fost recodată ca "Perioada comunistă era mai bună". 36 Termenul "revizionism", încetățenit în vocabularul istoriei academice, este pe de-a-ntregul neinspirat întrucât semantica sa sugerează că concluziile istorice, odată formulate și acceptate prin consensul majoritar al comunității de specialiști, intră în categoria enunțurilor definitive, devenind, ipso facto, nerevizuibile. Or, această concepție asupra rezultatelor cercetării științifice în general și ale celei istorice în particular
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
și comentariu de Eugen Munteanu, Editura Polirom, Iași, 1999. SARTRE, Jean-Paul, L`imaginaire, Psychologie phénoménologique de l`imagination, Édition revue par Arlette Elkaïm Sartre, Édition Gallimard, Paris, 1986. SEGRE, Cesare, Istorie-cultură-critică, în românește de Ștefania Mincu, Editura Univers, București, 1986. * * *, Semantică și semiotică, sub redacția acad. I. Coteanu și prof. dr. Lucia Wald, Editura Științifică și enciclopedică, București, 1981. URSACHE, Petru, Etnoestetica, Editura Institutul European, Iași, 1998. VASILIU, Emanuel, Introducere în teoria textului, Editura Științifică, București, 1990. VARGA, Kibédi, Les constantes
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
21 v. Emanuel Vasiliu, Introducere în teoria textului, Editura Științifică, București, 1990, pp. 114-147. 22 v. Cesare Segre, Istorie-cultură-critică, în românește de Ștefania Mincu, Editura Univers, București, 1986, p. 262. 23 v. Anca Runcan-Măgureanu, Aspecte semantice ale constituirii textului, în Semantică și semiotică, sub redacția acad. I. Coteanu și prof. dr. Lucia Wald, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1981, p. 49. 24 Cesare Segre, Istorie-cultură-critică, Ed. cit., p. 265. 25 Ibidem, p. 270. 26 * * *, Enciclopedie de filozofie și științe umane, Ed.
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
acte d`énontiation." (p. 417) 34 Cf. Sanda-Maria Ardeleanu, Ioana-Corina Coroi, Analyse du discours, Éléments de théorie et pratique sur la discursivité, Editura Universității Suceava, Suceava, 2002, pp. 41-42 35 v. Anca Runcan Măgureanu, Aspecte semantice ale constituirii textului, în Semantică și semiotică, Ed. cit., pp. 42-56. 36 v. Michael Riffaterre, Sémiotique de la poésie, Ed. cit., p. 17. 37v. Jean Cohen, Le haut langage, Théorie de la poéticité, Châpitre IV, Néutralisation et dé-néutralisation , Édition Flammarion, Paris, 1979, pp. 177-198. Jean Cohen consideră
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
spun ceva despre lume, independent de preocuparea autorului pentru clarificarea „logicii limbajului“31. Punctul de vedere al lui Black este mai elaborat: „Ontologia lui (Wittgenstein - n.m., M.F.) este, în întregul ei, sugerată de vederile lui asupra limbajului, chiar dacă relația dintre semantică și metafizică este prea complexă pentru a fi redusă la o formulă simplă.“32 Traseul care pare că a fost urmat în procesul elaborării - de la gândurile despre logică la cele despre limbaj și de la cele despre limbaj la cele despre
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
simplu paradox. A citi Tractatus-ul astfel înseamnă a omite tot ceea ce îl desparte de „orientarea științifică“ din filozofia vremii, acea orientare care promova empirismul în filozofia cunoașterii și a științei, precum și „depășirea metafizicii“ prin analiza limbajului cu instrumentele sintaxei și semanticii logice. Este ceea ce nu au făcut acei membri ai Cercului de la Viena care au identificat în Tractatus tendințe și poziții de care au înțeles să se delimiteze.81 Tânărul Wittgenstein a fost, ce-i drept, apropiat de filozofi ca Russell
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
utilizate, de obicei fără nici un fel de precizări și rezerve, expresii ca „filozofia limbajului“ sau „teoria semnificației“ pentru elaborări ale lui Wittgenstein. Se afirmă, de exemplu, că în scrierile sale mai târzii ar fi fost elaborată „o antiteză pragmatistă“ față de semantica realistă a Tractatus-ului. Pivotul acestei noi concepții l-ar reprezenta identificarea semnificației expresiilor limbajului cu folosirea lor. Sunt prezentate și discutate apoi diferite obiecții față de acest punct de vedere.47 Impresia cititorului va fi că Wittgenstein a formulat o teorie
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
prin formularea de teze și argumente. Convingerea lui Hintikka este că scrierile lui Wittgenstein sunt importante tocmai deoarece ele pot constitui punctul de plecare al unei activități filozofice sistematice și constructive. În spiritul acestei convingeri, Hintikka încerca să dezvolte o semantică teoretică bazată pe teoria matematică a jocurilor, pornind de la reflecțiile lui Wittgenstein asupra jocurilor de limbaj. Ceea ce propune Hintikka poate fi caracterizat drept un caz limită în citirea textelor lui Wittgenstein prin grila filozofiei analitice. Lectura altor autori reprezentativi din
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
Amenințarea cu indexul drept este mai agresivă decât cea realizată cu indexul stâng 89. Dacă realizăm o comparație a gestului din punct de vedere sintactic și din punct de vedere semantic, observăm o înclinare a sintaxei spre convenționalism și a semanticii spre materialism. 3. Analiza pragmatică a gestului: vizează eficiența, rezonanța, utilitatea gestului și analizează impactul acestuia asupra receptorului. De regulă, gestul este cel dintâi care trădează starea afectivă a emițătorului, sentimentele și emoțiile trăite, iar această stare pozitivă sau negativă
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
ca să fie abordată exhaustiv Într-un asemenea studiu. Perspectivele din care presupoziția este, În general, analizată sunt: a uzului obișnuit; logică; lingvistică/semantică și pragmatică. În acest capitol de analiză ne interesează doar modul practic În care operează presupoziția lingvistică/semantică. Așa cum rezultă din enunțul de mai sus, În același text, există două semnificații literale diferite, ca și cum, În același text, ar exista două texte diferite. Intuitiv, observăm următoarele: prima semnificație (Guvernul nu ne va mai minți...) pare a fi mesajul direct
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
nu poate exista fără cea din urmă, presupoziția. Putem spune că informația veche este contextul (cotextul) În care este interpretată informația nouă. Presupoziția pare a juca, pentru aserțiune, rolul unui context (lingvistic). Iată cum este definită presupoziția, din perspectivă lingvsitică/semantică, În Dictionnaire d’analyse du discours: „ presupozițiile sunt tipuri speciale de conținut Înscrise În enunțuri. Ele au următoarele caracteristici: 1) Corespund unor realități cunoscute deja de către receptor (...), și constituie un fel de temelie pe care se eșafodează ceea ce este asertat
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
să Împărtășească această responsabilitate cu interlocutorul, deghizând ceea ce spune sub aparența unor cunoștințe comune” <ref id = "28" > Ibid., p. 21 </ref>.. Prin acceptarea a ceea ce este asertat, receptorul admite faptul că presupoziile enunțului ( În cazul nostru, cele de natură lingvistică/semantică) sunt adevărate. Acest fapt capătă o importanță deosebită În comunicarea reală, În dialogul public, În special, fiind un mijloc frecvent utilizat de oamenii politici În manipularea interlocutorilor și a opiniei publice. Din punct de vedere comunicațional, presupoziția este „locul de
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
-m, faptele foarte grave rezultate din presupoziții? El putea să construiască un alt enunț În care aserțiunea să fie aproximativ aceeași, dar cu alte presupoziții, mai puțin agresive asupra propriei imagini. Răspunsul la această a doua Întrebare depășește barierele lingvisticului/semanticii (care, oricum, sunt greu de trasat!) și trece În zona pragmaticii. El necesită accesarea/derivarea unor ipoteze/premize care nu sunt Înscrise direct În enunț, ci sunt Înmagazinate În contextul psihologic al interpretului, În cunoștințele sale enciclopedice. Subiectului colectiv noi
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
este mințit). Observăm că, prin acest aparent generos noi, locutorul Încearcă să disipeze răspunderea pentru fapta enunțată, să reducă gravitatea semnificației presupoziției, pendulând Între o asumare vagă și o direcționare a răspunderii către tabăra politică adversă. Presupoziția de natură lingvistică / semantică este foarte puternică pentru că ea nu este lăsată, ca cea pragmatică, la latitudinea interpretului. Ea este vehiculată, mai mult sau mai puțin direct și evident, de semne lingvistice ale enunțului și de multe ori este foarte greu de contracarat. Un
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]