22,588 matches
-
lentă. Nimicitorul lui Aurel Pântea nu e un cavaler al apocalipsei că spectacol dramatic; e un virus al ființei, o insinuație malefica și concretă a descompunerii. El nu procesează o tragedie, ci doar o agonie. Una atât de detaliată în senzații încât nu-i de mirare că la capătul ei stă, cu necesitate, o rugăciune terifică, de o necruțătoare autenticitate.” Mai precis de atât nu putea fi nimeni. Exact acesta, si nu altul, este atelierul abisal în care Nimicitorul pare să
Note despre critica de poezie, rânduri despre o anume poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4286_a_5611]
-
luat drept o comedie și atât, însă ceea ce-i conferă comediei forță nu vine exclusiv din partea comicului, ci din cea a tragicului, unul topit până la indistincție în râsul sonor și sănătos pe care-l degajă situațiile și replicile din film. Senzația de confort pe care ți-o dă happy-end-ul, rezolvările în cheie melo a conflictelor, pacificarea zavergiilor disponibilizați cu o reconvertire a lor la o idilică ocupație vecină cu pastoralismul neaoș, și anume culesul de melci prin spațiul mioritic, constituie un
După melci by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4295_a_5620]
-
să-și stabilească canalele de comunicare, printr-o apropiere de liderii europeni și acum doar au pus mașinăria în mișcare. Aici se vede foarte bine și lupta din PPE și socialiștii europeni. Se vede și raportul de forțe". "Uneori am senzația că Barroso nici nu știe despre ce vorbește", a mai afirmat Nistor. Această ipoteză alimentează speculațiile conform cărora Barroso se implică în lupta politică din România pentru a susține PDL-ul, ca parte a familiei politice a Popularilor Europeni.
Directorul Institutului Diplomatic: CE comite erori tehnice în scrisorile către Guvern () [Corola-journal/Journalistic/42971_a_44296]
-
a noastră pe fotoliul teatrului devenise brusc nepotrivită, chiar și unde ne țineam mâinile. Eu îmi forțam ochii să privească întreaga scenă, dar ei căutau trupul în toate detaliile lui, pentru a prinde neașteptatul dar. Mai aveam și o vagă senzație că va dura puțin, eram deci cuprins de grabă și de un sentiment de neplăcere atunci când ea începea să se apropie de tunică. Pe care totuși o lăsa mereu pe jos, îndepărtându-se din nou, evitând-o. Nu știu dacă
Alessandro Baricco - EMAUS () [Corola-journal/Journalistic/4296_a_5621]
-
siguranță nu a sta unul într-alta și mișcarea aceea animalică. Dar să te uiți în ochii cuiva care face dragoste, asta nu-mi imaginasem niciodată - mi s-a părut maxima apropiere posibilă, aproape o posedare definitivă. Atunci am avut senzația că într-adevăr luam cu mine secretul. Am fixat ochii lui Andre care mă privea legănându-se sub Luca. Știam ce lipsea, și m-am aplecat s-o sărut pe gură, n-o făcusem niciodată, voiam dintotdeauna s-o fac
Alessandro Baricco - EMAUS () [Corola-journal/Journalistic/4296_a_5621]
-
Acțiunile din ultimele zile ale Parchetului au stârnit reacții din partea societății civile. Istoricul Zoe Petre consideră că procurorii "intră cu bocancii în procesul electoral" și va sesiza aceste nereguli la CSM. Zoe Petre susține că, senzația care a fost lăsată în utlimele zile, a fost că Parchetul acționează la ordinele directe ale unei persoane private. "Nu s-a îmtâmplat niciodată în istoria Europei ca Parchetul să intervină la modul ăsta în procesul electoral". "Voi încerca să
Societatea civilă va reclama Parchetul la CSM, în cazul referendumului () [Corola-journal/Journalistic/43009_a_44334]
-
Mazăre". Istoricul a precizat că a vorbit cu mai mulți colegi de breaslă, dar nici unul nu știe ca o acțiune similară să fi avut loc vreodată în Europa. "Este îngrijorător modul în care Parchetul intră cu bocancii în procesul electoral. Senzația în acest moment este că Parchetul s-a transfomat într-o instituție care ascultă ordinele venite din piața Galați. Nu se poate ca o persoană privată să dea ordine unei instituții. Nici dacă mai era preșdinte nu avea niciun drept
Societatea civilă va reclama Parchetul la CSM, în cazul referendumului () [Corola-journal/Journalistic/43009_a_44334]
-
de măsură interesante. Tezele lui Călinescu nu funcționează, pentru mai tânărul său urmaș, ca niște dogme. Mai degrabă ca niște norme disciplinare. Cele două lucrări de doctorat elaborate de Dinu Pillat (Contribuțiuni la biografia lui Ion Pillat și Romanul de senzație în literatura română din a doua jumătate a secolului al XIX-lea) o dovedesc. Ele sunt astfel concepute încât să respecte exigențele profesorului (Călinescu fiind îndrumătorul ambelor), dar sună cu totul diferit, în tonalitate, de timbrul profesorului. În jurul acestui permanent
Principii și practici by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4449_a_5774]
-
de pe la mijlocul anilor ’90 și este caracterizată de un anticomunism sănătos. Ajuns în fața persoanei mi-am prezentat cv-ul, am fixat un salariu, dându-mi-se și ceva de lucru pentru a doua zi, ca un fel de probă, deși aveam senzația că este o simplă formalitate. În stilul tonic al confraților de peste ocean mi-a propus să ne zicem pe nume, ceea ce în naivitatea mea credeam că este chiar un semn pentru a pune temelia unei cooperări excelente. Drăcușorul din minte
Cam ce poate păți scriitorul român by Dan Stanca () [Corola-journal/Journalistic/4465_a_5790]
-
în literatura noastră. Primele proze din volum nu au reușit însă să-mi mențină intactă bucuria. N-am regăsit în ele mai nimic din umorul inteligent, caustic și resemnat totodată, pe care-l apreciasem la cele două cărți pomenite; am senzația, de fapt, că Petre Barbu se află, cu acest volum, în căutarea unei noi formule de proză, pe care însă n-a reușit s-o găsească și cu atît mai puțin s-o stăpînească. Mai mult decît volumele precedente, cel
Nu chiar până la capăt by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4468_a_5793]
-
de curent, donșoară. O să dureze câteva ore. O să cam ai de așteptat. Îl aud cum coboară scările. — Domnule, domnule, stați așa, vă rog sunați la ăia de la lift. — N-am credit, se aude de undeva de departe. Simt deja acea senzație neplăcută care mă apucă de câte ori sunt nevoită să rămân într-un loc. Mai ales că n-am mai fost la baie de pe la prânz. Mă întreb cu voce tare: „Ce mă fac?“ Ideea care-mi vine nu e rea, deși puțin
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
vârsta mea. Ține în mână o plăcuță de înmatriculare, a fost în cealaltă mașină. Are câteva zgârieturi și nu spune nimic. Salvarea nu vine, o fi plecată să adune bețivi și babe nevrotice. Pe lângă locul accidentului trec mulți cunoscuți, am senzația că tot nenorocitul de sat a ieșit la plimbare. Mai oprește o mașină din care iese colega mea de bancă din generală. N-am mai văzut-o de cel puțin cinci ani. Mă întreabă dacă sunt OK, îi răspund da
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
ai fost atent, fiindcă n-ai reacționat, probabil jucai poker pe calculator și nu mă mai ascultai. Polițistul, cu o lanternă în mână, a ieșit pentru cons tatarea avariilor la mașina femeii. Când au trecut pe lângă mine am avut clar senzația că sunt invizibilă. Cel puțin pentru câteva secunde, nici șoferul autobuzului nu a părut să mă mai vadă. Un roi de licurici evadați din lanterna polițistului au umplut secția de lumini jucăușe. Eram fascinată. Pe urmă ai sunat tu. Pe
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
mi-a dat lei, eu i-am dat euro. Răzvan Ropotan Cu capul în nori Când eram mică aveam tot felul de vise în care zbu ram. Mă ridicam de la pământ și începeam să plutesc peste oraș. Nu înțelegeam deloc senzația, pentru că părea ireală și nu știam cum de o am. Era frustrant. Când am zburat pentru prima dată cu parapanta, mi-am dat seama că asta visasem mereu. Partea proastă a fost că nu era chiar atât de simplu și
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
a trecut ceva timp. La un moment dat, m-am plictisit. Voiam mai mult. Într-o zi, eram la mare și l-am văzut pe unul din zburători făcând tot felul de acrobații. Când mă uitam la el aveam o senzație de panică, pentru că mi se părea că în orice moment poate să se prăbușească. Am început să am fluturi în stomac și mi-am zis că e și mai interesant să zbor cu susul în jos. Adrenalină. Asta cău tam
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
piesele românești pe care cei tineri nu le cunosc, unii nici nu știu că românii au film și teatru bun; unde sunt emisiunile de divertisment spumoase, unde sunt comediile care să descrețească frunțile măcar la sfârșit de săptămână? Știți, am senzația, și nu numai eu, că În acel program condensat de 2-3 ore de dinainte de '89 am receptat mult mai multe informații de interes general și culturale de Înaltă clasă, decât acum, În program non stop. Și țineți cont că majoritatea
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
numai că vă frângeți și aici așa de tare și ne dați pradă lupilor fără măcar să clipiți. Ce contează, mai ales că reprezentăm „granița de est a Europei” - după spusa chiar a primului ministru. Domnilor, nu știu de ce, dar am senzația că nu stați prea bine cu geografia, pentru că acolo spune că granița Europei sunt Uralii, adică niște munți Înalți și lungi care sunt dincolo de jumătatea Rusiei. Dumneavoastră ați Învățat altfel? Se poate, că multe se pot de la revoluție Încoace, așa că
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
și „pentru cap” și cu asta Începe destrămarea și e bine. Și imediat a doua zi avurăm onoarea să-l ascultăm pe onor domnul nou președinte executiv, Octav Cozmâncă. Nu știu voi cum l-ați perceput, dar eu am avut senzația certă că latră la noi, așa era de pornit : pe cine și de ce, mă Întreb, că doar noi nu crâcnirăm până acum. Oricum, atâtea amenințări proferate Într un timp atât de scurt, este un record pe care nu l poate
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
adierea vântului în crengi. Prinse să soarbă cu nările dilatate mirosurile grele, dospite-n beznă; mirosurile acelea de paragină, de ziduri coșcovite și de vreme hapsână strecurată în crăpăturile pământului, în țărâna ce-i scrâșnea strivită sub tălpile bocancilor. Cu senzația că pașii ei trezesc glasurile grădinii și picioarele ei încălțate în bocancii omului ei se auzeau departe, unde o fi fost, ajungând ca o chemare până la el, călca greu, dinadins zgomotos, respirând odată cu lumina lunii sfidând parcă întreg cerul. "Ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
păru c-a trecut o viață de când nu mai intrase aici. Urmări scaunele înșirate pe lângă pereți, măsuțele pătrate, așezate la intervale, cu fețe de mese albe, deasupra, și sticle burduhănoase, cu gâturile înfășurate în ștergare, răsturnate în căldările cu gheață. Senzația aromată, înțepătoare și rece din cerul gurii îl făcu să-și lingă buzele și să-nghită în sec. Mirosea a rouă și rădăcini crude. Mestecă în gând gustul de pâine bună și buchetul vinului. Suava dulceață îi înțepa limba și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
zărind numai fumegarea albastră a nopții adunată deasupra rănitului și-a bătrânei pe câmp; asculta răsunetul stins și dramatic al răsuflării agonice care galopa în urmă. Când te-am văzut cum stai în poartă, rezemat de grilaj, mi-ai dat senzația că unele lucruri se mai pot întoarce. Nu te-nțeleg. Nici eu. Nu-i de mirare. Toți îmi spun că nu mă înțeleg, și adevăru-i ăsta: că nu mă înțeleg nici eu câteodată. Bunăoară acum stau și bat apa-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
de scândurile vagonului, îmbrățișând muchia metalică să nu cadă. Strigătul lui în vacarmul nopții răsună ca un hohot de plâns. Pregătiți-vă să săriți! Vă deschid ușa! Izbi ștanga-n acoperișul vagonului, apoi se târî pe coate și genunchi cu senzația ascuțită, care-l înnebunea, că arcadele podului vin peste el, să-i trăsnească fruntea. Se prăvăli moale, amețit. Sub pleoape-i săreau așchii de metal ca de la un polizor. Din vagon meșterul strigă ceva, dar nu putea înțelege. Vocile se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
urce rănitul pe bancheta din spate, o trezi dezmierdător, cuprinzând-o în brațe ca pe-un copil. În văzul bătrânei. Asta știa. Știa și-avea să rămână neșters: starea aceea nemaipomenită de limpezime și vioiciune cu care se trezise; o senzație atât de-mbătătoare de poftă de viață în moliciunea aerului, că aproape nu înregistră ultimele preparative pentru transportul rănitului și nici tragerea la sorți din cuvintele schimbate între bătrână și cei doi bărbați pe tema locurilor din mașină, unde nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
o operă de artă!" "Știu, mi-a replicat, dar această operă de artă nu-l mai interesează pe compatriotul dumneavoastră. Domnul inginer Dimitriu are alte ambiții și proiecte." Cum așa! Ce-a vrut să spună cu asta? Abia atunci avu senzația, ca sub un duș, că s-a trezit de-a binelea. Îl privi mirată, intrigată, așteptând. Asta-i! Tocmai asta voiam să lămuresc și eu. "Cum asta, domnule general? Vorbiți-mi mai deslușit." "Bine, fie, acceptă generalul și mă privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
diafană și lucrul important și pur spre care se-ndrepta. Își înălță pieptul, să absoarbă cât mai mult aer. Lunecând pe vârfuri și pe tocuri, parcă jucând șotron, urmări adânciturile rotunde lăsate de copitele cerbului și ascultă distrată, cu o senzație tot mai vie de ușurare și de tristețe în același timp, șoaptele și hohotele groase de râs care izbucneau pretutindeni; larma dihorilor prin vizuini hârjonindu-se cu zăpadă. Din cauza gerului, zgomotele se auzeau limpezi, fierbeau în aer și se imprimau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]