1,850 matches
-
pe autorul "licențioaselor" elegii și a hotărât exilarea poetului la Tomis (Constanța) în anul 8 d.H, unde și-a plâns suferințele, a scris Triste și Pontice și a așteptat zadarnic iertarea împăratului. Aici, printre geți, a și murit. Frumoasa, senzuala și răsfățata Corina este soția unui demnitar vârstnic care, din nevoia amorurilor multiple cu bărbați de condiții diferite și din capriciu, îl menține pe amantul său poetul îndrăgostit (autorul elegiilor) în continuă tensiune. Temperamentala Corina trăiește în lux, prețuiește cadourile
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
plăcut la înfățișare, Ximen este mereu în căutare de distracții, preocupat de cucerirea femeilor frumoase, de la nobile la slujnice, de la femei căsătorite la cele necăsătorite, de la femei virtuoase la dansatoare, cântărețe, curtezane. Femeile din preajma lui stabile ori ocazionale erau frumoase, senzuale, pătimașe, dornice să-l cucerească pe marele mandarin și să se mențină în sfera atracției lui. Unele erau sincer îndrăgostite de el, altele simulau iubirea, unele îi tolerau capriciile, altele se revoltau și sufereau nefericite, dezamăgite, disperate. Dornic de petreceri
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
speranță îi apare Emmei odată cu întâlnirea tânărului funcționar Léon cu care a flirtat puțin timp, după care tânărul a plecat la studii. De cunoașterea lui Rodolphe Boulanger, un proprietar de pământ bogat ce se simțise atras de tânăra doamnă Bovary, senzuală și romantică, și-a creat o altă iluzie de fericire. Se bucurase că o secvență a visului ei de fericire s-a împlinit, își repeta cu exaltare: Am un amant, am un amant. Alerga la el ca o curtezană, dornică
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
din Balcani. Chira Chiralina este povestea dramatică a două femei, mamă și fiică, care s-au solidarizat, protestând prin petreceri și desfrâu cu bărbați împotriva soțului violent și a fiului său. Cele două femei Chira Chiralina, o tânără frumoasă și senzuală de paisprezece-cincisprezece ani, și mama ei, provenită dintr-o familie cu tatăl turc și mama româncă, măritată împotriva voinței ei cu un bărbat violent și fără suflet căruia i s-a supus un timp, au început o viață scandaloasă de
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
tastatura calculatorului. “Scoate legitimația, spune cine ești, nu fi bleg!”, mă apostrofează un coleg. “Nu pot, mă. Și-apoi, ce sunt eu, milițian, șeful de cabinet al Împăratului?” Mă duc cu pijamalele la spitalul de elită. Domnișoara mă privește somnoros senzual. “Chiar dacă păreți rezistent, de la o vârstă, cad toate, trebuie să vă îngrijiți. Dar nu am pat...” Mai scot un plic, mai dolofan - banii de concediu ai nevestei pe trei luni de vară. Mă ciocănește din nou și îmi promite că
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
este văzut și ce trece neobservat. Vom discuta despre modul cum detailiștii pot manipula până și modul cum percepem timpul în cadrul experienței de cumpărare. Vom trage o privire inclusiv asupra a ceea ce pare a fi o antiteză a shopping-ului senzual: viitoarea lume a comerțului cu amănuntul prin internet. Capitolul 12 Experiența senzorială a cumpărării Ar putea părea o întrebare ciudată din partea oricui, cu atât mai mult, la acest stadiu al unui studiu ca cel pe care îl facem noi acum
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
J. Wilson, ANET, pp. 414-418; Erman-BIackman, pp. 72 sq. 44 Traducere de Wilson, ANET, p. 467; cf., de asemenea, H. Breasted, Development ofReligion and Thought, p. 183; Erman-BIackman, pp. 132 sq. Idei religioase și crize politice în Egiptul antic plăceriJe senzuale, în cele din urmă, sufletul îl asigură că va rămâne alături de el chiar în cazul în care se va hotărî să se sinucidă 45. Operele literare ale Epocii Intermediare au continuat să fie citite și recopiate mult timp după restaurarea
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
prezentă. Păpușile de ceară sunt lipsite de inimă, deci de viață și de sentimente. Punerea lor în opoziție cu "orice lumânare" sugerează tocmai oprirea timpului, lumânarea se consumă, arde, sugestie a forței sentimentelor, dar și a apropierii de moarte. Poezia senzualului capătă contur și aici ("inima simplă" fixează atât sentimentele transmise, banale, comune, cât și modalitatea de creație): "bate cu desperare/ să intre în femeile cu sânul fierbinte și crud/ pe care desenez cu o cerneală o mare albastră/ închipuindu-mi
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
desperare/ să intre în femeile cu sânul fierbinte și crud/ pe care desenez cu o cerneală o mare albastră/ închipuindu-mi că sfârcurile sunt atolii din Sud". Trupul femeilor devine suportul pentru crearea unei alte lumi, e o evadare în senzual, exoticul se ascunde în atracția feminină. E poate textul cel mai citat pentru autoportretul de creator, pentru spiritul de frondă afișat: Sunt condotierul Tonegaru fără spadă;/ mi-am tocit-o ascuțindu-mi ultimul creion/ să scriu cum am dat în
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
final de text: "Peste pajiști de alge ce-mi urcau în artere/ Demonul Sângelui zbura domol deasupra tuturora,/ prin intermundii orbitele-i goale cotrobăiau Luna/ cu pale luciri de parcă ar fi fost aurora". Există o cramponare în senzorial și în senzual de care nimic nu-l poate separa pe eul liric. Universul acvatic cu algele sale revine ca obsesie a morții și a atingerii senzuale deopotrivă. De fiecare dată însă elanul se frânge, se pierde într-un fel de încetinire a
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Luna/ cu pale luciri de parcă ar fi fost aurora". Există o cramponare în senzorial și în senzual de care nimic nu-l poate separa pe eul liric. Universul acvatic cu algele sale revine ca obsesie a morții și a atingerii senzuale deopotrivă. De fiecare dată însă elanul se frânge, se pierde într-un fel de încetinire a mișcărilor, ca într-un fel de pâslă, "un clopot suna stins în adâncuri/ oprirea sevelor să mai urce prin iluzii lin". Numai că exclamațiile
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
e mâna mea din panoplii/ care agită smintită batista cea mai albastră". După modernismul puternic metaforizant, Tonegaru propune o poezie a vagului, a ambiguității date nu de ecartul metaforei, ci de ruperea frastică și de proiectarea concretului, mitologicului, poeticului, banalului, senzualului, grotescului chiar pe același plan într-un fel de colaj improvizat, într-un joc tragic cu limbajul sau cu viața. Poemul devine aproape unul ekphrastic, tablou ireal ale cărui margini se pierd în universul cotidian. Imaginarul clasic, romantic și simbolist
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
cer, nu știu,/ dar Luna zău, aș pune-o într-un cuier/ să nu se mai miște tradițional/ și-aș descărca într-însa o carabină Manlicher", iar simbolul tradițional al iubirii pure, caste se transformă într-unul al erotismului, al senzualului: "de nu mai știam/ dacă Luna ce-și rotunjea coapsa de ghips/ în brațele mele cândva o să încapă", Document. În primul caz, se mimează cu umor neștiința, într-o opoziție vădită cu poezia marilor căutări, misterele lumii rămân necunoscute, dar
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Bacovia e mai mult însă macedonskian decît eminescian. „Idilele brutale” cîntate de autorul „Nopților” sau Thalassa acestuia au avut asupra imaginației sale erotice o influență mai mare decît cele suave, înfățișate de Eminescu. Sub masca de timid, Bacovia era un senzual cu o „vitalitate” robustă, cum mi-a dat a înțelege Agatha, soția sa6). Cel mai adesea, privea femeia ca parte a unei posibile perechi. Ce căuta el în „iubire”? înaintea tandreții - voluptatea, deși resimțea și lipsa celei dintîi. în intimitate
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
frivola", "femeia perfida", sursa a "tuturor relelor și scandalurilor". Pariziana apare în românele, povestirile, memoriile, jurnalele numeroșilor autori, mai cu seamă în cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, ca o mondenă inteligență și independentă, rafinată și senzuala. În majoritatea romanelor, femeia pariziana este etichetata drept o seducătoare cu vocație malefica, stăpânita de dorința de distracții și înnoiri, instigând la fapte și provocând scandaluri: "Să coquetterie, dont elle jouait ouvertement comme d'un éventail, qu'elle déployait ou
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
caracteristică operei lui Zola în general. Această unitate profundă a proiectului zolist îi permite autorului să urmărească o mitologie, al cărei suport este femeia. În opera lui Zola femeia este rând pe rând țap ispășitor, divinitate, neant, monstru diabolic; femeia senzuala insufla neîncredere. Nana este un astfel de exemplu "idole redoutée" [Zola, Nana, p.441], dar și animal gata să devoreze bărbatul. Baronesa de Frémines întruchipează farmecul malefic feminin, caracteristic sfârșitului de secol: "La voix qui sortait de là avait des
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
acest fapt se datoreaza reputației lor internaționale de jucărie frivola. Plăcerea este marea religie a Franței, iar femeia cea care o întruchipează. Michèle Sarde constată că stereotipul femeii franceze este: femeia-pisică, femeia-copil, femeia fatală, femeia care este fermecătoare, elegantă, experimentata, senzuala. Imaginea franțuzoaicei este cea de femeie seducătoare, amorala și amantă. În imaginarul francez și internațional, notează M. Sarde [p.28], curtezana este franceză, la fel cum mama este italiană, iar femeia-tractorist sovietică. Francezele întruchipează sexismul occidental în general, fantasme pe
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
în variatele lui ipostaze și manifestări. Că tip, Pariziana a fost instituită de Balzac: diversă, dar oferind în toate personajele care o incarnează aceeași finețe, aceeași inteligență și formele cele mai rafinate ale distincției. Va urma Pariziana lui Zola, bestiala, senzuala, avida, naturalista. Vor urma și altele, dar toate prezentând, în ciuda sau din cauza diversității lor, singularitatea care le diseminează în lumea întreagă cu o certitudine atât de evidentă, încât arheologul Evans, descoperind pe o frescă din Cretă un profil insolit și
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
patru femei care îl înconjoară. Plasat în această configurație, el visează la o dragoste mare, dar este atras și de pasiuni mici. În acest sistem de opoziții, Pariziana, doamna Dambreuse din marea burghezie, se opune mic-burghezei sentimentale, doamnei Arnoux, midinetei senzuale Rosanette și provincialei naive Louise Roque, femeie-copil: "D'ailleurs, Mlle Roque lui semblait une petite personne assez ridicule. Quelle différence avec une femme comme Mme Dambreuse!" [Flaubert, L'Éducation sentimentale, p.371]. Din punctul de vedere al subiectului nostru se
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
de opoziție între personajele feminine. Dacă doamna Arnoux, sensibilă, tandra, resemnata și visătoare, întruchipează iubirea ideală a protagonistului, doamna Dambreuse este o mondenă rece și calculată. Alte figuri feminine sunt cea a Louisei Roque și cea a lui Rosanette, loretă senzuala. A. Thibaudet consideră că cele trei amoruri ale lui Frédéric doamna Arnoux, Rosanette, doamna Dambreuse ar putea, cu puțin artificiu, să fie stilizate prin următoarele trei cuvinte: frumusețea, natura, civilizația [p.161]. Midineta Rosanette și doamna Dambreuse sunt puse față
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
tendent habituellement à se réserver" [Marcoin, p.44]. Duroy va fi prins între două variante ale Parizienei, Madeleine Forestier, tipul femeii intelectuale, spirituale, care concurează cu capacitățile bărbaților și montează intrigi și scenarii politice, si Clotilde de Marelle, tipul femeii senzuale, seducătoare și fanteziste, care se regăsește în plăcerile interzise. Deosebirea lor este accentuată și prin trăsăturile fizice: Madeleine Forestier "jolie blonde élégante", Clotilde de Marelle "une petite brune". Construcția este asimetrica, deoarece Madeleine Forestier este, cum observa critică, singura intelectuală
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
protejat, deseori scriitor sau artist. Această schemă este valabilă și pentru societatea franceză din cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, o vom întâlni la Zola, Flaubert și Maupassant. Caracteristic pentru Pariziene este faptul că cele mai senzuale dintre ele ajung să inverseze ordinea stabilită, transformând-o până la a lua locul amantului. Inversarea rolurilor, facilitata când soția alege un partener mai tânăr decât ea, precum în cazul lui Renée și Maxime, este ocazia unei minunate revanșe. Femeia care
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
Zola au fiecare câte un detaliu izolat care le caracterizează, devenind semn distinctiv al personajului, repetat de nenumărate ori. Limbajul gestual completează imaginea privind relațiile sociale și, în special, cele intime. El este generat, si particularizat cu o mare putere senzuala, fiind un exemplu concludent al dialogului dintre structurile inconștiente profunde și codul social oficial, că structura de suprafață. Gesturile stimulează sau inhiba, atrag sau stopează pornirile inițiale. Pariziana desfășoară tactici de seducere prin costum, privire, corp, gesturi etc. Ea își
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
degradeurile, schimbările bruște, orice mijloace care permit redarea situațiilor psihologice și a emoțiilor 384. Ea este determinată de psihologia personajelor 385. Această abordare se vede de exemplu în La Curée, unde apartamentele roz ale lui Renée Saccard constituie un fundal senzual, care îi scoate în evidență nuditatea. Spațiul, chiar și cel abordat fugitiv, într-un amestec de percepții diverse zgomote și lumini participa la crearea unui efect complex, mergând mai departe de pictural și prefigurând toate virtuozitățile filmului, sunetului și imaginii
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
permite o schimbare de perspectivă și o resuscitare a interesului față de persoana deja cunoscută 395. Pariziana, care are la dispoziție ultimele invenții ale modei, încearcă să le aplice pentru înlesnirea proiectelor sale. Alegerea și elaborarea toaletei modelează imaginea unei ființe senzuale, rafinate, cochete și frivole: "comme elles șont tentantes avec leurs toilettes claires, leurs toilettes légères qui montrent la peau" [Maupassant, L'inconnue, în La parure, p.685]. Costumul sculptează, cât permite codul estetic al epocii, corporalitatea sensibilă a Parizienei. Natură
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]