7,518 matches
-
a venit aici degeaba, știu ei de ce au făcut-o. Gândește-te că sunt în zonă de aproape zece ani! Nu rămâneau capitaliștii ăștia atâta timp aici dacă nu erau în joc sume frumușele. Boris clătină din cap, trăgând cu sete din țigara pe care și-o aprinsese între timp: Ai idee cât au scos până acum? întrebă el, suflând pe nări fumul albăstrui. Nimic! Înțelegi? Nimic. Vezi? Ce să văd? Exact ca în Africa. Singura diferență este că nu suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
un asemenea lucru. No, dacă tot ne odihnim câteva minute, dă și tu o țigară! spuse Simion Pop foarte serios. Chiar de la început ne-am cățărat pe pereții râpei până pe platoul de deasupra, își continuă Simion povestirea, după ce trase cu sete un fum. Ni se zbătea inima în piept de frică dar tot ne-am aventurat în explorare. Deh, eram copii neștiutori... Bătrânul mai trase un fum, după care, ca și cum s-ar fi îngrețoșat brusc, aruncă pe jos țigara, strivind-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
situația! strigă Mihailovici de la birou, chiar înainte ca ușa să se închidă în spatele lui Boris. Negru la față, mercenarul părăsi încăperea, îndreptându-se spre biroul său. Se trânti pe scaunul tare de lemn și își aprinse o țigară. Trase cu sete câteva fumuri, după care își întinse picioarele pe masă. Orbit de febra aurului, șeful nu avusese răbdare să-l asculte până la capăt. I-ar fi plăcut să se sfătuiască cu cineva, dar nu avea cu cine, era singur. Nici unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
-l, Cristi își dădu seama că nici el nu-și poate mișca mâinile. Le avea întoarse la spate și erau legate strâns cu o frânghie sintetică. Ai văzut pe cineva intrând aici? Nu! clătină din cap bătrânul. Mi-e o sete cumplită! spuse Cristi, încercând să-și umezească buzele cu limba. Nu pot să te ajut, dragule. Și mie mi-e sete. Deci, n-a venit nimeni să vadă ce-i cu noi... O fi venit, poate cât eram inconștienți. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
strâns cu o frânghie sintetică. Ai văzut pe cineva intrând aici? Nu! clătină din cap bătrânul. Mi-e o sete cumplită! spuse Cristi, încercând să-și umezească buzele cu limba. Nu pot să te ajut, dragule. Și mie mi-e sete. Deci, n-a venit nimeni să vadă ce-i cu noi... O fi venit, poate cât eram inconștienți. Asta nu e bine! Înseamnă că nu le pasă. Au alte planuri, mai importante. No, și? Ce-i cu asta? Or veni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cobora, viteza era din ce în ce mai mare, iar el devenea tot mai înspăimântat, temându-se să nu se strivească de pământ. Intrarea în trupul său se făcu brusc, dureros chiar. Izbitura îi smulse un icnet scurt, din adâncul pieptului. Inspiră adânc, cu sete, horcăind după aer. Deschise ochii și se ridică în capul oaselor. Întunericul ce îl înconjura era deplin. Greierii cântau ascunși în iarbă. Oricât se strădui, de data aceasta nu mai reuși să se apropie de nici unul dintre ei. Auzea vântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
tot o bub rea, o infecție dureroasă care se trece greu: „Păr de mâță, păr de câine, păr de măgar / Păr de 99 de feluri nu te face, nu te coace, / Păr umflăcios, păr mâncăcios, păr prin foame, păr prin sete, păr prin deochiul cel mare, Nu te face, nu te coace și înapoi te-ntoarce.” Descântecul „de deochi” folosește aceleași cuvinte ca la descântatul de beșică, numai că la descântatul de deochi se sting cărbuni în puțină apă și se
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
pământ românesc, oricât de izolat ar fi, care să nu fi dat, cel puțin în ultima sută de ani, câțiva oameni de seamă care s-au impusă în viața cultural-științifică, administrativ-politică a zonei sau chiar a țării întregi. La români, setea de cultură, de învățătură, de școală a fost proporțională cu lungimea perioadei de închistare în tiparul străvechi al satului. A fost de ajunsă să se deschid porțile școlilor, că sute și mii de însetați de învățătură au dat năvală ca
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
albă, Credeți cu adevărat că buletinul de vot e la fel cu un bilet de loterie, Ce voiați să spuneți când ați spus cuvântul alb, și din nou, Ce urcior e ăsta, V-ați dus la fântână pentru că vă era sete sau ca să vă întâlniți cu cineva, Toarta urciorului e simbol pentru ce, Când puneți sare în mâncare, vă gândiți că îi puneți speranță, De ce sunteți îmbrăcat cu o cămașă albă, Până la urmă, ce urcior era acela, un urcior real sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
cuvine, se comportă ca niște dușmani de moarte ai acestei coeziuni, de aceea, asupra societății pașnice care am fost planează astăzi amenințarea teribilă a unei înfruntări civile cu consecințe imprevizibile pentru viitorul patriei, guvernul a fost primul care a înțeles setea de libertate exprimată prin tentativa de ieșire din capitală adusă la îndeplinire de aceia pe care întotdeauna i-a recunoscut ca patrioți de cea mai pură esență, aceia care în împrejurările cele mai potrivnice au acționat, fie prin vot, fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
semn de viață. Albatrosul închisese. Comisarul puse receptorul în furcă și ieși din dormitor. Se duse la bucătărie, bău un pahar de apă, nu era prima oară că își dădea seama că vorbitul cu ministrul de interne îi provoca o sete aproape supărătoare, era ca și cum, pe parcursul întregii durate a conversației, ar fi ars pe dinăuntru, iar acum ar sări să-și stingă propriul său incendiu. Se duse să se așeze pe canapeaua din living, dar nu rămase acolo mult timp, starea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Cineva netezise patul în care-și petrecuse ea ultima noapte în atelier și pe pernă era cămașa ei de noapte într-o husă. Părea de necrezut că n-o să se întoarcă niciodată în camera aceea. Dar lui Stroeve îi era sete, așa că se duse în bucătărie să bea niște apă. Și aici era ordine. Pe un raft erau farfuriile pe care le folosise la cină în seara conflictului cu Strickland și erau spălate cu grijă. Furculițele și cuțitele erau puse la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
urma urmei poate că era de datoria mea să mă duc, așa că, destul de țâfnos, i-am spus să mă conducă. Fără doar și poate nu era într-o dispoziție mai bună când sosi acolo nădușind din greu și mort de sete. Ata îl aștepta și coborî puțin poteca pentru a-i ieși în întâmpinare. — Înainte de a vedea vreun bolnav dă-mi te rog ceva să beau, că altfel o să mor de sete. Pour l’amour de Dieu, dă-mi te rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
când sosi acolo nădușind din greu și mort de sete. Ata îl aștepta și coborî puțin poteca pentru a-i ieși în întâmpinare. — Înainte de a vedea vreun bolnav dă-mi te rog ceva să beau, că altfel o să mor de sete. Pour l’amour de Dieu, dă-mi te rog o nucă de cocos. Ata strigă și un băiat veni fuga într-acolo. Se cățără într-un copac și imediat aruncă o nucă de cocos coaptă. Ata îi dădu o gaură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Încăperea. De cum ajunse afară, stătu locului câteva momente, pentru a-și recăpăta suflarea. Mintea Îi fugi către moartea atroce a vâslașilor. Acum le Înțelegea cumplita Încordare a membrelor. Cei care scăpaseră de otravă fuseseră lăsați În lanțuri, să moară de sete sub soarele arzător, fără ca asasinul să fi catadicsit să le desfacă butucii. Încercaseră până În ultima clipă să se elibereze, și probabil că strigătele lor disperate umpluseră mlaștina vreme de câteva zile. Dar limba lor de neînțeles, În loc să Îi Îndemne pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
când, se oprea, sprijinindu-și piciorul pe câte o piatră, și Își scotea din traistă tăblițele cerate, unde scrijelea ceva cu un vârf metalic. La o fântână publică, se repezi spre țeava de bronz, sorbind Îndelung. Părea stăpânit de o sete de nepotolit. Dante se apropie de el, salutându-l cu politețe. Bernardo Îi răspunse la salut, ștergându-și sudoarea de pe frunte cu dosul mânecii. - De mult voiam să schimb câteva vorbe cu dumneata, domnule, zise poetul. - Știu ce slujbă ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
-i pună pe toți de acord. Cei mai mulți găsiră că, în definitiv, nu era un nume așa de rău, suna bine, distins, se detașa de toate acele Excelsior, Floria, Terminus, Cafă des amis, și chiar că îți făcea și mai tare sete. Pe 3 august 1915, Fermillin prinse pe firma localului o pânză mare de postav pe care scrisese cu litere imense albastre, albe și roșii : A trecut un an, glorie eroilor!. Sărbătoarea începu pe la orele 5 ale după-amiezii cu obișnuiții casei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
am plecat înainte acasă. — Mai bine o aduceai aici, îmi place să-mi țin dușmanii aproape, să știu ce fac. — Ești nebună! — Nu, de ce? Doar c-ai întârziat prea mult și, după ce-ai intrat, ai zis că ți-e sete, să-ți aduc o căldare și o cană, de unde să-ți aduc acuma o găleată?, adu-mi o sticlă cu apă minerală, vrei să intri în lichidul amniotic?, vreau să intru în pizda mă-tii, ideile tale de nebună, ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
zid, și să-i toarne aiureli romantice În timp ce ea stătea deasupra lui, În aer! Începea să simtă o gelozie teribilă față de orice lucru legat de Clara: trecutul ei, pruncii, bărbații și femeile care se călcau pe picioare ca să bea cu sete din izvorul proaspăt al bunătății ei, odihnindu-și creierele ostenite ca la o piesă de teatru captivantă. — Se pare că nimeni nu te plictisește, a remarcat Amory. — Cam jumătate din lume, a recunoscut ea, dar socot că-i o medie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
-te pe spate și începem cu ridicări ale piciorului drept. De cincizeci de ori. Hai! Mă întind și, cam pe la treizeci, încep să nădușesc, iar la patruzeci las liniștit piciorul jos. Ida mă trăsnește scurt peste piciorul drept, dă cu sete, mă ridic în fund, îmi ridic cracul pantalonului, mă holbez la umflătura care s-a și prezentat, îmi trece prin cap că acolo voi avea o echimoză -tocmai făcusem cu Luminița, care era studentă la Medicină, lecția cu echimozele -, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
nu se putea spune că este, dar nici că n-ar fi. Fără vorbe, un fel de limbaj al muților, în care erau mimate stările, dacă era vorba de foame, se trăgea cu mâna peste burtă, dacă era vorba de sete, se mima paharul la gură. Toată chestia se numește pantomimă albă, iar cel mai cunoscut mim din această categorie este, fără doar și poate, Ladislav Fialka. Mic de statură, semănând oarecum cu Valentin Silvestru al nostru, Fialka făcea de toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
Pădurea vieneză. Cu căciuli de lână, împletite din lucruri vechi, de pe vremea războilui, deșirate și refolosite, pantaloni de schi, pantofi grosolani și tot ce poate fi mai rău: afurisita de gustare la pachet. Care miroase a brânză și‑ți face sete. Nu se poposește nicăieri, fiindcă asta costă bani; un copil poate să bea și apă, care oricum nu‑i de găsit. În curând, sandvișul cu brânză o să‑și dea duhul în dinții de metal ieftin ai mamei și apoi o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
doar n‑are nimeni habar de chestia asta), în numeroase dealuri, între care există - ca formă intermediară - niște ridicături mai mici de teren, despărțite de făgașuri prin care curg pârâiașe. Sunt niște izvoare limpezi, țâșnitoare, la care drumeții îți potolesc setea atunci când simt nevoia. Din păcate, de cele mai multe ori pâraiele astea au un volum scăzut de apă, cu o singură excepție: primăvara, adică exact în anotimpul de acum. Adesea prin preajmă se aude fojgăitul vreunui animal mic, în căutare de hrană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
perspective cu totul noi. Yaguchi vorbea, trecându-și mâinile prin păr, repetând ca un papagal cuvintele altora, ca un școlar care ar fi tras cu ochiul pe foaia de răspunsuri a vreunui coleg. Ca și cum era normal să i se facă sete când spunea lucruri atât de extraordinare, Își comandă, cu un aer cu totul natural, Încă o bere. Oare trebuia să plătesc eu și consumația lui? — Ai consumat vreodată așa ceva? La Întrebarea mea, Yaguchi reacționă privind circumspect În jur, apoi Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
care zăcea pe masă în fața lui ca un lung șarpe negru. Lovi masa cu pumnul, și toate paharele și vesela zăngăniră puternic: — Ce mama dracu’ tre’ să facă un om aici ca să fie servit? urlă el la chelner. Murim de sete. Își îndreptă degetul spre un alt chelner: — Tu! Ți-am zis să stai dracului cu ochii pe noi, puțoi ce ești, și cum vezi că se golește sticla să ne aduci alta! Ești tâmpit sau ce? Lovi din nou masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]