2,502 matches
-
îi aparțin, un rezervor de imagini în revărsare continuă vom spune de violent lirism, într-un sistem de referințe binar ce preschimbă frumosul în hidos și oribilul în fascinant, în așteptarea trădată a unei redempțiuni dar, paradoxal, cu ploaie de seve și curcubeie. Dominantă e spaima, acea spaimă pe care o provoacă Meduza, alcătuire barocă, așa cum baroce și chiar hiperbaroce sunt lanțurile de ghirlande putrid luxuriante ale acestei proze ce se constituie nu arar în propria paștișă, cu descripții de vise
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
cu litere toxice pe carnea albă a brânzei și va fi ingerat, în grabă și cu multă salivă, la micul dejun de foștii concetățeni, în timp ce viermii și păsările vor ciuguli din carnea trupului meu netrebnic, buruienile de pe mormânt vor suge seva și secrețiile post-mortem ale glandelor, iar vântul și ploile vor mânca literele numelui meu săpat în piatra funerară, excesiv de scumpă și evident inutilă. Totul se mănâncă, nimic nu se pierde! La ce bun memoria? ̨ nchipuiește-ți o lume în care
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
un somn fără memorie, vecin cu leșinul, fără să-și mai scoată de pe ei hainele mototolite, ude și pline de nisip, și fără să-și mai pună Carol plasa de ținut mustața. Capitolul VIII PRIMĂVARA VENI, PRIMENIND SÂNGELE ființelor și seva plantelor. Iar am avut un vis, spuse Carol într-o dimineață. Văd că ai prins gust. Am visat Moartea... Moartea cui? îl întrebă Filip. A nimănui. Am visat-o pe Ea. Moartea. îmi dă târcoale, draga de ea. Se spune
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
miere de salcâm. Bătrânul tânjea după acest anotimp plin de grație și maiestate. Traversa cu frică iarna, ca o moarte albă cu colții ei reci înfipți în beregata pământului; cu oroare primăvara, cu a ei violentă și zgomotoasă explozie de sevă și cu dezgust vara, cu formele sale mature și opulente exhibate fără urmă de decență. Toamna era pentru el bătrânețea calmă și înțeleaptă a naturii, dezbărată de poftă, spaimă și trufie. Se hotărî să se plimbe și căută în carnetul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
furându-mi somnul și ultimele firimituri de liniște... După un timp, am început să-mi găsesc rând pe rând animalele din bătătură cu privirile sticloase și dinții încleștați de morți stranii și neștiute. Apoi insecta morții a început să devoreze seva copacilor și plantelor din grădină, care păliră și se veștejiră ca pârjolite de flăcări. Vestea, luând forme și dimensiuni ciudate, se răspândi în împrejurimi, clienții începură să se rărească, până când nimeni nu se mai încumetă să-mi treacă pragul... Atunci
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
să nu se dea de gol și să le ferească de ploaia mocănească, rece și țârâită, care înnămolea glodul cimitirului. Ca să-și înmoaie supliciul, își înfundau lut în urechi, gârbovindu-se pe după cruci sau pe după copaci cu fructe otrăvite de seva pământului îngrășat al țintirimului. Dați-i fiori pe la subsuori/ Și șoareci prin cioareci/ Și furnici prin opinci/ Cum arde para focului în gura cuptorului/ Să-i ardă inima după Sempronia/ Să n-aibă stare și alinare/ Până nu s a
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
degrabă, să-i miroși rășina ce îi oblojește rănile, să-i strivești câțiva muguri între măsele, să te îmbăiezi în fiertura frunzelor sale și să-ți zdrelești pieptul gol de scoarța trunchiului, încercând să prinzi cu urechea bolboroseala tăcută a sevei. False și convenționale, biografiile conțin anul nașterii și al morții, orașul în care ai trăit și școala pe care ai urmat-o, când te-ai căsătorit și câți copii ai avut; dar nu asta este viața unui om. Valiza de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
îi aparțin, un rezervor de imagini în revărsare continuă vom spune de violent lirism, într-un sistem de referințe binar ce preschimbă frumosul în hidos și oribilul în fascinant, în așteptarea trădată a unei redempțiuni dar, paradoxal, cu ploaie de seve și curcubeie. Dominantă e spaima, acea spaimă pe care o provoacă Meduza, alcătuire barocă, așa cum baroce și chiar hiperbaroce sunt lanțurile de ghirlande putrid luxuriante ale acestei proze ce se constituie nu arar în propria paștișă, cu descripții de vise
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
să am asta. Și Angela, deși presupun că aș fi surprins să aibă vreo parte subțire În vreun loc. Dar oamenii, oamenii tineri și ei, perfecți În toate aspectele, uneori cad morți de la asta. Merg liniștiți, puternici, frumoși, plini de sevă, apoi explodează pe dinăuntru. Mor. Întâi e o bulă. Cum fac șopârlele la gât, poate. Apoi moartea. Ai trăit atât de mult că probabil ai mai Întâlnit asta. — Chiar și pentru mine, Întotdeauna se găsește câte ceva nou. — Am avut probleme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
să țintească. Omorâse elani și cerbi și crescuse în greutate, deși pusese pe ea numai mușchi. Părul lung în care băieții își îngropau nasurile și despre care spuneau că mirosea a mere devenise acum o claie de lațe, năclăite cu sevă de pin. În loc de tocuri, Pearl purta acum niște bocanci pe care îi primise de la Helena; nu se mai răsese pe picioare de trei ani. Dar când l-a sărutat pe Zach, a fost ca și când s-ar fi aflat pe acoperișul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
agățate pe rogvaivul arcuit în jurul inimii frânte la plecare ai vrut să acoperi rănile cuibului cu ramuri de pelin smulse din goliciunea gândului de pană... dacă mă vei căuta m-am ascuns în mesajele-ți scrijelite pe trunchiul rămas fără seva iubirii Lacrimi fierbinți sătui cu botul ce răspândește duhoare de păr ars prin degetele cu miros de unghii-cenușă și colții înfloriți din hălcile de soare vârcolacii aruncă limbi de jeratic în goliciunea seninului din gropi săpate-n văzduh cu fața
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
odată cu timpul coacerii straturi de lumină îmi schimbă epiderma singurele crengi cu care cuprind cerul sunt brațele tale iubito cu ele îmi afli inima plină îți dau frunzele să acoperi fructul cald al sărutului în liniștea dimineții rădăcinile noastre adună seva în semințe între doi arbori avem cuvintele Adrian cu îndemânarea primăverii noul prieten a venit în inima mea direct din stradă purtat de aripa vântului să aducă liniștea albastră a dimineții iubește trecerea anilor și timpul în care sapă după
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
nedreptate te reneg, mare Galeriu, C-ai permis ca peste veacuri să perpetue barbarii, Ce-au vandalizat popoare și-au dat iama ca avarii În pământul vechii Dacii de-au făcut-o corcitură - Ei sunt cei ce ne-au supt seva și-astăzi ne propun cultură! Au venit întâi romanii, ne-au „civilizat” cu forța, Ca și cum „latinizarea” ar păstra aprinsă torța, Iar apoi, cu vieți pierdute, cu tezaurul furat S-a întors Traian la Roma să se facă împărat! Calul Decebal
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
se afla și azi parcarea În aer liber pustie și bătută de vînturi. Dacă-mi amintesc bine, ieri pe vremea asta, individul mi se adresă de undeva de lîngă al doilea stîlp de acolo. Un miros se răspîndise ca o sevă gelatinoasă, În special dinspre zona umerilor săi rigizi și din clipa aceea a Început să mă chinuie un fel de urticarie pe care mi-o crea prezența lui... senzație care nu mi-a dispărut nici pînă acum. Ceea ce mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
mai viguros colorate din câte am văzut vreodată. Mircea, nu e imaginația unei minți rătăcite. Toți copiii au ieșit în curte și nu-și puteau mișca ochii de pe cer. Cum eu eram pe colină, tot ce percepeam era mirosul de sevă, de rășină și imaginea aceea de rai în care Dumnezeu mai dădea un semn altor Noe, un alt semn al alianței. Așteptam într-o liniște în care nu-mi auzeam decât ritmul unei inimi micite de efortul din noapte. Așteptam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
în cer, în întunecimea de brazi și în aburul cel dintăi al zorilor. Îndată după dragostele cucoșilor, în luna lui mai, s-au eliberat de zăpezi adâncurile pădurii și au început să se arare, în luminișuri însorite, dedițe și brândușe. Seva a pornit, spărgând mugurii, în pârău au săgetat păstrăvii după cele dintăi gâze. Atunci a venit domnul Ieronim Dragu de la Sibiu, ca să-l caute pe doctorul Aurel Micu și a poftit pe Ursake Nicula să-l ducă în plantații, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
casa aia se petrece mereu ceva ciudat. Dar nu primi nici un răspuns. Sus, pe acoperiș, Sampath își simți trupul umplându-i-se de o verzeală răcoritoare și inima invadată de o dulceață misterioasă și sălbatică. Simți curgând prin el o sevă limpede, ceva care nu semăna cu sângele omenesc. Cum de se întâmplă asemenea lucruri? Ar fi putut să jure că fusese pătruns de o forță ciudată, că prin el circula ceva nou. Se scutură într-un mod bizar și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
o melodie populară despre copii, mame, nașteri, anotimpuri și despre munții Toscanei, unde crește iarba, bate vântul și cerul e albastru. Acolo, printre colinele natale ale Cadutei, primăvara e anotimpul învierii, din pământ prinde vigoare viața nouă, mugurii irump și seva urcă în copacii tineri. „Acum îi voi lăsa singuri pe bărbați, să le tihnească vinul și cafeaua, fără vorbăria unei femei“, a spus Caduta și a dispărut. Timp de patruzeci și cinci de minute eu și Kasimir au băut vârtos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de bere, sherry, vin și Porto și te poți descurca bine cu cele mai aprige mahmureli. Cred că eu aveam o mahmureală cumplită. După câteva minute, coborând pe Ninth Avenue, nu departe de apartamentul Martinei, am simțit, am simțit binefacerea, seva care îmi dădea viață. Doamne, era ca și cum aș fi mușcat dintr-un măr pe care îl mestecam cu dinți mari și pătrați de țăran. Acum îi dau telefon de la repetiții în fiecare zi. Oh, discutăm despre tot felul de lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
închipuirea. Știam că nu mai sunt asemenea cuvinte. Am luat o măslină și mi-am trecut-o pe buze, ca și cum aș fi sărutat bobul acela uleios, ca și cum i-aș fi mușcat ei sfârcul țâței, ca și cum mi-aș fi uns cu seva ei uscăciunile. — Evreii, i-am arătat femeii de lângă mine măslina, cred că destinul lor e ca al măslinei. Abia strivită, măslina dă tot ce are mai bun în ea, uleiul ăsta nemaipomenit după care umblă toată lumea. Un ulei sfânt, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
parcă mă simt solidar cu mine. Scrisul îmi dă o putere interioară ținând, cred, de puterea mistică. Așa cum m-am simțit întărit, în dese rânduri, de bunătatea Dumnezeirii, așa simt acum că scrisul îmi întărește zilele. E un fel de sevă care se revarsă în mine din aceste cuvinte așternute. Tăria lor, unul lângă altul, solidaritatea lor în tâlcul pe care pare că eu li-l dau, dar nu de la mine vine îmi dă această tărie de acum. Simt cum vasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pricepe că rostul meu pe Lume, totuși, nu e întâmplător. Înfrățit mă simțeam cu lumea acelei grădini, cu buruienile, cu aerul, cu pala luminii, cu aburul pământului, cu roua, cu tot ce se afla în deschiderea privirii mele. Simțeam cum sevele Lumii cu sevele mele se contopeau, revărsându-se într-o matcă uriașă, cosmică, în care însuși Pământul era un bob de rouă, rostogolindu-se pe cine știe ce șuvoi revărsat, ducându-se în neștire. Mă simțeam atunci contopit, parcă mistuit în bătăile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
meu pe Lume, totuși, nu e întâmplător. Înfrățit mă simțeam cu lumea acelei grădini, cu buruienile, cu aerul, cu pala luminii, cu aburul pământului, cu roua, cu tot ce se afla în deschiderea privirii mele. Simțeam cum sevele Lumii cu sevele mele se contopeau, revărsându-se într-o matcă uriașă, cosmică, în care însuși Pământul era un bob de rouă, rostogolindu-se pe cine știe ce șuvoi revărsat, ducându-se în neștire. Mă simțeam atunci contopit, parcă mistuit în bătăile unei inimi enorme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
se discuta și vreo chestiune politică. Nu prea ne interesa politica, decât așa, ca prilej de bancuri sau contrarietăți. Eram plini de tinerețe, eram mustoși de viață, dornici de toate bucuriile pe care le puteam aduce spre noi, avizi de sevele clipei și nepăsători la durerile reale ale Lumii. Nu aveam istorie. Nu aveam bani. Aveam doar imensa plăcere a timpului care numai și numai pentru noi parcă fusese născocit și dat nouă spre risipire. Îmi părea rău să-l fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
simțeam fermecat cum viețile se pot ordona în poveste, cum există un cineva care le apropie, le unește, le adună din toată risipirea lor, dându-le lumini noi, făcându-le parcă mai adevărate decât au fost atunci când se trăiau, când seva lor încă era vie, curgătoare. Acum, trecând prin aceste locuri, văzând cum viața mea atât de mult s-a legat de ele, cum o casă, o bancă, un boschet, un copac, o poartă îmi pot vorbi atât de mult despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]