1,825 matches
-
se uitară la el. Multă vreme tăcură și păstorii și plutașul... Apoi îl întrebară cine e. - Mahukutah! rosti omul care părea să fie străin... Vorbea greu, neștiind destule vorbe atlante. Le istorisi păstorilor cum de se prăbușise de pe o corabie sfărâmată de furtună și că întîi plutise o zi și o noapte pe o scândură, iar apoi când scândura i-a fost smulsă de valuri, a înotat cum a putut până când apa l-a aruncat pe un țărm. Mergând pe acest
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
tot mai aproape, ca o pâclă gri și tot mai densă, ce se apropia și mai tare... Și nu erau cețuri. Lipsită de legăturile sale cu toate Dimensiunile înrudite, lumea muntelui Calf se destrăma încet, moleculele și atomii i se sfărâmau, i se dizolvau, dispăreau lent, pierzându-se în energia primordială, cea necreată. Materia brută a ființării își cerea drepturile. Așa se face că, în timp ce Vultur-în-Zbor și Media se zvârcoleau laolaltă în pat, muntele lui Grimus dansă Dansul Neputinței până la capăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
o slăbească nici o secundă cu prezența ei. Rarele momente în care reușea să evadeze erau adevărate oaze de lumină, de bucurie și răsfăț. Și cât de scurte erau aceste momente... Îi venea să dea cu tristețea de pereți, să se sfărâme în mii de bucăți pe care să nu le mai poată aduna pentru a o întregi. Izbi ușa în urma ei, o încuie de două ori și coborî scările în grabă. Ajungând în fața blocului se opri câteva secunde pentru a inspira
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
-a se uita la tine De-i fi căzut. - Ce plan adînc-șiret! Cum în sămânța dulce a răului s-a pus Puterea de viață! Și mai credeți în bine, în basme de copii? O, ridicați în suflet gigantici vijelii Și sfărâmați c-o mândră strigare triumfală {EminescuOpIV 63} Ordinea cea nedreaptă, șireată, infernală, Ce proștii și șireții, unii-nșelați, iar alții Înșelători susțin că de Dumnezeu e pusă În lume. O Satan! geniu al desperării! Acum pricep eu gîndu-ți, căci svîrcolirea
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
codrii de aramă cîntă-n crengi arfe-atîrnate, Smei-și fac din cîte-un munte uriașele palate - E un lac cu apă vie într-un șes încîntător. Cine bea din el nu moare... O, aș bea să văd anume C-a venit domnia morții, sfărâmând bătrâna lume - Stele cad și în cădere alte lumi rup cu lovire; Într-a cerurilor domă tunetele să vuiască Ca mari clopote de jale, fulgere să strălucească Ca făclii curate, sfinte pe pămîntu-nmormîntat. Marea valur-le să-și miște și să
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
promiteți fu ușor Cumcă nu o să mai faceți Alianțe de amor. Dară azi pui capăt tragic Astei stranie povești... - Doamne, Doamne, mătușico, Nu ți-i greu să mai vorbești? {EminescuOpIV 527} ? Nu mi-i greu, căci ești în stare Să sfărâmi ca un... copil Jucăria-ncîntătoare A frumosului idil. Când vă văd mergând alături, Vă zâmbiți și vă privesc Și când credeți câte spuneți Eu fac haz și-ntineresc. Voi gurmanzi ai drăgostirii, Cu rețeta cea mai bună Învăliți amoru-n vorbe, Clevetindu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cadrele goale se vedeau camerele eviscerate, cu mobila incinerată. Echipa de criminaliști Întinsese un podium de scînduri În lungul grinzilor expuse, iar Cabrera păși cu prudență către primul dormitor. Am ajutat-o pe Paula să treacă peste lemnul care se sfărîma În bucăți și am sprijinit-o de cadrul ușii. În centrul camerei se aflau rămășițele unui pat cu patru stîlpi. În jur, fantomele carbonizate ale unui birou, unei măsuțe de toaletă și unui șifonier imens din stejar, În stil spaniol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
dig. Iahtul viră pe urmele șalupei, care săltă agil pe lîngă carena lui ascuțită, ca un torero ferindu-se de un taur uriaș. Legănîndu-se pe apa Învolburată, căpitanii iahtului cercetară Încrucișările de siaje, măturînd cu lumina lanternelor valurile care se sfărîmau unele Într-altele. Motoarele șalupei tăcuseră, de parcă hoțul s-ar fi săturat În sfîrșit de propriul său joc și se pregătea să dispară În negurile peninsulei Estrella. Tocmai mă hotărîsem să plec, cînd o vîlvătaie de foc portocaliu izbucni pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
șoferul camionetei, Crawford mulțumi În gura mare și porni cu Saabul drept Înainte, croindu-și drum prin spațiul dintre camionetă și mașina parcată În fața lui. Se auzi scrîșnet de metal sfîșiat cînd se Îndoi o aripă, iar un far se sfărîmă și căzu printre roți. Costumele dansară pe umerașele lor ca un șir de faraoni beți. ZÎmbindu-le turiștilor Înspăimîntați, Crawford băgă În marșarier, apoi smuci iar mașina Înainte, ridicînd mîinile cînd aripa strivită a camionetei Îi jupui vopseaua de pe portieră. Deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
ținându-și plânsul. Shams nu avea față, nici corp, continua să se învârtească - un burghiu de aur în bezna nopții. Doar glasul lui tânăr, de zeu frumos, susura ca o apă coborâtă din munte: Dansează, rotește-te până îți vei sfărâma vrerea, Smulge rădăcinile dorinței tale! Unii dansează în piața mare, Dar sufiții adevărați dansează în propriul sânge, dansează și calcă peste propriile iluzii, Dervișii muzicanți bat în tamburul dinlăuntru și cu iuțime tulbură apele, tu nu știi, dar ei aud
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ar mai inspira teamă. Însă, dacă vor abjura, capetele lor nu-ți vor mai provoca decât repulsie. Îi vei putea înlătura cu piciorul, ca pe niște plante care te încurcă". După ce străinul a dispărut, am rămas la umbra unor chiparoși, sfărâmând între degete frunze galbene aduse de vânt, și reflectând la vorbele auzite mai devreme... De ce taci? ― Te ascult, Galilei. Încerc să ghicesc ce e în sufletul tău. ― Cred că nu mai am destulă încredere în mine. ― În tine sau în
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
paie și chipul dăltuit în piatră a lui Alexandru, tânăr, privind spre cer. Mi-am adus aminte vorbele Anei: "În fiecare seară, ieșea din cort și contempla cerul înstelat. Apoi, își lua o cupă din care bea vinul și o sfărâma de stînci." Dincolo de coliba de paie, am găsit stânca rotundă de care pomenise Ana. Am simțit, pe loc, o duioșie ciudată în mine. O vreme, am ascultat vântul, o pasăre țipând în deșert, foșnetul eucalipților, după care m-am hotărât
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
dezordonat. ' - Ca un câine ai trăit, dinii să te mănînce! rosti unul dintre purtătorii coșciugului, și lada de lemn fu zvârlită peste balustrada podișcei. Sicriul pluti puțin deasupra râului, se auzi un trosnet ca de mal surpat și gheata se sfărâmă de greutate. Prin copca făcută, mai putură să vadă cu toții în lumina scăzută a sfârșitului de zi chipul rânjit al mortului, îngropat fără cruce, fără luminare... La pârnaie La urmă, starostele făcea prăduiala-n două părți. Una o lua el
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cu dinții ei puternici și albi, strângând din ochi și prăpădindu-se de neîndemînarea lui. Dacă n-ar fi fost acolo alde Bozoncea, ar fi pisat-o cu picioarele, s-o învețe minte, și îi făgădui în gând s-o sfărâme în bătaie dacă o prinde-o vreodată singură. Starostele își îmbrăcă haina și hohoti de moliciunea lui. - Așa oi fi și la muieri! La plecare, Mînă-mică 1-a prăjit pe-un carditor care învîrtea niște cărți strigând mulțimii: Două negre
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
locul lui. Firele ude ale arcușului uriaș se rupseseră, ici și colo, dar coardele groase, făcute din mațe de cal, tot mai scoteau gemete înfricoșătoare. Neacșu nu ajunse departe. La vreo douăzeci de pași, căzu. Haita îl prinse și-l sfărâmă în câteva clipe. Animalele se încăierară și se sângerară. Cei trei îi auziră ultimele strigăte și puțin după aceea trosnetul oaselor sfărâmate de dinții lacomi. Din armonist nu mai rămăseseră decât ghetele peticite, burduful sfâșiat al armonicii și mânecile hainelor
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
scoteau gemete înfricoșătoare. Neacșu nu ajunse departe. La vreo douăzeci de pași, căzu. Haita îl prinse și-l sfărâmă în câteva clipe. Animalele se încăierară și se sângerară. Cei trei îi auziră ultimele strigăte și puțin după aceea trosnetul oaselor sfărâmate de dinții lacomi. Din armonist nu mai rămăseseră decât ghetele peticite, burduful sfâșiat al armonicii și mânecile hainelor ferfenițate. Mitică Ciolan și țambalagiul îl blestemau în gura mare: - Așa-ți trebuie, inimă de câine, așa-ți trebuie... - Te-a ajuns
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Înalt sens al cuvântului, a dori Înseamnă Întotdeauna a depinde, adică a fi sclavul dorinței tale. Brațele care te cuprind cu cea mai mare tandrețe sunt de fapt un lanț, iar dacă ești Richelieu - ba chiar Don Juan -, atunci când le sfărâmi, din tot lanțul acestor brațe atât de blânde, nu desfaci niciodată decât un inel. Iată sclavia căreia Brummell i s-a sustras. Victoriile sale au avut Întotdeauna insolența nepăsării. Nu s-a lăsat niciodată cuprins de vârtejul celor pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
remarcate cu cât se desfășurau potrivit obiceiurilor otomane, prea puțin cunoscute pe atunci la Cairo: caii lui Aladin mergeau în față, cu coada tăiată și cu șaua întoarsă; pe targa funebră, deasupra corpului, erau puse turbanul și arcurile care fuseseră sfărâmate. Două luni mai târziu, stăpânul de la Cairo relua totuși în posesie palatul lui Aladin, decizie pe care populația o judecase aspru. Văduvei otomanului îi erau date o locuință modestă și o rentă atât de neînsemnată, încât văduva se văzuse silită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Cum poate să-mi fie așa de silă de tine? Ție nu ți-e silă de tine? De ce mi-o fi așa de silă de tine? Ție nu ți-e silă, deloc, deloc? PARASCHIV (Cântă; apoi.): Dacă nu taci îți sfărâm gura. MACABEUS: Știu eu că vrei să mă chinuiești... Știu... Ți s-a zbârlit veninul în tine... Știu... PARASCHIV (Cântă; apoi.): Nu vreau să te chinuiesc N-am treabă cu tine. MACABEUS: Știu eu, știu... Toți sunteți așa... Mă chinuiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
care le cunoaște istoria modernă. Când dictatura pombaliană a luat sfârșit, cu moartea Regelui Don Jose I (1777), iar Regina Dona Maria I a încercat o normalizare a echilibrului dintre monarhie și clasele sociale, era prea târziu; unitatea naționala fusese sfărâmată. Revoluția franceză și idealurile demo-liberale pătrunseseră în peninsulă, fiind cultivate și răspândite îndeosebi de lojile masonice. Poate nicăieri n-a avut masoneria un rol atât de însemnat și activitate atât de continuă. Documentarea, în aceasta privință, este imensă. "Istoria masoneriei
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
filmului principal era un citat dintr-un poem sau un cântec cunoscut și putea fi foarte lung, de pildă Crizantemele nu mai Înfloresc În grădină sau Inima ei era o jucărie În mâinile lui și ca o jucărie s-a sfărâmat. Vedetele feminine aveau frunți Înguste, sprâncene magnifice, ochi umbriți de gene bogate. Actorul preferat al zilei era Mojuhin. Un regizor celebru achiziționase În Împrejurimile Moscovei un conac cu coloane albe (destul de asemănător cu cel al unchiului meu) și acesta apărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
căpetenie vitează care hălăduia călare prin munți) se turna pe pășunile acelui lanț muntos. „Oprește afurisitul ăla de animal! (Derjite prokliatoe jivotnoe!)“ rosti el printre dinți când mă văzu, dar În același moment, Într-o avalanșă de pietre care se sfărâmau și trosneau, doi tătari autentici au coborât În fugă să-l salveze și eu am plecat agale mai departe, cu plasa mea pentru fluturi, spre stâncile de mai sus, unde mă aștepta specia euxină a fluturelui Hippolyte Grayling. În acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
la capătul căreia, pe vârful dealului, se afla biserica satului nostru cu ușile pe care nu le mai deschidea nimeni de mulți ani și care semăna cu acea biserică, pe care Sfântul Grigore Dialogul o compara cu „o luntre veche sfărâmată de furtună, în care intră apa din toate părțile, fiindcă scândurile ei sunt putrede și roase de zilnicele talazuri”. Singură și tristă, învechită de timp, de ploi și ninsori, biserica semăna cu un cerșetor ce nu-și ia ochii lui
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
ce sclipea prin nori și prin aer ca un vultur de oțel, ca o stea năzdrăvană. Când era-nspre sara zilei a treia, buzduganul căzând se isbi de o poartă de aramă, și făcu un vuiet puternic și lung. Poarta era sfărâmată și voinicul intră. Luna răsărise dintre munți și se oglindea într-un lac mare și limpede, ca seninul cerului. în fundul lui se vedea sclipind, de limpede ce era, un nisip de aur; iar în mijlocul lui, pe o insulă de smarand
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
dreptul, pentru că toți „știau“ că deține o scrisoare personală chiar de la Hristos. Mai târziu, prin secolul al XVI-lea, un anume Nicolas Frey, originar din Bavaria, susținea sus și tare că a primit de la Sfânta Treime ordinul de a-i sfărâma țeasta primei lui neveste, pentru ca profețiile Vechiului și ale Noului Testament să se împlinească. „Eu sunt capul bisericii. Hristos și a împlinit prin mine toate făgăduințele. Sunt trimis de Dumnezeu ca să le arăt oamenilor chipul lui Hristos în persoana mea
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]