1,822 matches
-
care pe unde apuca, umplându-i de bălegar uman cu miros pestilențial; sau unii mai norocoși mai aveau câte un rest de coajă de mămăligă atât de solidificată, încât trebuia s-o iei la baros pe nicovală ca s-o sfărâmi, apoi s-o ții o săptămână în apă ca s-o poți mânca, pe care o păstrau ca pe sfintele moaște într-o tăgârță acolo și nu s-ar fi atins de ea odată cu viața lor prăpădită, păstrând-o pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
cele mai frumoase din baladele și din cântecele lui Coșbuc, ce zic? toată opera acestuia, era copiată din literaturile sanscrită, greacă, arabă, persană, etc. A fost o consternare. Fiecare lovitură ne atingea pe noi; în plin; căci fiecare din ele sfărâma convingerile, bucuriile și emoțiile noastre. Campania aceasta ne-a întristat și demoralizat peste măsură. Coșbuc tăcea. Toată lumea se ocupa de cazul său; toate revistele comentau atacurile aceste; toate cercurile literare luau atitudine... Poetul singur nu spunea nimic. Și-mi aduc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
mare. Un ceas de Înot În apa plină de presimțirea zorilor m-ar spăla de orice insomnie. Așa, trebuie să mă mulțumesc să ascult valurile. Tot n-am altceva mai bun de făcut. Și În timp ce un val după altul se sfărîmă la țărm, amintirile cele mai diverse ies la suprafață. CÎndva, În adolescență, mă miram că În proverbele latine Fortuna are totdeauna un obraz sticlos, insensibil și fragil. Nenorocul era exprimat de romani infinit mai frumos: o femeie Întinsă pe o
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Începe sa uite ce-a rîvnit și să iubească fastul. În clipa În care Își proclamă atotputernicia, elipsa se transformă simbolic În cerc, deoarece Între barocul retoric al Contrareformei și canonul clasic nu e, ca atitudine, nici o diferență. Barocul a sfărîmat o Închisoare pentru a-și construi din dărîmături alta mai somptuoasă, ceea ce Îi va Încuraja pe adepții lui Apolo să reinstaureze idealul lor. Minotaurul omorît de Tezeu În labirintul baroc nu este altul decît Marsyas. Eugenio d'Ors, pentru care
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
chiar cînd ne fac daruri, ar trebui să spun și eu vorbele lui Laocoon. Dar nu le spun... Nimic mai normal pe acest nisip dogoritor de care trupul se lipește liber decît să spui: iată un adevăr greu de obținut; sfărîmÎnd imaginea zeiței, degetele sculptorului antic ar fi pipăit neantul; și nimic mai normal deci, pe țărmul unei mări, decît elogiul soarelui, al apei și dragostei, și decît o statuie a Afroditei cu buzele sărate, În vreme ce soarele Începe să coboare, iar
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Praxitele piese care mă emoționează profund deși nu aparțin marii sculpturi grecești. O tristețe ciudată emană din ele, În ciuda eforturilor de a zîmbi ostentativ. E tocmai momentul În care Belerofon pătrunde În deșertul melancoliei sale, renegîndu-și aventurile. Inima lui a sfărîmat echilibrul rațional; răspunde sfinxului simțind; și amintindu-și. Belerofon a Îmbătrînit și are senzația că memoria acaparează totul În jurul lui. Deșertul prin care Înaintează el este timp. Istoria lumii și istoria lui. Sensibilitatea lui monstruoasă a făcut universul friabil. Iar
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
sfinxului amintindu-ne tot ce-am uitat alergînd după iubiri de o zi. Căci tocmai acest punct unde piramida eșuează o Împiedică să se resoarbă În nisip. El plutește deasupra deșertului ca o stea himerică, Însă cîtă vreme nu se sfărîmă și nu redevine nisip reprezintă justificarea Întregii piramide. Sisif urcă mereu din deșert spre această stea... N-am fost capabil niciodată să discut despre moarte perfect liniștit și fără contradicții. Și, probabil, ar trebui să mă mulțumesc cu gîndul că
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ceea ce vede ea, Cassandra Îi cheamă Între ruine. Dacă ar fi trăit În secolul lui Pericle, ar fi Întins brațul spre Acropole: Priviți, visul lui Fidias va ajunge Între ierburi putrezite prin care mișună șopîrlele! Priviți acele coloane prăbușite și sfărîmate pe jumătate dacă vreți să vedeți cum va arăta frumusețea elină! Zeița frumuseții e o biată fecioară de marmură pe care o vor spăla ploile pînă ce-i vor șterge trăsăturile! Voi care cîntați Între marmurile Parthenonului, opriți-vă o
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
curajului și strădaniilor lui. Când a sosit ziua în care se așteptau la atacul cu tunuri, s-a spovedit la unul dintre tovarășii lui de arme1. Lupta dura deja de o bună bucată de vreme, când o ghiulea i-a sfărâmat de tot un picior; și, cum ghiuleaua îi trecuse printre picioare, a fost rănit grav și la celălalt picior 2. 2. După căderea castelului, apărătorii lui s-au predat imediat francezilor. Aceștia, după ce au cucerit cetatea, s-au purtat foarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
-i strige cu glas puternic că e un păcătos și să-și amintească de jignirile pe care I le-a adus lui Dumnezeu. 33. Altă dată, pe când călătorea pe mare din Valencia spre Italia 3, din cauza unei furtuni puternice, se sfărâmă timona corabiei. Ajunseseră până într-acolo încât, după părerea lui și a celorlalți călători, nu mai puteau scăpa de la moarte pe cale firească. Atunci, pe când își cerceta cugetul și se pregătea să moară, nu putu să se teamă din cauza păcatelor și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
rădăcina unui copac. Altele se duc în râuri care curg cu repeziciune ducându-le fără destinație sau singure se proptesc de un mal zăcând multă vreme acolo. Unele ajung în locuri ciudate, iar cele care se lovesc mai tare se sfărâmă în mii de bucăți. Afară era o vreme încântătoare numai bună pentru a te face să gândești la cele mai îndrăznețe vise. Soarele aurea pretutindeni cu strălucirea lui. Aerul era înmiresmat, deși părea uscat. Acasă la ei se simțea o
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
reținută dimineață, salut și ies. Intru prin aripa stîngă a pavilionului administrativ, cobor la subsol și mă îndrept spre chioșcul alimentar. Coada formată e destul de mare așa că renunț la iaurt și beau aspirina cu apă, nu înainte de-a o sfărîma bine între dinți. Urc la etajul zece și intru la Desfacere, să văd dacă au mai sosit reclamații de calitate la filamente. Liliana, fata care se ocupă de desfacerea filamentelor și a altor cîteva produse, e preocupată de redactarea unor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
-l În pungă ! Vrei să scapi de jidan ? Boicotează-l ! Fii român ! Nici un ban jidanilor !” etc. <endnote id="(718)"/>. În anii ’20-’30, Corneliu Zelea Codreanu și ceilalți lideri ai Mișcării Legionare au organizat așa- zisul „comerț legionar”, menit „să sfărâme comerțul necinstit ovreesc, prin concurență”, cu alte cuvinte, „să bată pe străini pe propriul lor teren”, cum se exprimă Petre Pandrea În memoriile sale <endnote id="(771, p. 115)"/>. Apogeul boicotării magazinelor evreiești - Înainte de confiscarea lor și exproprierea propriu-zisă - a
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
juca un astfel de rol. Un voievod al Moldovei, Ilie II Rareș (1546-1551), după ce „de obiceiele creștinești s-a depărtat” (Grigore Ureche), convertindu-se la mahomedanism, pentru a-i convinge pe oameni de sinceritatea opțiunii sale - spun diverși cronicari - „a sfărâmat acea cruce, pe care jurase, și a aruncat-o În privată” <endnote id="(383, p. 99)"/>, sau a pus „o cruce de lemn sub picioarele sale, pe care o scuipă de trei ori și tot de atâtea ori o răspinse
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
seară numărul turburătorilor sui la mai multe sute, din carii o parte se mesteca Între cei ce se bătea, iar alții Întărâta pe tinerime asupra jidanilor. Pe la 10 ore seara o mulțime dintre aceia se aruncă asupra unei sinagoge evreești, sfărâmă ferestrile și prădă tot ce se află mai bun Într-Însa. A treia zi de Crăciun tulburarea crescu și mai mult...” etc. <endnote id="(100, pp. 24-25 ; vezi și 321, pp. 52- 54)"/>. Evenimentele de mai sus au izbucnit atunci când
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Într-o mare dilemă: „Fraza este confuză. Reese că din 1944 și pînă În 1964 am cunoscut două patrii. Ca urmare fraza a fost scoasă din reportajul prezentat pentru a fi difuzat”. Morocănosul Radu Costache, cel veșnic cu creionul chimic sfărâmat Între dinți, mai constatase o abatere de la „instrucțiunilor” proprii: „În acelaș (sic!, n.n.) material autorul Încheie astfel: <<Pentru aceasta, În fața partidului și a poporului, Î-mi dau cuvîntul de onoare că toată viața voi Închinao celei mai drepte cauze: desăvîrșirea
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
era comunistă nu exista În justiția românească PREZUMȚIA DE NEVINOVĂȚIE!! o. Se pun În mișcare „sufleurii” Cu toate că activitatea infracțională pe plan politic a preotului Sofianu nu fusese nici pe departe de natură a inflama În așa hal spiritele instituției degetelor sfărâmate În Îndoitura ușii, totuși cadrele erau mai decise ca niciodată să termine „Afacerea Sofianu” care le stătea exact ca un măr al lui Adam supradimensionat În gât. Formal și absolut lamentabil din punctul de vedere al unei structuri ce se
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
din Beverly Hills, scriind această scenă pe laptop și înduioșîndu-se de propria viziune asupra bucuriilor simple din viața africanului. Dilema Veche, februarie 2007 Mondo cane Babel (SUA, 2006), de Alejandro Gonzalez Inarritu O turistă americană (Cate Blanchett) zace, cu clavicula sfărîmată de un glonte, într-un sat marocan din mijlocul deșertului, abandonată de toată lumea cu excepția soțului ei (Brad Pitt). Cei doi copii ai lor, lăsați acasă, în California, în grija bonei mexicane (Adriana Barraza), ajung pe undeva pe lîngă granița americano
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
Stalin." Care erau sarcinile U.T.M., stabilite în lumina hotararilorunei plenare a P.M.R. din decembrie 1948 o spune tovarășul Teohari Georgescu, viitorul deviaționist al grupului Ana Pauker- - Vasile Luca din 1952. "Este vorba de a lichidă definitiv capitalismul, de a sfărâmă complet vechea societate bazată pe exploatarea și asuprirea omului de către om și a zidi din temelii o societate nouă fără exploatare, societatea socialistă." Ceea ce vă predică și activistul adolescent Ion Iliescu, printre elevi și studenți, cum vom vedea. Să remarcam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
fată bună la carte și frumoasă ca aspect fizic, merge de Crăciun la bunica ei de la Grivița, lângă Bârlad. Cu ocazia sărbătorilor, bunica i-a creat o atmosferă de confort și de vis și o convinge să nu-și mai sfărâme capul cu învățătura, că tot ce e în jurul ei îi aparține, că bunica o s-o mărite cu un băiat bun... și, reîntoarsă la școală după vacanță, nu mai vrea să învețe, spunând că se mută la bunica ei la țară
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
să las ceva pozitiv, viabil în urma mea. Se pare însă că favorita lui Ludovic al XV-lea știa ea ce spune aveam să aflu din presă și din "surse madrilene" că nu după mult timp "podul de piatră s-a sfărâmat, a venit apa și l-a luat", respectiv, în 1997, ambasadorul și-a încheiat misiunea și a rămas în Spania, primind și cetățenia spaniolă. Se putea dedica acum cu normă întreagă scrisului (nu cel către Direcția personal a MAE) și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
filmului principal era un citat dintr-un poem sau un cântec cunoscut și putea fi foarte lung, de pildă Crizantemele nu mai Înfloresc În grădină sau Inima ei era o jucărie În mâinile lui și ca o jucărie s-a sfărâmat. Vedetele feminine aveau frunți Înguste, sprâncene magnifice, ochi umbriți de gene bogate. Actorul preferat al zilei era Mojuhin. Un regizor celebru achiziționase În Împrejurimile Moscovei un conac cu coloane albe (destul de asemănător cu cel al unchiului meu) și acesta apărea
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
căpetenie vitează care hălăduia călare prin munți) se turna pe pășunile acelui lanț muntos. „Oprește afurisitul ăla de animal! (Derjite prokliatoe jivotnoe!)“ rosti el printre dinți când mă văzu, dar În același moment, Într-o avalanșă de pietre care se sfărâmau și trosneau, doi tătari autentici au coborât În fugă să-l salveze și eu am plecat agale mai departe, cu plasa mea pentru fluturi, spre stâncile de mai sus, unde mă aștepta specia euxină a fluturelui Hippolyte Grayling. În acea
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Ion Țamblac, "sol și unchi al său", la 8 mai 1477, în fața Senatului Veneției (câteva luni după înfrângerea Moldovei de către turci la Valea Albă 26 iunie 1476) * "Chiar și cu Mahomed sultanul El s-a măsurat, Oastea i s-a sfărâmat Dar bine s-a luptat. Acesta este ghiaurul care, Multe oști a împrăștiat." Asika pașa Zade Ahmed, Cronicile casei otomane * "Moldova este Cetatea de apărare a Ungariei, Poloniei și Poarta Creștinătății! Voi și mulți creștini ați stat în liniște pentru că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
să se ocupe tocmai de noi! Are ea treburi mai importante!” Sau „Nici tu, nici eu nu am făcut un gest limpede, nu am spus un cuvânt răspicat; de ce ne-ar lua securitatea în vizor?” Degeaba! Toate raționamentele mi se sfărâmau neputincioase, lovindu-se de incasabila construcție a unui delir organizat. Dar și foarte colorat politic. Nu numai omul era bolnav, bolnav era și regimul. „Condamnarea la moarte” (până la urmă executată totuși) era opera ambilor bolnavi. Marcel Mihalaș a fost unul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]