1,584 matches
-
și a inviolabilității sale, și o chemare plină de pasiune adresată tuturor și fiecăruia, în numele lui Dumnezeu: respectă, apără și slujește viața, orice viață umană!” (nr. 5). Se observă că enciclica reprezintă intervenția oficială a Bisericii și răspunsul ei față de sfidarea situației actuale, cu privire la amenințările la adresa vieții umane. Se subliniază greșeala morală gravă față de uciderea persoanei inocente, a avortului procurat și a eutanasiei, care se descoperă ca o dezordine morală „intrinsecă”. Motivația pe care se bazează Papa se află în legea
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
persoanei umane și despre valoarea vieții sale, pornind de la viziunea antropologiei clasice, cu referire la fenomenul bolii. După o analiză scurtă, dar sistematică, am aprofundat noile probleme etice și factorii culturali și sociali, pentru a ajunge, spre sfârșit, la noile sfidări ale medicinei și geneticii, punând în evidență optica creștină, în mod deosebit Magisteriul Papei Ioan Paul al II-lea, exprimat în enciclica Evangelium vitae. Chiar titlul vorbește despre noutatea temei care, dincolo de tratarea noastră, rămâne un studiu deschis față de cercetarea
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
vorbește despre noutatea temei care, dincolo de tratarea noastră, rămâne un studiu deschis față de cercetarea antropologico-etică ulterioară, care se pune, în ceea ce privește filosofia și morala catolică, într-o atitudine de ascultare față de magisteriul Bisericii și față de științele umane. După cum am observat, în pofida sfidărilor la adresa demnității și respectului persoanei umane, definite ca „structuri de păcat”, nu lipsesc semnele de speranță, încurajatoare, chiar dacă sunt foarte limitate. Aceste „semne de speranță”, după cum amintește Papa, „sunt prezente și vii în mărturia atâtor soți, în inițiativele de sprijinire
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
personală, care se fondează pe conștiința morală personală, cu rădăcini adânci în mentalitatea dominantă, în educația asimilată și în experiențele personale acumulate. Se impune astfel o evaluare și o recunoaștere a valorii și a sacralității corpului din perspectivă personalistă, în fața sfidărilor biomedicinei și a eutanasiei, și o perspectivă antropologică și teologică corectă despre persoana feminină, egală în demnitate, complementară în rolul ei și colaboratoare demnă în scopul transmiterii fidele, către noile generații, a valorilor umane și creștine.
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
creativitate. Societatea actuală cere cât mai multe resurse de adaptare tânărului (și nu numai), iar pentru ca adaptarea să fie eficientă, ea trebuie să fie creativă. A trăi înseamnă de acum încolo "a tinde spre maximum de creativitate", considera Servan-Schreiber, J.J. (Sfidarea mondială, Editura Humanitas, București, 1990) Încununarea libertății și creativității în educație este exprimarea personalității, un sistem spiritual, deschis și în creștere. Formarea omului ca om este o muncă înceată, meticuloasă și îndelungată, prin care nu se reproduce un tip unic
PERSONALIATATEA CREATOARE by ELENA ISACHI () [Corola-publishinghouse/Science/1304_a_1892]
-
săgetează Luke cu privirea. Noi n-am fost niciodată Penelopa și Ulise. Pentru prima oară de cînd o știu, o văd pe Venetia șovăind ușor. Nu spune nimic, se mulțumește doar să se holbeze la Luke cu un soi de sfidare. De parcă ar vrea să zică „Ba da, am fost“. Ok, trebuie să știu. — Luke, cine sînt Penelopa și Ulise? Întreb. Sper din suflet că nu sînt un tip de la PR și o obstetriciană care se reunesc după ce nevasta e aruncată
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
parțial expresiilor cu figa (smochin), este descripția unui gest cu substrat magico-sexual, astăzi batjocoritor, care constă din palma întinsă cu degetul mare apropiat de vârful nasului și cu celelalte degete desfăcute și agitate aidoma cântării unui fluier, în semn de sfidare și dispreț, gest nelipsit de un anumit subtext sexual. Fig(a) este una din denumirile smochinului și a smochinei, arbust fructifer adesea pomenit în Biblie, unde figurează ca simbol al rodniciei. După unii interpreți ai Vechiului Testament, smochinul (și nu
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
poetului reclamă însă verbul ofensiv, strigătul în crescendo, apt să spargă „veacuri de zid”. Câtă vreme Copacul (întocmai invocat într-un sonet barbian) vrea să atingă cerul, omului-om, bătut de „toate ploile”, mușcat de „toate vânturile”, îi stau bine sfidarea, cutezanța: „Piciorul meu a încercat să-și urce glodul gliei pământești / Pe himalaia celor mai înalte îndrăzneli” (Tinerețe). Se poate identifica aici o idee-temă dezvoltată în modulații diverse: „O, munte, tu, biserica, moșia, casa mea,/ «Zgârie-cerul» meu [...]/ Pe culmea ta
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
să redescopere tot felul de convenții? Imaginația Desperado se adaptează unei noi idei despre realitate. Ea e întotdeauna însoțită de uimire. Cititorul se trezește gândind: E aceasta o experiență nouă ori o năucire a vechiului meu fel de a înțelege? Sfidarea e punctul de pornire al oricărei convenții. Cu toții am fost cândva tineri. Există totuși o deosebire: de multe veacuri, din antichitate până la realismul acestor vremi, cititorii au urmat un tipar, acela al cronologiei, al cuplului care trăiește (ne)fericit până la
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
acestor vremi, cititorii au urmat un tipar, acela al cronologiei, al cuplului care trăiește (ne)fericit până la adânci bătrâneți. Cuplul și finalul cert sunt două convenții demodate și tocite. Iată cum ajung autorii Desperado să sfideze ficțiunea tradițională din temelie. Sfidarea lor e mai profundă decât hibridizarea genurilor literare practicată de Fluxul conștiinței. Joyce, Woolf, Eliot au jonglat cu convențiile, păstrându-le intacte. Era epoca literaturii ca joc. Autorii Desperado iau acest joc și îl fac fărâme. Ei declară că vor
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
istorii închipuite, la măști, pentru a evoca emoția. E modul lor de a demonstra că s-a modificat esența lirismului, de la "emoția gândită în tihnă" (Wordsworth, "emotion recollected in tranquillity"), la emoția imaginată cu franchețe aproape indecentă, ca provocare, chiar sfidare a lecturii. Autorul Desperado e un mare retras. Fie el extrem de liric (v. Peter Ackroyd, Graham Swift, chiar și Julian Barnes în Staring at the Sun), neutru (ca David Lodge, care are un echilibru de invidiat, ori ca Alasdair Gray
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
care precede epoca Desperado (plasată în anii de după 1950), a fost o libertate iluzorie. Dorința de a evada din realismul veacului al XIX-lea, din omnisciența devenită o convenție atotputernică, din ordinea intrigii și personajelor predictibile, a dus la o sfidare frenetică. Pentru Joyce, Woolf, Conrad, personajul nu mai reprezenta o istorie, o viață: el era un flux (de gânduri, de emoții, de amintiri). Cunoscutul eseu al Vriginiei Woolf despre Romanul modern (Modern Fiction) a fost un act de respingere. Woolf
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
întors spatele lui Galsworthy, Bennett și Wells, numai că nu era tocmai pregătită să opereze o schimbare de esență. Aș spune că Woolf înlocuiește vechea convenție a predictibilului, vechiul și bine înrădăcinatul orizont de așteptare, cu o nouă convenție a sfidării. Dacă lectorul devenise dependent și oarecum insensibil la lectura pașnică, agreabilă, romanciera a decis să-l contrarieze: găsind o opoziție simetrică, a inventat nevoia imperioasă de neprevăzut. Romanul Fluxului conștiinței e ceea ce nu ne așteptăm să vedem tipărit, fie că
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
citit, și în același timp rămân personal, nu contează că au mai scris și alții, eu contez. Am încercat timp îndelungat să descifrez o mare iubire de literatură în aceste citări imperfecte și batjocoritoare. De fapt e vorba de o sfidare a ei. De la refuz la sfidare drumul e scurt. Joyce și Eliot n-au mers mai departe. După anii 1950, când apar primele semne a ceea ce aș numi epoca Desperado, tonul se chimbă. Fluxul conștiinței scrie texte atașate, angajate afectiv
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
personal, nu contează că au mai scris și alții, eu contez. Am încercat timp îndelungat să descifrez o mare iubire de literatură în aceste citări imperfecte și batjocoritoare. De fapt e vorba de o sfidare a ei. De la refuz la sfidare drumul e scurt. Joyce și Eliot n-au mers mai departe. După anii 1950, când apar primele semne a ceea ce aș numi epoca Desperado, tonul se chimbă. Fluxul conștiinței scrie texte atașate, angajate afectiv. Faptul că incidentele sunt relativizate, împinse
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
O trăsătură Desperado este exacerbarea, răstălmăcirea, răsucirea și complicarea ei. Romanul britanic contemporan e poate exemplul cel mai reprezentativ. El pornește de la un discurs uscat, care implică o maximă detașare de propria narațiune. Cu o falsă indiferență și resemnare, vechea sfidare modernistă (căreia îi clocotea sângele în vine) se blazează. Elanul inovator devine o pricepere de a combina inovații, de a îmbina petece de tradiție și noutate. Nu uneltele se înnoiesc la autorii Desperado, ci amestecul lor într-un text care
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
al fiecărei opere. Nu mai e vorba de o revoluție ci de o diferențiere (poate de aici și gustul predominant pentru deconstrucție), nu de un refuz, ci de un refuz al refuzului. De la introspecția modernistă, autorii Desperado se trag în sfidarea intimității și sfielii. Autori ca Julian Barnes, Alasdair Gray, David Lodge, Doris Lessing, Graham Swift, Malcolm Bradbury, Martin Amis (mai puțin John Fowles și Peter Ackroyd), înclină spre extrovertire și chiar exhibiționism. Ei folosesc Fluxul conștiinței, dar în egală măsură
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
creează doar atunci când așterne pe hârtie propoziții exasperante. Nu participăm de bună voie la aventurile eroilor ei (de obicei eroine). Lessing se opune diametral stării de spirit pe care o creează lectura Virginiei Woolf, parcurgând drumul invers, de la afect la sfidarea tandreții, de la sensibilitate la luciditate. Moderniștii sunt inteligențe / cuvinte / discursuri îndrăgostite, pe când autorii Desperado disecă inteligența într-un discurs asasin. Dacă Joyce descoperă povestirea-caleidoscop, istoria multiplicată pe care o poți combina în nenumărate imagini vizuale, după legi mai mult sau
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cal de lemn, care se leagănă între lumea copilului și cea a adulților, între afecțiune și indiferență. Rima subtilă, caracteristică pentru Mole, împerechează cuvinte doar în parte asemănătoare, creând o nouă idee despre muzică, portivire a rimelor și mai ales sfidarea ei. Poezia lui Mole e una a surâsului trist și a sentimentului constant de însingurare, "singurătatea / Pe care încă o ții minte" (Cutia cu jucării). Tiparele rimei diferă de la poem la poem. Răsucire rimează b-e, c-d. Rimele sunt evidente
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
în Paris. Complexat fizic, Henri a fost atras de lumea hipodromului, circului, teatrului, ducând o viață boemă prin cafenele, cabarete și bordeluri. A participat cu operele sale la expoziții comune și personale, a scandalizat, ca și ceilalți artiști contemporani, din cauza sfidării artei academice, a trezit admirația celor ce simțeau și înțelegeau noul curent. Afișele pentru deschiderea cabaretului Moulin Rouge și pentru alte evenimente au uimit, au trezit admirație și au intrigat deopotrivă, unele fiind etichetate drept pornografice. Trăind în lumea "colorată
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Devine un redutabil jucător de șah, participă la concursuri, face parte din echipa de șah prin corespondență a României. Se împrietenește cu Leonid Dimov: cei doi sunt o vreme nedespărțiți, adoptă o formulă de viață boemă, cu gesturi „absurde”, de sfidare a marasmului vieții zilnice, a cenușiului orizont cotidian și, în nesfârșite colocvii informale, pun bazele teoretice ale onirismului. Din 1963 e doi ani corector la Editura Meridiane. Debutează în toamna lui 1964, cu schița Aripi și roți, la „Gazeta literară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
obiectul de care se ocupă o istorie a religiilor este lumea concretă a religiilor istorice, a tradițiilor religioase capabile să transmită, conservându-l, un anumit patrimoniu de credințe și practici, refăcându-l și adaptându-l totodată schimbării exigențelor interne și sfidărilor externe. În general, sarcina tradițională a unei istorii a religiilor se configurează ca un bilanț istoriografic al achizițiilor pe care cercetarea le-a realizat În diferite sectoare istorico-religioase. Ne putem Întreba ce poate duce astăzi la Încercarea de a realiza
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
poate sinucide, pentru că, eliberat de tensiunea dintre veleitate și stază, el este veșnic împăcat cu sine. În schimb, el poate fi omorât pentru că ceilalți nu se împacă cu el, pentru că - turbulent al marii gălăgii - el aduce cu sine zvonul și sfidarea altei lumi. Erou al lumii repaosului (sub regnul căreia agenții destinului ar fi declarați bolnavi), leneșul este bolnav numai prin relativitatea sistemului de referință. Acest aristocrat al lumii parmenidiene se lasă ucis în numele unei teoreze care denunță relativitatea hărniciei și
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
plăcuțe de înregistrare 6211 BR. Domnul Boeru își amintea că articolul publicat de Mircea în "Neamul românesc" a acționat asupra Legiunii ca o încercare de a hrăni un tigru flămînd cu conopidă. "Erau niște rînduri de domeniul ridicolului și al sfidării". A doua zi, cotidianul legionar "Buna vestire" a dat o scurtă replică (Boeru susținea că el scrisese articolul). Această replică explica succint că "Legiunea condamnă manevrele abile și viclene ale "Neamului românesc" și continua afirmînd că Legiunea nu este nici
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
un caracter simbolic: Gomu³ka fusese Închis cu doar câțiva ani mai devreme și scăpase de proces ca prin urechile acului. Pentru publicul polonez, el reprezenta chipul „național” al comunismului polonez, iar promovarea lui a fost percepută ca un act de sfidare din partea unui partid forțat să aleagă Între baza sa națională și autoritatea superioară de la Moscova. Cu siguranță, așa vedeau lucrurile liderii sovietici. Hrușciov, Mikoian, Molotov și alți trei oficiali au zburat spre Varșovia la 19 octombrie cu intenția de a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]