1,780 matches
-
acasă de-abia apucau să-l zărească. Cât despre domnișoarele Epancin, acestea, firește, n-au spus o vorbă cu voce tare. Poate că și atunci când erau singure, între ele, și-au spus prea puține. Erau domnișoare mândre, arogante, uneori chiar sfioase una față de alta, care, de altfel, se înțelegeau nu doar de la primul cuvânt, ci chiar de la prima privire, așa că uneori nici nu mai aveau de ce să vorbească. Un observator din afară, dacă ar fi existat vreunul, n-ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Ați devenit foarte indiferent, he-he! îndrăzni el să observe cu slugărnicie. — Zău, nu mă simt prea bine, capul mi s-a făcut greu din pricina drumului, îi răspunse prințul încruntându-se. — Nu v-ar strica vreo câteva zile de vilegiatură, îngăimă sfios Lebedev. Prințul stătea în picioare, îngândurat. — Și eu, după ce mai rămân aici trei zile, plec cu toate odraslele la casa de vară, ca să nu-l pierd cumva pe puiul nou-născut, iar între timp aici niște meșteri o să facă reparații. Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
-i așa? — Nu se mai poate?! exclamă Keller cu un fel de regret. O, prințe, dacă ați ști cât de elvețian, ca să zic așa, este modul în care înțelegeți omul! — Oare chiar se mai poate adăuga? spuse prințul cu mirare sfioasă. Atunci, Keller, la ce te-ai așteptat de la mine și de ce ai venit cu spovedania dumitale? — De la dumneavoastră? La ce m-am așteptat? În primul rând, e o plăcere să vă cunoască omul naivitatea; e o plăcere să stea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
persoana cea mai generoasă cu putință, iar în al doilea rând... în al doilea rând... Se încurcă. Nu cumva ai vrut să-mi ceri niște bani cu împrumut? îi sugeră prințul cu foarte multă seriozitate și simplitate, chiar parcă întrucâtva sfios. Keller chiar se cutremură; repede, cu aceeași uimire, îl privi pe prinț în ochi și bătu tare cu pumnul în masă. — Uite, tocmai cu asta îl faceți pe om să-și piardă capul cu desăvârșire! Iertați-mă, prințe: aveți atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ne mândrim cu asta... Iar această pledoarie stângace, acest argument bizar este, desigur, o întâmplare singulară între multe alte mii... Prințul Lev Nikolaevici se gândi, apoi răspunse cu tonul cel mai convins, deși vocea îi era înceată și chiar parcă sfioasă: — N-am vrut decât să spun că denaturarea ideilor și noțiunilor (cum s-a exprimat Evgheni Pavlovici) se întâlnește foarte des, că, din păcate, este un caz mai degrabă general, decât unul particular. Și dacă această denaturare nu ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
se întinse pe pat și ieși din camera ei abia la ora ceaiului, când era așteptat prințul. Ea îl aștepta cu înfiorare și, când acesta își făcu apariția, mai că nu o apucă o criză de isterie. Și prințul intră sfios, aproape la nimereală, zâmbind ciudat, privindu-i pe toți în ochi și parcă întrebându-i ceva, întrucât Aglaia nu era în încăpere, ceea ce îl făcu pe loc să se sperie. În seara aceea se adunaseră numai ai casei, nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
la concerte; că zilnic umbla cu ea prin oraș în caleașca ei; că începea să-și facă griji în privința ei dacă nu o vedea măcar o oră (deci, după toate semnele, o iubea sincer); că o asculta zâmbind blând și sfios ceasuri întregi și că nu scotea decât arareori vreun cuvânt. Dar mai știm și că în aceste zile de câteva ori, chiar de multe ori, se dusese la Epancini, neascunzându-i acest lucru Nastasiei Filippovna, care mai că nu ajungea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ministru pe jumătate sălbatec c-un băț de bambus, dar pururea și pretutindenea, în Europa ca și-n cele mai depărtate zone, au inspirat respectul numelui englez și, chiar acolo unde nimic nu se respectă, au inspirat un fel de sfioasă teamă de orice petec de pământ pe care fâlfâie o treanță cu colorile engleze. Acesta e obiceiul englez, e bunul obicei. Și dacă în locurile acelea unde sentimentul pentru onoarea și demnitatea acestei monarhii ar trebui să fie mai viu
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
serbilor. Acesta era un experiment foarte audacios, cu atât mai mult cu cât până atuncea armata sârbească nu-l justificase prin izbânzile sale și nici prințul nu dăduse probe de vitejie în bătăile cele mici din văile de la Morava. Țăranii sfioși și nedisciplinați ai Landverului sârbesc fură totdauna bătuți de către veteranii lui Ahmed Eiub, și prințul Milan s-a ținut cu prudență de-o parte de la câmpul războiului. În urma acestor împrejurări nenorocite, pompoasa proclamațiune a Iui Cernaeff nu făcu, chiar la
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
Dumitrescu, Catalog, TIL, 1943, 2 067; Mihai Niculescu, „Alter ego!”, U, 1943, 40; Ion Șiugariu, „Alter ego!”, „Basarabia literară”, 1943, 44; Doina Peteanu [Anișoara Odeanu], Un volum de autentică poezie: „Alter ego!”, VAA, 1943, 622; Petru Comarnescu, Cântări de flaut sfios, TIL, 1943, 2 124; Tudor Arghezi, Spectacolul continuă neîntrerupt, „Bilete de papagal”, 1945, 33; Ion Apostol Popescu, Literatura ardeleană nouă, 1945, 181-182; Constantin Vârtej, Probleme de stilistică literară, București, 1948, 56-57; Al. Cerna-Rădulescu, Arbori din țara promisă, București, 1972, 19-20
VERZEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290503_a_291832]
-
transmită e uimirea, chiar perplexitatea în fața unei forțe mai mari decât puterea cuvântului. Încât marea frumusește a poeziei Într-o grădină (care a fost pusă în legătură cu Gefunden de Goethe, ulterioară textului lui V.) vine din indecizia legată de ce poate întruchipa sfioasa floare din grădină. Precum în „marile simboluri medievale” (Eugen Simion), dar cu o stângăcie naivă, dincolo de femeie și de dragoste se întrevede, „ca o lumină”, o prezență universală, abstractă și misterioasă, pe care poezia, în puritatea ei, o sugerează cu
VACARESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290399_a_291728]
-
mai puține griji, mai puține gânduri, mai puține dorințe, mai puțină vorbă, mai puțin râs, mai puțină mânie, mai puține preferințe și antipatii decât cei ce nu știu. Aceasta este cheia sănătății și longevității. Întrucât prea multe griji fac inima sfioasă, prea multă gândire obosește mintea, prea multe dorințe Întunecă spiritul, iar prea multă vorbă slăbește qi-ul. Tot așa, prea mult râs vatămă organele interne, prea multă mânie face pulsul să fluctueze, prea multe preferințe ne umplu de prejudecăți și prea
Secretele medicinei chineze. Sănătate de la A la Z by Henry B. Lin () [Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]
-
1998, Gabriel Andreescu m-a invitat să formulez un punct de vedere pe marginea unui articol semnat de un politolog maghiar de care nu auzisem până atunci, pe nume Molnár Gusztáv. Îl priveam pe dl Andreescu cu acel respect nețărmurit, sfios și provincial - un sentiment de care nu mi-e deloc rușine, dimpotrivă -, arătat de orice ardelean cuminte unei personalități pe care o admiră. Îl respectam pentru curajul de care dăduse dovadă Înainte de 1989, când a protestat Împotriva lui Ceaușescu, dar
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
fost numit socotitor la ceapeu, Ilie Barbu, născut din întâlnirea condeiului lui Marin Preda cu deja marele actor Colea Răutu. Comunist „cu sufletul”, cum vom vedea atâția în filmele anilor următori, Ilie Barbu e un țăran complex, când mândru, când sfios, dur, dar capabil de un zâmbet inimitabil, agresiv, dar onest. Personajul lui Colea Răutu pune în premieră o problemă grea : când, într-un film de propagandă în favoarea unui regim criminal, apare ceva artistic valoros, ce cântărește mai mult, artisticul în
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Pe deasupra mai și bea, fumează și chiulește de la ore. Cu toate astea e un elev eminent, cel mai bun din liceu. Citește poezie, recită în duo cu Lucian din Shakespeare și, surpriză : „Sufletul satului trece pe lângă noi/ Ca un miros sfios de iarbă cosită/ Ca o cădere de fum de pe streșini de paie/ Ca un joc de iezi pe morminte înalte”, adică Lucian Blaga. Deși ușor inexact (Lucian recită din memorie), citatul din Sufletul satului este relevant pentru rapiditatea de adaptare
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Lumina roșietică a zorilor de zi îmi mângâia pleoapele împovărate de dulceața somnului... Și totuși, ca să cuceresc inima iubitei trebuie ca și în noaptea ce vine să fiu pescuitor de stele. Chemarea dragostei Întâi a fost o privire, fugară și sfioasă, însoțită de un zâmbet cu semnificație vagă. Primul dialog s-a însăilat timid, procurându-le amândurora inundație în cămările inimii, văpăi în obraji și vibrații în glas. Când mâinile li s-au împreunat, au simțit că se dezlănțuie furtuna dragostei
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
Academia műncheneză și fiind totodată, ca pictor, conștient de importanța tehnologiei, teh- nicii și materialelor folosite pentru a realiza o operă de artă, cu aceeași responsabilitate s-a aplecat și asupra operelor celorlalți artiști expuși în Pinacotecă, restaurându-le. “Era sfios și modest, închis în sine, punând totul în artă pe seama meșteșugului, a tehnicii pe care - zicea el - nu ajungi niciodată să o stăpânești pe deplin”, spune Petru Comarnescu (Comarnescu Petru - N. N. Tonitza - Buc. 1962, pag. 39), referindu-se la atitudinea
Natura moart? ?n opera lui C. D. STAHI by Liviu Suhar () [Corola-publishinghouse/Science/84079_a_85404]
-
doi] jucători importanți: Casa Radio − care folosește înregistrări din arhiva Societății Române de Radiodifuziune − și Humanitas Multimedia (DV). 3.5. Și doar, la rândul său, poate modifica constituenți propoziționali: * propoziții conjuncționale: Mie-mi plăcea de Lili, dar eram atât de sfios că, doar [dacă se uita la mine], o și luam la fugă cât puteam (Mircea Cărtărescu, De ce iubim femeile). * propoziții relative: Nu contează doar [ce mănânci], ci și cum mănânci (www.eva.ro) 4. CONCLUZII Conform datelor oferite de corpus
[Corola-publishinghouse/Science/85006_a_85792]
-
subiectele din propozițiile următoare: "Greierele ținuturilor noastre e un gândăcel negru-lucios, cu cap mare și mustăți lungi. În livezile liniștite, în faneturile pline de soare (......) el își începe cântecul. Iarbă e fragedă, florile pomilor au căzut, înfloresc salcâmii și teii, sfios și dulce își tremura greierele cântecul mărunt în dulceața primăverii" 2. . Alcătuiți trei propoziții în care subiectul să fie exprimat printr-un numeral, printr-un substantiv propriu, printr-un verb. PROBA DE EVALUARE PREDICTIV-FORMATIVĂ Clasa a IV-a Subiectul Formele
COMUNICAREA CORECTĂ ŞI EFICIENTĂ ÎN CICLUL PRIMAR by ARINA CRISTINA OPREA [Corola-publishinghouse/Science/319_a_622]
-
e închisă cu zăvorul; coperișul de paie parcă e un cap de balaur; pereții văruiți de curând de abia se văd prin spărturile gardului... Căldura picură mereu din cer, îți usucă podul gurii, te sugrumă. În dreapta și în stânga casele privesc sfioase din dosul gardurilor vii, acoperindu-și fețele sub streașinile știrbite de ploi și de vite.... De-abia la cârciuma lui Avrum începe să se simtă că satul trăiește. Pe prispă, doi țărani îngândurați oftează rar, cu o sticlă de rachiu
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
cuvintele de mai jos și scrie-le în câte un enunț. 6. Alcătuiește două enunțuri în care substantivul comun corn să aibă înțelesuri diferite. Atenție! Nu schimba forma cuvântului corn. 7. Taie cu o linie forma greșită: Ghiocelul a răsărit sfios de sub ne-a/nea. El ne-a/nea adus bucurie în suflet. Fratii și surorile Ghiocelului s-au/sau bucurat. Vom culege viorele s-au/sau toporași. 8. Scoate din text un pronume și un adjectiv și scrie tot ce
PAȘI SPRE PERFORMANȚĂ Auxiliar la limba și literatura română pentru elevii claselor a III-a by GRETA - FELICIA ARTENI () [Corola-publishinghouse/Science/91575_a_93526]
-
titlul: Un pui de vânt hoinar. *Sugestii de lectură: Citiți Bunicul și Bunica, de Barbu Ștefănescu Delavrancea Citiți cu atenție textul: "Pe bolta albastră nu mai plutea nici măcar o dâră de nor. Caprele pășteau liniștite, și din când, în când sfioasa Bălaia își lipea boticul ei moale pe cele două prietene: Heidi și Clara. Heidi vrea să vadă dacă tufele de țintaură au înflorit și dacă florile lor sunt la fel de frumoase ca anul trecut. Smulse de pe pajiște câteva smocuri de iarbă
PAȘI SPRE PERFORMANȚĂ Auxiliar la limba și literatura română pentru elevii claselor a III-a by GRETA - FELICIA ARTENI () [Corola-publishinghouse/Science/91575_a_93526]
-
alunecarea într-o retorică a declamației. Și nu excursul reflexiv și simbolic, ci, naivă și limpede, cantilena sentimentală (chiar dacă sentimentalismul repugna teoreticianului: „o haină de teatru, s-o lăsăm actorilor vieții!”) găsește mai ușor drumul către muzică, precum în „cântările sfioase” ale lui Matei Elian sau ca în melopeea lui Eulampiu Slătineanu Ascult cum sonore.., în „cântările albe” ale lui Barbu Solacolu, ca acompaniament pentru spleen, ori la Al. Gherghel. Deși poezia de la V.n. nu a avut șansa de a ieși
VIEAŢA NOUA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290552_a_291881]
-
înșelați. Eu sunt mai puțin neascultătoare decât fratele și sora mea. Le spuneam tot timpul: nu intrați în pădure, băgați de seamă, ați putea fi prinși de marele, de înaltul senior Periferigerilerimini, care ar putea fi bun cu copiii cei sfioși, blânzi, modești, dar dacă cineva ar îndrăzni sățl batjocorească, desigur că ițar sfărâma oasele. Și bine ițar face!“. E poate singura poveste care nțaș fi vrut să fie scrisă niciodată. Charles Perrault, Uriașul Periferigerilerimini, în Povești cu vrăjitori și zâne
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
și exploatate comic, într-o sarabandă de scene suculente. Masa festivă organizată de primar în onoarea „oaspeților veniți tocmai de peste Ocean“ este memorabilă. Un Elvis autohton, tuciuriu, amestecă Love me tender cu cântice dă pă la noi, iar americanii cuminței, sfioși, la locul lor, încep să se amestece cu româncele cărora li se învârt ochii în cap, după ei, ca la jocurile mecanice. Singurul ce rămâne într-o inconfortabilă alteritate este căpitanul Jones, care - totuși! - are o misiune de îndeplinit. El
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]