23,580 matches
-
prindă aripi și să calce pe nori, crezând cu hotărâre că lumea întreagă-i doar a sa, să-și îndrepte fruntea în sus, după ce o atare greutate i-o trăsese în jos și, învățând din greșeli, să purceadă, cu pași siguri, spre o nouă experiență, pe care o vede încă dinainte încununată cu succes. Omul în etate, însă, având în urmă experiența vieții trăite, nu-l mai îmbată nicio iluzie, căci știe prea bine că ele toate sunt deșarte și, odată
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
numai niște nebuni, niște minți neînțelese, niște suflete continuu rătăcite, care caută toată viața un echilibru și nu găsesc niciodată nimic. Geniul n-are moarte, dar nici noroc 1, spunea poetul, nu-i așa? De bună seamă, sunt pe deplin sigură că pe tine te preocupă 1 Cuvinte atribuite lui Mihai Eminescu. norocul și doar norocul și nu un posibil loc de cinste în mentalul colectiv. Așa că, să nu te gândești cumva să-mi înșeli așteptările, te rog! Fii băiat inteligent
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
însă, pe de altă parte, cu tot pesimismul meu, parcă o părticică din mine - nu știu cum - se zbate continuu să fie încă optimistă! - Ia oprește-te!, interveni Luiza. Este ceva aici, la mijloc, care șchioapătă!, rosti aceasta scurt și accentuat, foarte sigură pe ea. Fii atentă la mine! Să-ți intre bine-n cap: nu poți să fii pesimistă, păstrând, totuși, în tine o rezervă de speranță că va fi mai bine, precum nu poți să fii nici optimistă, știind, în sinea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
parte, să te simți cu adevărat liberă să zbori. Asta sunt eu de părere că înseamnă a te cunoaște întru totul pe tine însuți. Și, dacă ajungi să atingi acest pisc sacru și măreț al lucidității, poți fi pe deplin sigură că nimeni și nimic nu te va mai da jos de acolo. Vei fi ca un zeu! Iar această dorință (și cerință) reprezintă un sinonim perfect al vieții superioare, de care eu doresc, cu tot dinadinsul, să ai tu parte
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
o greșeală uriașă și nesănătoasă, nimic altceva! De altminteri, o astfel de purtare nici nu prea era croită pe firea Victoriei, care era o femeie puternică, bine clădită emoțional, cu un caracter autoritar, cu o dezinvoltură plină de demnitate și sigură pe ea în orice situație. Nu era nici prea inteligentă, nici prea cultă, limitată cam din toate punctele de vedere și neputând pătrunde vreodată în miezul problemelor cu mintea ei, însă masca bine poleită, pe care și-o punea de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ușor și fără vreo excepție, mai ales în ultima vreme, să facă glume zeflemitoare despre purtarea, adusă până la extreme, a mamei sale. Pentru dânsul, asta apărea mereu ca fiind un lucru cu totul haios și vrednic de a ajunge ținta sigură a ironiilor lui, ironii la care era atât de meșter întotdeauna! Și așa se și întâmpla, de altfel, de cele mai multe ori! Iar, fie că fiul nu-și putea înțelege și accepta mama așa cum era ea, fie că mama nu-l
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
adică să facă pe cont propriu - purtarea aceasta îl caracteriza cel mai bine pe el și era cea mai apropiată de sufletul său. Și, la urma urmelor, judecând la rece, el nu greșea deloc, căci singura cale, și cea mai sigură dintre toate căile, care te va conduce cu adevărat la fericire, este calea ta proprie, descoperită de tine. Însă tânărul, la momentul respectiv, nici nu-și putea închipui cam cât de nepotrivit a ales dânsul să procedeze și cam cât
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
deloc în urmă! Și acum, haide, răspunde, când te întreb! Ce ai de zis în apărarea ta? Ultimele vorbe le rosti greoi, mult prea înfundat, într-un fel de nedescris, aproape sufocându-se de mânie. Practic, ea devenise o pradă sigură a unei crize de nervi nemaiîncercate de dânsa până atunci. Aceste rare manifestări stoarseră acum din ea aproape toată seva vitală, toată energia existentă, totul... Oricine ar fi privit-o pentru prima dată atunci, ar fi putut jura numaidecât că
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ar putea să fiu eu obsedat, însă, personal, socotesc că ar fi cu adevărat ideal și înspre binele omului ca acesta să își dea răspuns la întrebările esențiale și care stau la temelia vieții lui (unul dintre aceste răspunsuri fii sigură că se referă și la fericire), atunci când se află în floarea vârstei (cam așa, ca mine), asta ca să poată să își conducă întreaga viață exact așa cum trebuie, și nicidecum la bătrânețe, atunci când, oricum, nu mai poate decât să își constate
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
În salonul unde i s-a oferit ultimul ajutor. Era doar În slip, având zona superioară a pieptului invadată de sânge. M-am așezat pe pat, lângă el, și l-am mângâiat Îndelung. Aveam inpresia că doarme. Acesta a fost sigurul meu sentiment. I-am luat ceasul de la mână, ceas pe care i-l făcusem cadou de ziua lui, apoi cineva mi-a pus hainele În brațe și am plecat acasă. Pe hol, m-am Întâlnit cu prietenul lui, directorul hotelului
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
era pe plac. Revenirea mea acasă a Înverșunat-o și mai mult. Eu eram un om Înfrânt de viață și nu știam unde să găsesc un strop de alinare. Singură și Înfrântă... Femeie simplă, s-a opus mereu oricărei evoluții. Sigurele ei pasiuni erau: creșterea animalelor și cultivarea pământului. Aveam pământ și În câmp, la o distanță considerabilă față de casă. A trebuit să merg cu ea la prășit, la recoltat. Cât de mult mi-am dorit să mă ridic deasupra acestor
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
unele trăsături aduc cu ale mamei mele. Și, pe neașteptate, vine spre mine și mă strânge cu putere În brațe. M-a emoționat profund. Mă străduiam cu toată ființa să-mi ascund lacrimile. Gata! Gata! Încercam s-o liniștesc. Sunt sigură că-i este mult mai bine acolo unde se află acum. A scăpat de toate grijile și frământările pământești. Credeți!? și mă privea oarecum mirată... Puteam să citesc mai multe În privirile ei Îndurerate. Nu asta era credința mea. Am
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
că cele mai mari bogății ale omului, și desigur și ale sale, intime și personale, sunt „credința în Dumnezeu și familia”, familie pe care am putea-o privi în planul familiei spirituale, unicizată, singularizată, reprezentată de Sfânta Biserică, corabia cea sigură care ajunge totdeauna la țărmul ceresc, căci este păstrătoarea credinței celei drepte. În acest context, trebuie să privim și materialul epic cuprins în volumul său de debut, „La lumina candelei”, care reunește un număr de 30 de povestiri, unele de
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
mine. Să nu facem rău! - Cum credeți? Ce vrea cu adevărat Dumnezeu de la noi, oamenii? Cea mai mare parte, dintre persoane, răspunde: „Să nu facem rău!”. Răspunsul este scurt și clar, iar cei ce susțin acest lucru par a fi siguri că spun adevărul. Da, este adevărat. Dumnezeu vrea ca noi, oamenii, să nu ne facem rău unul, altuia. Dar, oare, pentru a ne putea mântui este deajuns numai să nu facem rău altora? Haideți să încercăm a vedea cum trăiește
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
acolo , în curte, sora ei începuse să-i spună că îi venea foarte greu să îngrijească de ambele gospodării și că nu știa ce va face mai departe. Îi spuse că avea și gând să o vândă, dar nu era sigură, zicea că o doare sufletul, că nu putea. Ioana nu dăduse importanță mare atunci cuvintelor ei. Simți rușine și vină. Se gândi la sora cea mai mare, cărei îi rămase casa părintească după trecerea părinților din viață. Ea fusese mereu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
bobocii acasă, la amiază. Cum o văzură pe Ioana, îndată observară și rochița ei cea nouă, dar nu o întrebară nimic, prefăcându-se că nu au remarcat. Ioana simțea că ceva ascundeau vecinele, că nu erau sincere cu ea. Era sigură că ele vedeau rochița ei, dar nu ziceau nimic din părere de rău sau ciudă, cum credea ea. Ioana le zise că se întoarce acasă, că o așteapta maică-sa și se porni. Atunci una din ele o întrebă când
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
stă în puteri pentru ca aceștia să trăiască bine.” Dacă au fost niște oameni ca toți oamenii sau au fost ceva mai mult decât unii oameni, pot spune doar copiii pe care i-au crescut și pentru care au trăit. Sunt sigură, că pentru fiecare copil, părinții săi au fost ceva deosebit. Pentru mine, părinții mei au fost două candele mereu aprinse, două candele care au vegheat să nu li se termine undelemnul niciodată, pentru că știau, că de lumina lor depindea viața
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
și cu această familie. S-a salvat unul din copiii lor, datorită faptului că a părăsit tot și nu a mai revenit la acel loc care a rămas blestemat pentru totdeauna. Știu că nu este un subiect plăcut, dar sunt sigură, că multe persoane, în momente de întristare, de îndurerare, nedreptate și mânie, rostesc blesteme. Cei care au blestemat pe cineva și își mărturisesc cu părere de rău acest păcat, odată cu mărturisirea dezlegă și blestemul pe care l-au rostit. Se
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
zi, o întrebasem pe mama dacă îi cunoscuse pe moș Anton și soția lui și o rugasem să-mi povestească cum ajunseră acei pomi să fie lăsăți în voia soartei. - I-am cunoscut, cum să nu? zise mama cu voce sigură. Erau doi bătrânei buni ca pâinea. Moș Anton era blândețea satului. Mătușica Agripina era și ea cuminte și omenoasă. Dumnezeu nu le dăruiseră copiii pe care îi așteptaseră mulți ani. Cred că de aceea și iubeau toți copiii satului. Își
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
ca ea și, cu două săptămâni înainte de a pleca, să vină să stea împreună, pentru a o ajuta să deprindă lucrul ei. - Desigur, cunosc femei bune, mai bune și decât mine, care au nevoie de muncă, o să fiți mulțumiți, sunt sigură, a zis Maria. Așa a și făcut. După ce s-au întors din vacanță, Maria a sunat la o cunoscută, cu care s-a înțeles unde și la ce oră să se întâlnească a doua zi. Ea a ajuns ceva mai
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
a zis Maria. - Nu știu cât de bine... să lași un loc de muncă bun în Italia și să te întorci acasă, când atâtea persoane visează să aibă ce ai tu, eu nu pot înțelege. N-ai venit aici să câștigi? Sunt sigură că ai reușit să-ți întorci datoriile și să mai trimiți ceva la copii acasă. Cu ce te duci? Cu nimic? - O fac pentru copii. Ei au nevoie de mine. - Ei nu au nevoie de tine, ci de banii tăi
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
mare dacă nu le vor învăța pe celalte, ale sufletului. Acest sentiment și datoria mă fac să mă întorc lângă copii mei și să las cum spui tu, ceea ce multe persoane caută, un loc bun de muncă în Italia, fiind sigură că nu voi pierde nimic, ci voi avea numai de câștigat. Știu bine ce vreau să fac. Între timp, a sosit femeia pe care o aștepta. Luându-și rămas bun de la săteanca ei, Maria a salutat-o pe cealaltă și
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
veridice sau, în cuvintele sale‚ «comunități de agenți autonomi care se autoorganizează» (Kauffman, 1995), respectiv sisteme ce evoluează pentru a produce dinamici complexe. După mulți ani de muncă, el a formulat câteva dintre condițiile care duc la complexitate: • Un mediu sigur, bogat în substanțe nutritive: comportamentele complexe sunt încurajate de prezența substanțelor nutritive care susțin viața, accesibile agenților (indivizilor) din cadrul sistemelor complexe. • Coevoluția: interacțiune a agentului (individului) cu alți agenți autonomi în competiție pentru hrană ș...ț • Diversitate: agenții sau indivizii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
baza abilităților, resurselor, forțelor și necesităților locale și recunoașterea aspectelor referitoare la gen, diversitate culturală, dezvoltare durabilă și includere; pe scurt, oferirea de „acces la diversitate și diversitatea accesului”. 23. Există o nevoie continuă pentru experimentare, în contextul unui cadru sigur și durabil de finanțare la nivel local, național și al UE. Aceasta implică dedicarea pentru finanțare și asigurarea pe termen mediu și lung. Programe cum este Grundtvig trebuie dezvoltate în continuare cu alocarea de bugete mai mari și trebuie să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
13tc "Caseta 13" Grila FRDS pentru identificarea satelor săracetc "Grila FRDS pentru identificarea satelor sărace" Varianta I Un sat este sărac dacă satisface cel puțin patru dintre următoarele 10 criterii: 1. „Nu există acces normal la o sursă de apă sigură (nu există apă în sat, iar pentru mai mult de 50% dintre locuitori accesul la apa potabilă se face cu dificultate). 2. Peste 60% dintre case nu au electricitate. 3. Peste 50 % dintre copiii de vârstă școlară au nevoie de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]