3,605 matches
-
Nu tocmai. Uită-te în jurul tău, Tom. Am ajuns în paradis. Două zile de odihnă și relaxare și o să ne-ntoarcem acasă ca noi. Lucy se află la nici trei metri de noi în timp ce schimbăm aceste cuvinte și aude fiecare silabă rostită. Când mă întorc să mă uit la ea, îmi trimite bezele cu ambele mâini - cu brațele întinse după fiecare plescăitură din buze, ca o divă triumfătoare în seara premierei. Mă bucur să o văd atât de fericită, dar mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
noastre de a smulge ceva de la ea timp de trei zile întregi și, odată ce își îngăduie să vorbească, nici cuvintele nu ne ajută mai mult decât tăcerea ei. Încep prin a o întreba unde locuiește. — În Carolina, îmi răspunde, lungind silabele cu același accent greoi, sudic pe care l-am auzit și luni dimineață. — Carolina de Nord sau Carolina de Sud? — Carolina Carolina. — Un asemenea loc nu există, Lucy. Știi foarte bine. Ești mare acum. Ori e Carolina de Nord, ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
înșel. — Nu-ți face griji. Dacă Minor a avut vreodată un telefon, o să-l găsesc. E ca și rezolvată. O lună și jumătate mai târziu, Henry m-a sunat în miez de noapte și mi-a murmurat la ureche patru silabe: — Winston-Salem. A doua zi dimineață eram în avion, îndreptându-mă spre sud, spre inima țării tutunului. Zâmbăreața Pe Hawthorne Street 87 era o casă prăpădită, cu două niveluri, la capătul unui drum pe jumătate de țară, jumătate de oraș, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
funcționează. OK. Gândește-te puțin rațional. Nu are nici un rost să te panichezi. N-o să se Întâmple nimic În seara asta. O s-o sun Întruna pe mobil și, În clipa În care Îmi răspunde, Îi explic În cuvinte dintr-o silabă că trebuie neapărat să-l sune pe tip și să contramandeze totul și că, dacă n-o face, am să-i rup picioarele. În boxe Începe să se audă un răpăit insistent de tobe și tresar Înspăimântată. Sunt atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
de europenism în care intrasem, adunând demonstrativ, dar mai ales maniacal, de pe fluxurile de știri care ne invadau, ciudățenii cuprinzând în ele vorba Europa, cuvântul și umflat și supt în funcție de starea de moment, dar mai ales cuprinzând în prima lui silabă noțiunea grecească de bine - citit din Însemnările lui J.A., pierdute fără urmă). Primarul sectorului unu, Vasile Ghe., a anunțat că în zona localității Comana, unde există și „o mică deltă“, va fi construit un sat european, o zonă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
viață. Vreau, de asemenea, ca numele să-mi ilustreze caracterul. În afară de asta, la Shanghai e ceva la modă să-ți schimbi numele. Te ajută să fii băgat în seamă. Unii oameni renunță la numele de familie, ca să rămână doar două silabe, în loc de cele trei, tradiționale. Asta e considerat un act de revoltă. Sunetele care alcătuiesc numele iau singure atitudine. Sunt nume care m-au inspirat, mai ales cele ale scriitorilor și actrițelor care se bucură de recunoaștere. Bing-ying pentru Inimă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Ne petrecem dimineața învățând un exercițiu militar. Cealaltă fată de la oraș are trăsături ciudate. Ochii îi sunt dispuși pe laturile chipului, foarte aproape de urechi, ca la capre. E încrezută și vorbește mandarina imperială. Vocea ei seamănă cu a unui bărbat, silabele i se rostogolesc una după alta. Armata Roșie nu e o armată a mântuirii, remarcă ea. E o școală pentru educație. Noi suntem comuniști, nu o șleahtă de cerșetori. E îngrozitor că n-ați auzit de marxism și leninism. Suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
apărând de cât mai puține ori în public - un truc antic de creare a puterii și terorii. Iar atunci când chiar își făcea apariția, își ținea fața ferită, iar discursurul era scurt și evaziv. Arunca vreo câteva comentarii în timpul întrunirilor. O silabă sau două. Un zâmbet misterios și o strângere fermă de mână. Era o metodă eficace. Nu mai avea acum pentru ce să-și facă vreo grijă. După ce au plecat toți oaspeții, Mao a luat-o pe Jiang Ching și au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
cu picioare lungi se zgâiește în jos. Doamna Mao vorbește, apoi râde ascuțit. Am prevăzut de mult timp această zi! Am împrăștiat flori pe tot drumul de la dormitorul meu până la poartă. Omul respiră greu și se silește să-și împingă silabele afară din gură: Jiang Ching, dușman al republicii, Biroul Politic a ordonat arestarea ta. Când cortina imaginară se ridică, actrița iese în față. Își închipuie publicul alcătuit din un miliard de oameni aclamând din toate puterile și fluturând steaguri. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
pe covor, dându-mi de înțeles sè nu mè mai ating de ele, Ahu, ahu, ahu, zice el nemulțumit, abia mai tarziu înțelegând felul lui de a vorbi, Manda! asta o fi telecomandă, observând cè la unele cuvinte pronunțè numai silabele finale, Ahu, desigur, fiind șahul! Tița! asta e fetiță, Nulețu! e desigur trenulețu, Raua nu poate fi decât macaraua, copilul acesta vrând sè-mi spunè ceva, dar eu, așezat pe covor, lângè locul lui de joacè, nu înțeleg, intuind cè ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
îl cântări lung, printre gene. Nu arăta deloc rău. Arăta chiar nesperat de bine pentru un bastinasí. ― Acum poți să pleci! îi porunci pe un ton autoritar. Hermelinul se repezi spre ușă. țțț! îl opri valetul. Schimbă tonul, marcând fiecare silabă cu parșivenia limbii. As-cul-tă, mă, piss-en-lit! Când te mai fluieră stă-pâ-na, treci de mă caută în-tâi-și-n-tâi pe mine. Îl apucă de jabou și îl trase cu blândețe spre el. Să știi că îmi plac la nebunie limbile noi. Julien se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
primul drum pe care-l făceam, În galop cu uși trântite, era În calidor; În partea lui stângă, spre gospodăria lui Moș Iacob. De acolo strigam: - Moș Iacob! Eu nu rosteam ca Mănenii - ca toți ceilalți Măneni: Mo-șâ-ia-cob, În patru silabe, ci ca mama, ca tata: Moș-iàcob! În două, „Iacob” fiind Înghesuit În una singură). Păstrez și acum, «aici, la inimă» (Basarabeanul, când spune: „inimă”, Își coboară pleoapele peste ochi și apasă, repetat, cu degetele mănunchi, pântecele, Între buric și lingurică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
capitulare. —Bine, bine. Știi când te-am sunat de la serviciu că-ți spun că Deborah mi-a trimis un sms în care m-a anunțat c-a născut? Julia a clătinat din cap, concentrându-se asupra fiecărui cuvânt, asupra fiecărei silabe și asupra fiecărei expresii faciale. —Ei, asta a fost adevărat. Așa s-a și întâmplat. În sms nu scria nimic despre treaba cu Paul. Bărbatul a făcut o pauză și a tras adânc aer în piept. — Apoi, ieri dimineață, Deborah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ceva, ceva tot trebuie să fi făcut ei, pricepi? zise ea, oftând ca cineva trecut prin multe. Naomi e cam toantă În situații d-astea. Rosti acel „toantă“ așa cum o făcuse și mai-nainte, până ce cuvântul se descompuse În trei silabe mustind de dispreț. — Adică, cu cineva ca Derek, știi care sunt regulile, corect? Are deja o prietenă, care, din Întâmplare, e și directoarea sălii. N-o să vrea să facă prea multe valuri, așa-i? Dacă i se oferă ocazia pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
de față, l-a recunoscut pe eminentul nostru vizitator și a venit să-mi dea de știre. Îl arată cu degetul pe Studentul-cu-Cicatrice și Îl poftește să se ridice: Cum de l-ai recunoscut pe imamul Omar? În loc de răspuns, câteva silabe bolborosite. — Mai tare! Uncheșul de aici nu te aude, strigă cadiul, arătând spre o venerabilă barbă albă de la stânga sa. — L-am recunoscut pe strălucitul oaspete datorită elocinței sale, rosti cu greutate omul cu cicatrice, și l-am iscodit În privința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
să facă un lucru mai bun. Se discută categoric, se gesticulează. Khayyam se mulțumește să observe neatent mimica fiecăruia. Dar un orator Îl numește, Îi elogiază știința și Îi cere părerea. Omar Își drege glasul. N-a rostit Încă nici o silabă când marele cadiu din Merv, care n-a prețuit niciodată prezența lui Khayyam În cetatea sa, nici, mai ales, considerația cu care acesta e mereu Înconjurat, sare de la locul său, Îndreptând către Omar un deget acuzator. — Nu știam că un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Yildiz, În apropiere de reședința marelui vizir; bucatele veneau calde din bucătăriile sultanului; vizitatorii se succedau unul după altul, treceau de grilaj, apoi mergeau de-al lungul aleii, Înainte de a-și lăsa Încălțările pe prag. La etaj, tuna glasul Maestrului, silabe bolovănoase cu vocale oclusive; era auzit blestemând Persia și pe șah, anunțând nenorocirile viitoare. Mă făceam mic, eu, străinul din America, cu pălăriuța mea de străin, cu pașii mei mărunți de străin, cu preocupările mele de străin care făcuse călătoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
nimeni să știe cum, Nu mi se pare că asta ar fi un motiv să dăm crezare la ceea ce scrie aici, Continuați, continuați, vă rog. Ajuns la sfârșitul scrisorii, prim-ministrul, rar, mișcându-și buzele În tăcere, articulă cele două silabe ale cuvântului care constituia semnătura. Așeză hârtia pe birou, Îl privi fix pe interlocutorul său și spuse, Să ne imaginăm că e vorba de o glumă, Nu este, Și eu Înclin să cred că nu este, dar dacă vă spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
pot mișca, însă tu sărbătorești deja pentru că îți imaginezi că în felul acesta vei scăpa de mine. Cu palmele grele îmi acopăr fața, este ca și când ar fi aruncat în mine cu pietre, din pat, o lopată de pietriș plină de silabele unor vorbe murdare, cum îndrăznește să îmi invadeze intimitatea și să își verse acolo gunoiul, cum îl voi mai scoate dinăuntrul meu, cum îi voi putea demonstra că a greșit față de mine, dar de ce ar trebui eu să îi demonstrez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
nu l-aș mai recunoaște, pentru că niciodată nu îl privisem cu adevărat, nu îi urmărisem liniile feței, pentru a mi le întipări în memorie, nu îi ghidasem vorbele spre urechile mele, ce șoptise acolo, între pulpele mele, respirația lui topind silabe dulci, care mi se prelingeau pe pielea fină, calde și lipicioase. Culorile semaforului se schimbă, dar eu privesc încă fumul acela alb, viziunile mi se amestecă nedeslușit în el, de parcă mie mi-ar fi fost destinat, ca o cortină grea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
odată nici tu nu te mai simți bine, încerci să rivalizezi cu mine și în boală acum, după ce m-ai nenorocit, dar eu nu îi răspund, o amorțeală a simțurilor pune stăpânire pe mine, abia dacă îi mai aud vorbele, silabele împleticite, împrăștiate în toată casa, trebuie doar să am grijă să nu calc pe resturile lor desculță, chiar și furia lui se stinge treptat și se calmează, ca o pisică aproape moartă săltând spasmodic în stradă, o pisicuță călcată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
fi văzut o stafie, cine este, strigă ea și izbucnește într-un hohot de râs distorsionat, cine a venit, eu o îmbrățișez, nu este nimeni aici, Noghi, ce anume vezi, ea își afundă iar capul în pernă, rupând cuvintele în silabe, redevenind copil, ca atunci când învăța să vorbească. Acestea sunt simptome ale febrei, îmi spun eu speriată, trebuie să îi scad cumva temperatura, îi îndes în gură două pastile de paracetamol, îi torn apă în gură, iar ea înghite supusă, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
inima îmi îngheață de tristețe, un aisberg colțuros se rostogolește înăuntrul meu, tati este plecat într-o călătorie, spun eu, nu am cum să îl găsesc, sigur ne va suna el mai târziu, ea oftează, respirația ei este întretăiată de silabe rupte și inflamate. Mă învârt pe lângă pat, mă lipesc de ea, tremur de tristețe, cum de mă gândisem că totul va trece repede, că s-a dus la școală și totul este bine, că mă pot lăsa pradă umilirii mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
microfon. Bătrânul își mișcă buzele, încercând să spună „nu bine“. Cuvintele păreau asemenea unui jet de aer uscat ce pornește din gât. „Capul“, continuă el. — Te doare capul? întrebă Midori. Da, răspunse el, incapabil să rostească mai mult de o silabă sau două o dată. — Nici nu-i de mirare, abia te-au operat. Normal să te doară. Îmi pare tare rău, dar încearcă să mai suporți puțin. Acesta este prietenul meu, Watanabe. Îmi pare bine de cunoștință, am spus eu. Bătrânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
nou ne-au Înșelat”, murmură Amparo, nici umbanda nu-i un cuvânt de-al nostru, are numai sunetul african”). Rădăcina e Aum sau Um, care e acel Om budist, și e numele lui Dumnezeu În limba adamică. Um e o silabă care, dacă e rostită cum trebuie, se transformă Într-o mantră puternică și provoacă curenți fluidici de armonie În psihic, prin chakra, sau Plexul Frontal. „Ce este plexul frontal?” Întrebă Amparo. „O boală incurabilă?” Bramanti preciză că trebuia distins Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]