2,018 matches
-
-mi, unde-i sulul pe care se învălătucește pânza existenței noastre, unde?“ Cum Orfeu nu văzuse niciodată un război de țesut, îi era foarte greu să-l înțeleagă pe stăpânul său. Privindu-l însă în ochi pe când vorbea, îi ghicea simțământul. VIII Augusto tremura și scaunul pe care ședea i se părea o bancă de tortură; îl invada o pornire violentă să se ridice de pe el, să se plimbe prin salon, să pălmuiască aerul din jur, să țipe, să facă trăsnăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Augusto se depărtă brusc de ea, se privi, apoi se pipăi, exclamând în cele din urmă: Și-acum, Rosario, iartă-mă. — Să vă iert? Pentru ce? Și glasul lui Rosario era mai mult stăpânit de frică decât de orice alt simțământ. Simțea impulsul de-a fugi, zicându-și: „Când cineva începe să spună sau să facă lucruri nelalocul lor, nu știu unde-o să se oprească. Omul ăsta ar fi în stare să mă omoare într-un acces de nebunie.“ Și-i dădură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
nouă la Polirom, Iași, 2001. Vezi M. J. Valdés, Introducción la Niebla, Cátedra, Letras Hispánicas, 20a edición, 2005, pp. 47-56. Cf. Novalis, Polen: „Adevăratul cititor trebuie să fie autorul extins. Instanța superioară care primește obiectul deja prelucrat de instanța inferioară. Simțământul pe baza căruia autorul și-a despărțit materialele scrierii sale desparte din nou, în cazul cititorului, ceea ce în carte e brut de ceea ce are formă - iar dacă cititorul ar prelucra cartea potrivit ideilor sale, un al doilea cititor ar rafina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
rămâne cu cineva care are un singur prieten? Maria se tampona încercând să șteargă pata de șampanie. Știu că ți se va părea insensibil, dar cred că-ți faci iluzii în legătură cu Ed. Îmi pare rău să te dezamăgesc, dar toate simțămintele de „dragoste“ pe care mi le-ai descris de când l-ai cunoscut, ei bine, mie îmi sună a îndrăgosteală trecătoare. Această remarcă mă enervă. Știu diferența dintre dragoste și îndrăgosteală. Nu sunt copil. La acest capitol, ești un copil, sublinie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
mi-a răscolit tot mai mult de atunci încoace o suferință crâncenă, cu neputință de a mai fi tămăduit. L-am iubit, fără să-mi dau seama în care ascunziș de suflet mi-a zăcut de-a lungul anilor acest simțământ. Sunt impresionante obiectele de care s-a servit cu o zi înainte cadavrul de azi, când cugeți că omul de ieri nu va mai întinde mâna după ele, niciodată. O singură dată i-am primit sărutul rece la poarta casei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
înhămat în curele și paftale de arabă, necheza înăbușit, scuipa aburi fierbinți din plămâni ferecați, cu răbufniri tot mai repezi și un țipăt ascuțit spărgea cerul parcă și se stingea în vaete prelungi prin văile dimprejur. Păstrez și azi un simțământ de compătimire pentru omul care nu a crezut în copilărie că trenul e o ființă ca toate celelalte. Într-o zi doi țărani au coborât dintr-un vagon de marfă un coșciug croit din lemn de brad, cu blănile nevopsite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Împărtășită, În timp ce el nutrea pentru ea un respect cast care, după cum lăsa autorul să se vadă, În alte Împrejurări, s-ar fi putut preschimba Într-un sentiment cu totul diferit. Frank Humber, prietenul lui Guy, care nu avea habar de simțămintele dnei Peverel, Îi făcea curte În nume propriu. Chiar dacă știa că ar fi fost un soț bun și un bun tată vitreg pentru fiul ei, femeia, care nu Își putea da consimțământul până când Guy nu va fi plecat definitiv, Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
sunt chemat la locul unor astfel de accidente când există supraviețuitori. Ăsta e și rostul unui psiholog Într-o astfel de echipă: să se ocupe de traumele acute ale supraviețuitorilor sau, când e cazul, ale rudelor acestora. Mai exact, de simțămintele, de temerile și de coșmarurile pe care le au de suportat. Cei care au supraviețuit unor astfel de accidente au adeseori un sentiment de vinovăție și de tulburare, legat de Întrebarea de ce ei s-au salvat și ceilalți nu. Închipuiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Ei bine, sunt canibali și destul de antipatici. Continuă, ridicând o sprânceană: — Iar mă psihanalizezi? — Nu. Sunt doar curios. — Ca zoolog, ar trebui să fiu obiectivă, spuse Beth. Dar eu am sentimente față de animale, ca oricare altul. Față de caracatițe am un simțământ cald. Sunt deștepte, să știi. Odată am avut În acvariu o caracatiță care Învățase să omoare gândaci de bucătărie și să-i folosească drept momeală pentru crabi. Crabul, curios din fire, venea să cerceteze gândacul, iar caracatița sărea din ascunzătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
pe patul lui Ted, ținând În mână blocnotesul lui. Într-un târziu, se uită la două pagini pline cu scrisul lăbărțat și entuziast al lui Ted. O fotografie Îi căzu În poală. O Întoarse. Era fotografia unei mașini Corvette roșii. Simțămintele Îl copleșiră. Norman nu știa dacă plângea pentru Ted sau pentru el Însuși, căci Îi era foarte limpede că, unul după altul, acolo jos, toți aveau să moară. Era foarte trist și foarte Înfricoșat. În Cilindrul D, așezată la consola
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
mi-am mobilat o parte din apartament, am acum mai multe premii decît cărți scrise. Sigur că-mi plac diplomele, discursurile, cununițele, foșnetul discret al bancnotelor juriilor. Mă Însuflețesc. DÎndu-mi un fals și tonic sentiment de stabilitate. De valoare. Un simțămînt zglobiu. Visul meu nu a fost dintotdeauna literatura. Am mers mult și cu trenul. Așa că aici e locul să spun că băieții cu vise sînt deplasați. De regulă se deplasează la psihiatru. El poartă barbă, iar Freud le explică lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și fiică, colegi și prieteni foarte buni. Preston Exley și Art De Spain i s-au alăturat lui Dieterling În această devoțiune - un cerc de bărbați duri și o femeie căreia Îi erau recunoscători că le dă ocazia să nutrească simțăminte delicate. Inez și-a făcut prieteni dintr-un tărîm al fanteziei: constructorii lui și a doua generație - Billy Dieterling și Timmy Valburn. O mică gașcă pusă pe sporovăială: discutau ultimele bîrfe de la Hollywood ori luau peste picior slăbiciunile bărbătești. Cuvîntul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
însuși, dar nu vedea nici o ieșire. Era prea târziu să dea alt răspuns propunerii ei și, orice alt răspuns ar fi dat, știa că va fi interpretat într-un sens nedorit și nu se simțea în stare să-i explice simțămintele și emoțiile. Credea că nici n-ar fi înțeles pentru că ea avea o idee foarte femeiască despre care îi vorbise de nenumărate ori: dacă iubești, nu mai contează nimic altceva. Însă el știa foarte bine că iubirile se ofilesc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de șic, și atât de stilat că-ți dă cuțite-n inimă, ei bine, pentru așa ceva Elias-Clark era o adevărată Mecca. Bijuteriile splendide și machiajul impecabil ale secretarei de la resurse umane nu au reușit să Îmi atenueze câtuși se puțin simțământul copleșitor că n-am ce căuta acolo. Mi-a spus să iau loc și „să citesc, dacă doresc, câteva dintre articolele noastre“. În loc de asta, m-am apucat să memorez la iuțeală numele tuturor redactorilor șefi ai revistelor de acolo - de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
fizic celor dinăuntru. Costul călătoriei a fost de șase dolari și patruzeci de cenți, ca În fiecare dimineață, și i-am Înmânat taximetristului o bancnotă de zece dolari, tot ca În fiecare dimineață. — Păstrează restul, am ciripit eu cu același simțământ de bucurie cu care, În fiecare dimineață, vedeam șocul și fericirea provocate de cuvintele mele. Runway face cinste. Nici o problemă În privința asta, În mod sigur. Nu-mi trebuise decât o săptămână ca să-mi dau seama că problema contabilității nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
acelea (oricare, la alegere, În care niște amorezi se Îmbrățișează pe terasa vastă a unui apartament de șase milioane de dolari, cu vedere spre fluviuă, simțindu-mă pe acoperișul lumii. După care se revărsa lumina și fantezia mea lua sfârșit. Simțământul că orice era posibil În New York la revărsatul zorilor se destrăma, și mutrele identice și zâmbărețe ale lui Caroline și Cassidy erau tot ce mi se oferea privirii. După aceea am descuiat dulapul din zona exterioară, locul În care Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
a Întrebat o voce cam spartă și foarte sexy de la capătul celălalt al firului. Christian! Fusesem aproape ușurată că el nu-și mai făcuse apariția În viața mea după ce Îi făcuse mâinii mele un adevărat masaj cu buzele. Dar toate simțămintele pe care le Încercasem În seara aceea, când voisem să Îl impresionez cu istețimea și șarmul meu, mi-au revenit În minte și mi-am propus rapid să Îmi păstrez sângele rece. — Da. Dar pot să Întreb cu cine stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
dar nu conta. Am Înhățat sacoșa cu alimentul care dădea o nouă definiție produsului numit „carne friptă“ și m-am năpustit afară, lăsându-l pe Sebastian, aflat Într-o stare de spirit foarte fragilă, să se descurce singur cu propriile simțăminte. M-am aruncat rapid Într-un taxi În clipa În care m-am pomenit În stradă, după ce aproape că am dărâmat un bătrânel. N-aveam timp să mă ocup de așa ceva. Trebuia să-mi dau demisia. Cu tot traficul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
a părut mai Înspăimântător să văd șocul din ochii ei decât să fiu martora sutelor de lucruri ridicole pe care le vedeam zilnic la birou; modul În care mă privea cu mila aceea pură, neprefăcută, a trezit În sufletul meu simțăminte amestecate. Și am făcut ceea ce nu făcusem niciodată În atâtea luni de muncă În condiții subumane, pentru o șefă inumană, ceva ce reușisem Întotdeauna să țin sub control și să amân pentru un moment mai potrivit. Am izbucnit În plâns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
delicios de informație. Spune‑mi că glumești. Când a Închis În cele din urmă telefonul, am constatat cu surprindere că stătusem de vorbă mai bine de o oră ca niște adevărate prietene. Am revenit, firește, la ostilitatea obișnuită luni, dar simțămintele mele față de Emily au fost Întotdeauna ceva mai afectuoase după weekendul cu pricina. Asta până acum, evident. Nu o plăceam Îndeajuns pentru a asculta cu drag lucrul - cu siguranță enervant sau inoportun - pe care se pregătea să mi‑l debiteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
că a fost un an foarte greu pentru tine. Sper doar că o să merite efortul În cele din urmă. Asta‑i tot. — Știu. Și eu la fel. Ne‑am despărțit În termeni buni, dar nu m‑am putut debarasa de simțământul că proprii mei părinți erau dezamăgiți de mine. Ridicarea bagajelor la aeroportul De Gaulle a fost ceva de coșmar, dar după ce am ieșit de la vamă am găsit un șofer Îmbrăcat elegant care flutura o pancartă cu numele meu și, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
-nceapă să țipe, să facă o criză... Dar era prea tîrziu. Domnul Leonard Își schimbase postura - se aplecase și-l fixa pe domnul Mundy cu privirea. Și cînd vorbi din nou, o făcu scoțînd un murmur, Încordat, pătruns de un simțămînt extraordinar de credință și necesitate imperioasă. — Dragă Horace, zise el, trebuie să mă asculți. Tot ce crezi tu despre artrită nu este adevărat. Nu ești bolnav de artrită. Tu, de fapt, nu simți nici o durere. Nu ești supus acelor gînduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
nopții? — Bineînțeles c-atunci! zise Alec pierzîndu-și răbdarea. Așa vin ăștia! Nu știai? Atunci cînd te-aștepți mai puțin. Își curmă vorbele brusc. Duncan se uită la ușă, amintindu-și din nou de boala maică-sii, avînd din nou acel simțămînt straniu, așteptîndu-se pe jumătate să audă oameni vînzolindu-se prin hol... În schimb, auzi bufniturile neîntrerupte ale avioanelor, bum-bum-ul monoton al bombelor, urmat de funinginea care se rostogolea pe horn. Îl privi din nou pe Alec, și deveni tot mai neputincios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ca fiind în stare să atingă acest scop și, ca să spunem așa, trebuia să fie ea însăși alcătuită, parte din idee, parte din acțiune și, prin cuvîntul său poruncitor uneori și dătător de viață, să se adreseze intelectului, ca și simțămintelor; pentru ca toată firea omenească, chiar și oasele uscate să poată resimți voința Creatorului lor și să fie însuflețite. 6. Nu era îndeajuns ca Evanghelia să pătrundă în fiecare om ca individ. Vestea cea bună fiind hărăzită să mîntuiască întreaga omenire
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
prin intermediul semnelor și cuvintelor să îi fie transmisă viața și sănătatea. 13. Harul, care întărește voința, este transmis prin inteligență; și are un mare sens intelectual pentru că este acela prin care creștinul îl simte pe Dumnezeu și trăiește prin acest simțămînt și este puternic în lucrarea sa. Iar Apostolii și urmașii lor, care au adăugat puținelor Sacramente instituite de Cristos ornamentele sfintelor rugăciuni și ale ceremoniilor, cu semnificații exterioare, și rituri pline de noblețe, pentru ca aceia care se închinau Mîntuitorului omenirii
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]