3,597 matches
-
Köln, care conține în câmpul superior trei coroane de aur pe un fond roșu, iar în cel de jos unsprezece flăcări negre stilizate, pe fond alb. Tradiționalul scut a fost proiectat, desigur, pentru o dispunere verticală și arată, prin urmare, simetric în jurul axei verticale. Pentru a adapta această formă la poziția orizontală, pictorul a eliminat dominarea axei gravitaționale, împreună cu simetria imagisticii heraldice. În locul lor a proiectat un desen abstract de flăcări negre înconjurate de coroane de aur, distribuindu-le pe suprafața
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
despre structura compozițională a scenei prezentate într-un tablou? Mandala japoneză din figura 7 îndeplinește condiția optimă de percepție. Structura centrică a scenei întâlnește ochiul în plin și fără distorsiuni. Centrul principal se află la mijloc, elementele secundare fiind dispuse simetric de jur-împrejurul acestuia, ceea ce constituie o perfectă coincidență între structura reprezentată și cea percepută. Să presupunem că aceeași imagine este prezentată pe o scenă de teatru. În acest caz, planul dispunerii este mai ales orizontal, privitorul fiind așezat la un nivel
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
undeva pe pavimentul bisericii San Pietro in Vincoli. Figura ar dobândi astfel o latură interioară și una exterioară - una în fața scenei din stânga lui Moise și cealaltă orientată înspre latura opusă. O astfel de viziune ar interfera cu caracterul frontal, esențial simetric al figurii, menit să domine opera. Frontalitatea imanentă este întru totul modificată de întoarcerea capului. Dacă însă direcția privirii lui Moise devine axa excentrică dominantă a figurii, compoziția devine de neînțeles. Sculptura este un centru de vectori îndreptați spre exterior
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
jur decât ultimele. Partea superioară poate căpăta relief printr-o boltă sau cornișă, în vreme ce marginile subliniază verticalitatea cu ajutorul colonetelor, partea de jos devenind bază sau suport (figura 24). Cel mai convenabil formatului vertical, un astfel de geam sau ușă este simetric în raport cu o axă verticală și diminuează rolul echilibrului în jurul punctului central. Aplicat picturii, acest model sugerează o puternică dinamică verticală. Compozițional, aici avem de-a face cu rame în care vectorul excentric al gravitației domină cu forță cen tricitatea obiectului
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
Formatul și orientarea spațială a ramei sunt determinate de natura picturii, influențând la rândul lor structura picturii. Știm deja că o ramă circulară sprijină mai puternic centricitatea unei compoziții și accentuează ceea ce se petrece în mijloc. Aceasta cuprinde și forme simetrice mai complexe din punct de vedere centric, cum ar fi ramele cvadrilobe din anumite reliefuri gotice sau renascentiste (figura 30). O ramă dreptunghiulară face ca axele excentrice să domine astfel, privilegiind intrările și ieșirile cu țintă precizată. Într-o pictură
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
centrici și excentrici. Voi aplica acum această discuție la două formate în care centricitatea este deosebit de puternică. Capitolul V Tondo și pătrat Animatorii cei mai radicali ai compoziției centrice sunt îngrădirile rotunde - ramele circulare, discurile, volumele sferice. Asemenea structuri absolut simetrice sunt în întregime determinate de centrul lor median, transmițând prin chiar această focalizare o dominantă inflexibilă. Simpla rotunjime refuză orice relație cu coordonatele excentrice ale spațiului terestru. Deși în ea sau prin ea însăși nu indică nici o direcție, încurajează mobilitatea
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
bucălată cu mâna stângă. Tinerețea clocotitoare a formelorrotunde se manifestă într-atât în spațiul picturii, încât adumbrește vectorii excentrici ai piepturilor, capetelor și brațelor . Pătratele echilibrează coordonatele Întorcându-ne la pătrat, avem din nou de-a face cu o formă simetrică din punct de vedere centric. În acest sens, o ramă pătrată se aseamănă cu un tondo. Dar în timp ce cercul are de nenumărate ori mai multe axe de simetrie, pătratul are numai patru, și anume cele două paralele cu laturile și
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
spațiul întregii picturi (figura 62). Mai ales simetria creează aici centricitate, determinând extinderea centrului până acolo unde se întinde simetria. Tot așa poate fi un chip cu axa sa verticală și perechea de ochi sau o figură frontală cu membre simetrice ori fațada unei clădiri. Chiar și într-o scenă ticsită, dominanta poate fi dată de o anumită figură datorită poziției ei centrale. O atare figură deține o atemporalitate calmă chiar și atunci când este antrenată într-o acțiune viguroasă. Figura lui
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
centrale cu mișcările vectoriale exterioare ale spiralei. Cum poate opera în practică această mișcare în jurul centrului? Comparați caduceul (figura 72) cu desenul lui Michelangelo reprezentându-l pe Hristos răstignit (figura 73). Bagheta heraldică a lui Mercur reprezintă doi șerpi încolăciți simetric în jurul unui toiag. Rigiditatea axei centrale este îmbogățită de tema dinamică a contrariilor care se compensează reciproc. Observând cel de-al doilea exemplu, desenul lui Michelangelo, să ne amintim mai întâi că în arta medievală figura lui Hristos a fost
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
toiagului lui Iosif și de pumnul său care blochează vederea băiatului. Cu toate acestea, delimitarea nu este destul de puternică pentru a scinda calea centrală de comunicare. De-a lungul axei orizontale, un vector excentric traversează tabloul, legându-i în mod simetric pe mamă și copil de capul băiatului. Diagonale Am discutat despre compozițiile bipolare în care cele două părți sunt separate de o axă centrală și legate printr-un vector excentric, fie pe orizontală, fie pe verticală. Conexiunea pe orizontală îi
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
volum și fața un nod de vectori. Dar o privire asupra istoriei sculpturii ne arată că această separare s-a impus singură de la început ca o problemă depășită doar de reprezentările realiste sofisticate. În principiu, craniul este o sferă organizată simetric în jurul centrului său, în timp ce fața este o suprafață în relief. Astfel, în majoritatea vechilor sculpturi, chipul se reduce la câteva semne pe rotundul capului sau este conceput ca un ecran plat, pentru a fi oarecum combinat cu volumul craniului. Există
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
adesea controlează ori entarea spațială a întregii figuri. Buzele sunt o floare nedesfăcută, dar orientată spre exterior, partea avansată a nasului are dublu sens, în sus și în jos. Constelația exactă a acestor vectori variază odată cu fiecare reprezentare. Dispunerea sa simetrică poate crea o oază de seninătate clasică, adesea în contrast cu o structură complexă a corpului și îmbrăcămintei. Dar un chip poate fi încercat de tensiune, gâtuit de emoție, micșorat sau înclinat de perspectivă. Într-un stil nerealist, simetria trăsăturilor poate fi
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
perfect într un triunghi în jurul centrului. Astfel de perspective satisfăcătoare sunt posibile în multe stiluri din sculptură. De fapt, putem obține mai mult decât o singură proiecție valabilă. În exemplul nostru, privind frontal femeia ghemuită se poate descoperi o compoziție simetrică la fel de bine raportată la centrul de echilibru după cum este și din profil. Dar, dincolo de acest fapt, doar totalitatea aspectelor oferă o înțelegere adecvată a compoziției de jur-împrejur, iar pentru acest motiv preocuparea pentru sculptură s-ar limita la câteva aspecte
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
în mijlocul lor, în golul oalei de aramă; este la o oarecare distanță de planul frontal, dar și aproape de mijlocul geometric al pânzei dreptunghiulare. Dincolo de dependența acestora de centrul de echilibru principal, obiectele sunt marcat autonome. Toate, chiar și cuțitul, sunt simetrice centric, fiecare fiind conturat în jurul propriei axe. Aceste axe se adaugă configurației de vectori independenți, doi dintre ei verticali, ceilalți orizontali sau înclinați. Micul turn al piuliței este cel mai independent dintre toate elementele, detașat în spațiu de grupul central
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
utilizat în cinematografie, primind înapoi energia cu deschiderea sa adâncită. Axa comunicării unilaterale între cei doi centri principali ai scenei este modulată de grupul susținător al strachinei și celor două cepe. El joacă rol de intermediar și mediator: strachina este simetrică în jurul unei axe verticale precum piulița, dar deschisă precum oala de aramă, iar cepele sunt aplecate înainte și înapoi, însu flețind mișcarea principală de du-te-vino. Adăugați la aceasta introducerea timidă a dimensiunii orizontale prin cuțit și începeți să înțelegeți ceea ce
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
pentru a crea rezultatul mai complex al compoziției în ansamblu. Mai mulți factori determină forța relativă a celor două viziuni în fiecare dintre cazuri. Psihologia gestaltistă a percepției vizuale ne arată că, cu cât structura este mai regulată, echilibrată și simetrică, cu atât este mai posibil ca ea să predomine. Comparați mandala din figura 7 cu schița după lucrarea lui Bruegel, Luilekkerland (Țara unde curge lapte și miere) din figura 116. Mandala, afișând o simetrie centrică perfectă în planul frontal, nu
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
Bruegel, Luilekkerland (Țara unde curge lapte și miere) din figura 116. Mandala, afișând o simetrie centrică perfectă în planul frontal, nu prezintă nici o tendință de a se ascuți în partea din spate, în adâncime. Compoziția lui Bruegel este și ea simetrică centric, cu cei trei trântori grupați în jurul axei de echilibru a trunchiului de copac, precum spițele unei roți. Aici, totuși, aranjamentul simetric este localizat în spațiul tridimensional. În proiecția frontală, structura este distorsionată în mod grotesc. Acest fapt are un
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
nici o tendință de a se ascuți în partea din spate, în adâncime. Compoziția lui Bruegel este și ea simetrică centric, cu cei trei trântori grupați în jurul axei de echilibru a trunchiului de copac, precum spițele unei roți. Aici, totuși, aranjamentul simetric este localizat în spațiul tridimensional. În proiecția frontală, structura este distorsionată în mod grotesc. Acest fapt are un înțeles propriu, dar struc tura trebuie să fie văzută mai întâi ca un aspect al compoziției „bune” în adâncime. Continuitatea spațiului Genetic
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
căminului. Acest centru al perspectivei se află pe verticala centrală a tabloului, stabilizând astfel spațiul pictural. Simetria cadrului spațial este preluată de dispozitivul scenei biblice. Figura principală, Hristos, este susținută de verticala centrală, iar discipolii sunt grupați în jurul mesei așezate simetric. O atare simetrie, așa cum am probat anterior, tinde să confere dominanță planului frontal, în dauna adâncimii. În ciuda stilului său, altfel realist, ceva din frontalitatea plată a icoanelor medievale supraviețuiește în pictura lui Bouts. În aspectul său frontal, compoziția este ierarhică
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
conturează și mai direct. Rețelele predomină Clădirile, executate din materiale grele, depind mai mult decât alte mijloace vizuale de atracția excentrică a gravitației. Ele răspund acestei puteri externe organizându-și formele în jurul verticalei. În al doilea rând, datorită relației sale simetrice cu verticala, un rol de frunte se acordă de asemenea orizontalei. După cum forma verticală își stabilește echilibrul raportat la forța gravității, tot astfel procedează și forma orizontală. Statica acestei osaturi fundamentale a forțelor este reprezentată cu multă economie de coordonatele
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
tablou. De obicei localizată în apropierea centrului compoziției, microtema este deseori exprimată de pantomima mâinilor. OBIECT - Un obiect vizual este o unitate separată, percepută ca parte a unui model vizual. ORIZONTALĂ - Direcția în unghi drept față de verticală (q.v.). Orientată simetric în raport cu atracția gravitațională, orizontala oferă relația spațială cea mai echilibrată dintre obiecte. Ea coordonează mai degrabă decât subordonează obiectele. Orizontala centrală servește drept coordonată carteziană (q.v.). Ca linii divizoare, orizontalele fac distincția între partea superioară și cea inferioară ale
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
de conducere și, în mod deosebit, constantelor stilului empatic; o consacră ideea de posesie de către elev, profesor sau părinte a unor calități greu sesizabile/delimitabile sau manifestate, forțând acceptarea ipotezei că oamenii sunt entități emoțional-afective, nonidentice, dar experiențial posibil non simetrice; Empatia are statutul unuia dintre conceptele greu de definit, oricare ar fi poziția analistului. Acesta se regăsește sub diferite nume: intropatie, proiecție simpatică a Eu-lui, intuiție proiectivă și simpatetică, fuziune mintal-afectivă, 8 E. Păun, D. Potolea și colab., Pedagogie, Fundamentări
Competenţa profesională în sistemul educaţional by Marin Pânzariu, Andrei Enoiu-Pânzariu () [Corola-publishinghouse/Science/734_a_1172]
-
de depășit-de atins“ a fost întreruptă în mod accidental. De asemenea expresia „destin împlinit“ nu se opune decât în mod aparent expresiei „destin tragic“, deoarece „tragic“ nu are în vedere neîmplinirea, ci o împlinire realizată prin sacrificiul suprem. * În chip simetric cu expresia „destin împlinit“, care este tautologică, aceea de „destin neîmplinit“ reprezintă o contradicție în termeni. Ea nu se justifică, după cum vom vedea, decât în raport cu ratarea, deci în raport cu un posibil actual căruia i se refuză actualitatea. Între „destinul frânt“ prin
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
ajungând să creadă că ea nu-i aparține. Legitimă, în cazul ratatului, e limita pe care el ar fi trebuit să o atingă, iar legitimă, în cazul bovaricului, e limita pe care el tinde să o depășească. Eroarea lor e simetrică: ratatul transformă ilegitimul limitei de depășit în legitim, în vreme ce bovaricul transformă în legitim ilegitimul limitei de atins. Ca și ratatul, bovaricul poate ajunge să se sinucidă. Ratatul are în el sămânța, care la el nu rodește, a destinelor excelente. Așa
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
EXAMENUL RADIOLOGIC Modificările patologice ale fătului pot fi evidențiate prin ultrasonografie încă din perioada prenatală la aproximativ 36% din cazurile de toxoplasmoză congenitală (Remington J. S.). Ma nifestarea cea mai frecventă este dilatarea ventriculară cerebrală, cel mai adesea bilaterală și simetrică. Hidrocefalia prezintă o evoluție foarte rapidă, de ordinul a câteva zile. Apare prin acumularea de lichid cefalorahidian în ventriculii laterali. Secreția de lichid cefalorahidian de către plexul coroid nu începe decât la 17-18 săptămâni de amenoree, deci numai după această vârstă
TOXOPLASMOZA ŞI SARCINA by Cristian Negură, Nicolae Ioanid () [Corola-publishinghouse/Science/418_a_729]