5,099 matches
-
și conjuncțiile aparțin sistemului gramatical al limbii. Chiar dacă unele prepoziții și conjuncții, prin mutații în planul lor semantic funcțional, ajung să aibă funcții morfologice, de morfeme ale unor opoziții categoriale, funcția esențială, definitorie a clasei (claselor) se desfășoară la nivel sintactic. Alături de alte elemente lingvistice (componente ale unor mutații lexico-gramaticale: pronume, adverbe), prepoziția și conjuncția constituie categoria elementelor de relație; asigură desfășurarea relațiilor sintactice - condiție fundamentală a unității structurale a enunțului sintactic. Se deosebesc de celelalte elemente de relație: pronume și
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
morfologice, de morfeme ale unor opoziții categoriale, funcția esențială, definitorie a clasei (claselor) se desfășoară la nivel sintactic. Alături de alte elemente lingvistice (componente ale unor mutații lexico-gramaticale: pronume, adverbe), prepoziția și conjuncția constituie categoria elementelor de relație; asigură desfășurarea relațiilor sintactice - condiție fundamentală a unității structurale a enunțului sintactic. Se deosebesc de celelalte elemente de relație: pronume și adverbe relative, prin invariabilitatea morfologică și apartenența lor exclusiv la sistemul gramatical al limbii, datorită abstractizării funcției relaționale. Pronumele și adverbele relative realizează
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
esențială, definitorie a clasei (claselor) se desfășoară la nivel sintactic. Alături de alte elemente lingvistice (componente ale unor mutații lexico-gramaticale: pronume, adverbe), prepoziția și conjuncția constituie categoria elementelor de relație; asigură desfășurarea relațiilor sintactice - condiție fundamentală a unității structurale a enunțului sintactic. Se deosebesc de celelalte elemente de relație: pronume și adverbe relative, prin invariabilitatea morfologică și apartenența lor exclusiv la sistemul gramatical al limbii, datorită abstractizării funcției relaționale. Pronumele și adverbele relative realizează, concomitent cu rolul de elemente de relație, și
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
deosebesc de celelalte elemente de relație: pronume și adverbe relative, prin invariabilitatea morfologică și apartenența lor exclusiv la sistemul gramatical al limbii, datorită abstractizării funcției relaționale. Pronumele și adverbele relative realizează, concomitent cu rolul de elemente de relație, și funcții sintactice proprii. Funcționarea la nivel sintactic ca elemente de relație a prepoziției și conjuncției este independentă de morfologia lor (redusă la structura semnificantului), dar structura enunțului reflectă o relativă dependență de aceasta. Gradul de dezvoltare a enunțului sintactic determinat de tipul
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
relație: pronume și adverbe relative, prin invariabilitatea morfologică și apartenența lor exclusiv la sistemul gramatical al limbii, datorită abstractizării funcției relaționale. Pronumele și adverbele relative realizează, concomitent cu rolul de elemente de relație, și funcții sintactice proprii. Funcționarea la nivel sintactic ca elemente de relație a prepoziției și conjuncției este independentă de morfologia lor (redusă la structura semnificantului), dar structura enunțului reflectă o relativă dependență de aceasta. Gradul de dezvoltare a enunțului sintactic determinat de tipul structural (constituent sintactic) prin care
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
relație, și funcții sintactice proprii. Funcționarea la nivel sintactic ca elemente de relație a prepoziției și conjuncției este independentă de morfologia lor (redusă la structura semnificantului), dar structura enunțului reflectă o relativă dependență de aceasta. Gradul de dezvoltare a enunțului sintactic determinat de tipul structural (constituent sintactic) prin care se realizează funcția sintactică și, în legătură cu aceasta, de termenii de bază (apartenența lor la clase morfologice: verb vs alte unități lexico-gramaticale) între care se desfășoară relațiile sintactice impune distingerea celor două categorii
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
la nivel sintactic ca elemente de relație a prepoziției și conjuncției este independentă de morfologia lor (redusă la structura semnificantului), dar structura enunțului reflectă o relativă dependență de aceasta. Gradul de dezvoltare a enunțului sintactic determinat de tipul structural (constituent sintactic) prin care se realizează funcția sintactică și, în legătură cu aceasta, de termenii de bază (apartenența lor la clase morfologice: verb vs alte unități lexico-gramaticale) între care se desfășoară relațiile sintactice impune distingerea celor două categorii de elemente de relație: prepoziția și
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
relație a prepoziției și conjuncției este independentă de morfologia lor (redusă la structura semnificantului), dar structura enunțului reflectă o relativă dependență de aceasta. Gradul de dezvoltare a enunțului sintactic determinat de tipul structural (constituent sintactic) prin care se realizează funcția sintactică și, în legătură cu aceasta, de termenii de bază (apartenența lor la clase morfologice: verb vs alte unități lexico-gramaticale) între care se desfășoară relațiile sintactice impune distingerea celor două categorii de elemente de relație: prepoziția și conjuncția. Distincția dintre ele se relevă
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Gradul de dezvoltare a enunțului sintactic determinat de tipul structural (constituent sintactic) prin care se realizează funcția sintactică și, în legătură cu aceasta, de termenii de bază (apartenența lor la clase morfologice: verb vs alte unități lexico-gramaticale) între care se desfășoară relațiile sintactice impune distingerea celor două categorii de elemente de relație: prepoziția și conjuncția. Distincția dintre ele se relevă la două nivele: • al dezvoltării sintactice a funcțiilor • al dezvoltării planului semantic al funcțiilor 1. La primul nivel, distincția prepoziție/conjuncție privește tipul
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de bază (apartenența lor la clase morfologice: verb vs alte unități lexico-gramaticale) între care se desfășoară relațiile sintactice impune distingerea celor două categorii de elemente de relație: prepoziția și conjuncția. Distincția dintre ele se relevă la două nivele: • al dezvoltării sintactice a funcțiilor • al dezvoltării planului semantic al funcțiilor 1. La primul nivel, distincția prepoziție/conjuncție privește tipul structural al constituenților prin care se realizează funcțiile sintactice generate de o relație de dependență (interdependență). Prepoziția asigură desfășurarea relațiilor sintactice în interiorul enunțului
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
relație: prepoziția și conjuncția. Distincția dintre ele se relevă la două nivele: • al dezvoltării sintactice a funcțiilor • al dezvoltării planului semantic al funcțiilor 1. La primul nivel, distincția prepoziție/conjuncție privește tipul structural al constituenților prin care se realizează funcțiile sintactice generate de o relație de dependență (interdependență). Prepoziția asigură desfășurarea relațiilor sintactice în interiorul enunțului minimal; dintre cei doi termeni ai sintagmei între care se dezvoltă relația sintactică, cel de-al doilea, purtătorul funcției sintactice generate, nu poate fi o propoziție
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
al dezvoltării sintactice a funcțiilor • al dezvoltării planului semantic al funcțiilor 1. La primul nivel, distincția prepoziție/conjuncție privește tipul structural al constituenților prin care se realizează funcțiile sintactice generate de o relație de dependență (interdependență). Prepoziția asigură desfășurarea relațiilor sintactice în interiorul enunțului minimal; dintre cei doi termeni ai sintagmei între care se dezvoltă relația sintactică, cel de-al doilea, purtătorul funcției sintactice generate, nu poate fi o propoziție: Oricine are dreptul la adevăr. Oricine are dreptul de a cunoaște adevărul
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
distincția prepoziție/conjuncție privește tipul structural al constituenților prin care se realizează funcțiile sintactice generate de o relație de dependență (interdependență). Prepoziția asigură desfășurarea relațiilor sintactice în interiorul enunțului minimal; dintre cei doi termeni ai sintagmei între care se dezvoltă relația sintactică, cel de-al doilea, purtătorul funcției sintactice generate, nu poate fi o propoziție: Oricine are dreptul la adevăr. Oricine are dreptul de a cunoaște adevărul. El a uitat de trimiterea scrisorii. El a început prin a trimite scrisoarea. S-a
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
constituenților prin care se realizează funcțiile sintactice generate de o relație de dependență (interdependență). Prepoziția asigură desfășurarea relațiilor sintactice în interiorul enunțului minimal; dintre cei doi termeni ai sintagmei între care se dezvoltă relația sintactică, cel de-al doilea, purtătorul funcției sintactice generate, nu poate fi o propoziție: Oricine are dreptul la adevăr. Oricine are dreptul de a cunoaște adevărul. El a uitat de trimiterea scrisorii. El a început prin a trimite scrisoarea. S-a adâncit în studiul atent al acestor fresce
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
o propoziție: Oricine are dreptul la adevăr. Oricine are dreptul de a cunoaște adevărul. El a uitat de trimiterea scrisorii. El a început prin a trimite scrisoarea. S-a adâncit în studiul atent al acestor fresce. Conjuncția asigură desfășurarea relațiilor sintactice în enunțuri cu dezvoltare superioară - propoziția complexă și fraza. Cel de-al doilea termen, purtător al funcției sintactice, este o propoziție. Oricine are dreptul să cunoască adevărul. El a uitat că a trimis scrisoarea. El a uitat să trimită scrisoarea
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
trimiterea scrisorii. El a început prin a trimite scrisoarea. S-a adâncit în studiul atent al acestor fresce. Conjuncția asigură desfășurarea relațiilor sintactice în enunțuri cu dezvoltare superioară - propoziția complexă și fraza. Cel de-al doilea termen, purtător al funcției sintactice, este o propoziție. Oricine are dreptul să cunoască adevărul. El a uitat că a trimis scrisoarea. El a uitat să trimită scrisoarea. S-a hotărât să studieze cu atenție aceste fresce. Prepozițiile pot preceda pronume sau adverbe relative în stabilirea
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
o propoziție. Oricine are dreptul să cunoască adevărul. El a uitat că a trimis scrisoarea. El a uitat să trimită scrisoarea. S-a hotărât să studieze cu atenție aceste fresce. Prepozițiile pot preceda pronume sau adverbe relative în stabilirea relațiilor sintactice la nivelul frazei; prezența lor stă atunci în legătură cu funcția sintactică a pronumelui (adverbului) relativ în propoziția pe care acesta o introduce: N-am observat cu cine a plecat Tudor. (cu cine - compl. sociativ în propoziția complement direct) sau cu funcția
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
uitat că a trimis scrisoarea. El a uitat să trimită scrisoarea. S-a hotărât să studieze cu atenție aceste fresce. Prepozițiile pot preceda pronume sau adverbe relative în stabilirea relațiilor sintactice la nivelul frazei; prezența lor stă atunci în legătură cu funcția sintactică a pronumelui (adverbului) relativ în propoziția pe care acesta o introduce: N-am observat cu cine a plecat Tudor. (cu cine - compl. sociativ în propoziția complement direct) sau cu funcția sintactică a propoziției pe care o introduce: Tudor a plecat
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
la nivelul frazei; prezența lor stă atunci în legătură cu funcția sintactică a pronumelui (adverbului) relativ în propoziția pe care acesta o introduce: N-am observat cu cine a plecat Tudor. (cu cine - compl. sociativ în propoziția complement direct) sau cu funcția sintactică a propoziției pe care o introduce: Tudor a plecat cu cine îl căutase dimineață. (propoziție complement sociativ) 2. La cel de-al doilea nivel, conjuncțiile se disting de prepoziții prin capacitatea lor (a unei subclase de conjuncții) de a asigura
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
care o introduce: Tudor a plecat cu cine îl căutase dimineață. (propoziție complement sociativ) 2. La cel de-al doilea nivel, conjuncțiile se disting de prepoziții prin capacitatea lor (a unei subclase de conjuncții) de a asigura multiplicarea conținutului funcțiilor sintactice sau multiplicarea funcțiilor sintactice. Acest rol deosebit este propriu conjuncțiilor coordonatoare; stabilind relații sintactice între termeni situați pe același plan în dinamica interioară a sintagmei, acestea asigură: a. multiplicarea conținutului funcțiilor sintactice (prin constituenți multipli): Andrei și Andreea vor pleca
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a plecat cu cine îl căutase dimineață. (propoziție complement sociativ) 2. La cel de-al doilea nivel, conjuncțiile se disting de prepoziții prin capacitatea lor (a unei subclase de conjuncții) de a asigura multiplicarea conținutului funcțiilor sintactice sau multiplicarea funcțiilor sintactice. Acest rol deosebit este propriu conjuncțiilor coordonatoare; stabilind relații sintactice între termeni situați pe același plan în dinamica interioară a sintagmei, acestea asigură: a. multiplicarea conținutului funcțiilor sintactice (prin constituenți multipli): Andrei și Andreea vor pleca împreună la Veneția. b
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
2. La cel de-al doilea nivel, conjuncțiile se disting de prepoziții prin capacitatea lor (a unei subclase de conjuncții) de a asigura multiplicarea conținutului funcțiilor sintactice sau multiplicarea funcțiilor sintactice. Acest rol deosebit este propriu conjuncțiilor coordonatoare; stabilind relații sintactice între termeni situați pe același plan în dinamica interioară a sintagmei, acestea asigură: a. multiplicarea conținutului funcțiilor sintactice (prin constituenți multipli): Andrei și Andreea vor pleca împreună la Veneția. b. multipla realizare a funcțiilor sintactice: La Veneția va pleca Andrei
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de conjuncții) de a asigura multiplicarea conținutului funcțiilor sintactice sau multiplicarea funcțiilor sintactice. Acest rol deosebit este propriu conjuncțiilor coordonatoare; stabilind relații sintactice între termeni situați pe același plan în dinamica interioară a sintagmei, acestea asigură: a. multiplicarea conținutului funcțiilor sintactice (prin constituenți multipli): Andrei și Andreea vor pleca împreună la Veneția. b. multipla realizare a funcțiilor sintactice: La Veneția va pleca Andrei sau Andreea? La Veneția nu va pleca Andrei ci Andreea. PREPOZIȚIATC "PREPOZI}IA" Dintre cele două categorii de
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
propriu conjuncțiilor coordonatoare; stabilind relații sintactice între termeni situați pe același plan în dinamica interioară a sintagmei, acestea asigură: a. multiplicarea conținutului funcțiilor sintactice (prin constituenți multipli): Andrei și Andreea vor pleca împreună la Veneția. b. multipla realizare a funcțiilor sintactice: La Veneția va pleca Andrei sau Andreea? La Veneția nu va pleca Andrei ci Andreea. PREPOZIȚIATC "PREPOZI}IA" Dintre cele două categorii de elemente de relație, mai ales prepoziția reflectă existența unui mod special de interferență între „caracteristicile ei morfologice
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
structurale: • simple: de, la, pentru, cu, datorită, grație etc. • compuse; constituite din două (trei) prepoziții simple: de la, de către, fără de, până la etc. O variantă a prepozițiilor compuse o reprezintă prepozițiile binare, discontinue: de la...până la, de...până, dinspre...spre etc., când funcțiile sintactice se realizează prin constituenți dezvoltați: Au mers pe jos de la Iași până la Dobrovăț. • locuțiuni prepoziționale - grupuri de cuvinte caracterizate prin unitate „semantică” și unitate funcțională (realizează în bloc relația sintactică între cei doi termeni ai sintagmei); în structura lor intră
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]