3,963 matches
-
de carton, ricoșează din valuri. CÎteva secunde rămînem cu ciocurile căscate la jerbele Înspumate pe care le face din ce În ce mai departe, pe urmă dispare undeva unde norii grei de aprilie Își Întîlnesc neliniștea cu acest deșert lichid. Apoi sună fluierele și sirenele și sărim de pe tunuri zbierînd chestii, În timp ce ofițerii ies de sub plasele de camuflaj, ca niște insecte verzi, cu pîntece mici și țuguiate și membre firave, fragile. În ultima după-amiază ni se dă liber, dar În poligon. Constăn țenilor li s-
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
după felul în care fusese primit ultimul lui telefon. Își spuse: „Poate că ar fi mai bine să las totul baltă și să-i fac, în schimb, o vizită lui Alex“. Dar destinul îl îmbia cu un amenințător cântec de sirenă și Tom hotărî că e preferabilă o înfrângere decât abjecta așteptare. Papucul, înconjurat de copacii care-și picurau lacrimile (ploaia se mai domolise), arăta melancolic și misterios ca o casă singuratică dintr-o poveste japoneză. Storurile erau coborâte, dar se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ne-a părăsit, nu mai e de văzut, e dus și uitat, s-a transformat în invizibilitatea unde nu mai există gândire sau mișcare, locul unic, locul necesar, pe scurt, s-a mistuit. — A părăsit Ennistone? — Amândoi, el și mica sirenă amăgitoare. Ce fată era, ce cap de fildeș, ce trup de lapte, ce ochi mari, viorii, și cum îi mai scăpărau! Ce sâni, ce pulpe albe, și cum se mai zbătea, și plângea și săruta! — Ce tot spui acolo? strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
era de lungă! Avea oare să fie vreodată în stare s-o citească de la cap la coadă? Îți venea să bați în retragere. Puteai oare să renunți la școală și să dai timpul înapoi până în ziua însorită de mai când sirena de la Steaua Română suna peste acoperișurile caselor vestind sfârșitul războiului? Alexe este un băcan bun și cinstit. Are multe bunătăți în băcănia lui. Xenia este săracă și necăjită. Ea vine să-și cumpere câte ceva pentru casă. Te rog, dă-mi
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
o nenorocire așa de mare! E drept, regele era tânăr, Daniel își amintea de poza lui din manualele din școala primară, dar dusese totuși până atunci o viață de rege. Așa că mai mult ce-ar fi putut să-și dorească? Sirena de la "Steaua Română" suna de ora unsprezece. Ora unsprezece din noapte. Daniel stătea lungit, cu ochii deschiși în întuneric, către tavan. Nu era chip să adoarmă. Repetentul după ușă Bate toba la păpușă... Femeia străină, ea singură, se apropia mereu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Cum stai, domnule, cu...acțiunile ? Evident, prima reacție a fost o febrilă căutare a microfonului, știut fiind că asemenea impertinență nu poate fi decât gazetărească. Spre norocul meu și al altor câtorva cetățeni pașnici, am descoperit că individul, în afara unei sirene tatuate sub omoplat, a cinci bancnote de câte zece mii lei și a unor tremurături dubioase, nu avea nimic cu presa. Revenit din leșin a surâs cu ochiul mai puțin vânăt sticlei cu apă minerală de canal, benevolul prim-ajutor. Din
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
de la Cișmigiu și Grădina Botanică la Univer sitate, Romană, Kogălniceanu, Kiseleff, Herăstrău, Grădina Icoanei etc. Aici, autoarea face și o propunere demnă de atenție: ca statuia Domniței Bălașa să devină pentru București, printr-o intensă campanie mediatică, „ceea ce este Mica sirenă pentru Copenhaga“. Ni se spune că Hasdeu l-a sfătuit pe Karl Stork cum s-o înveșmânteze, iar descrierea de la p. 26 e făcută cu vădită empatie. „Buclele ei se revarsă de sub un acoperământ grațios peste un ișlic de sobol
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
nu văd de ce v-ar surprinde. În vacarmul unui secol ca al nostru prețuiești liniștea acolo unde ai norocul s-o întîlnești. Dumneavoastră, domnilor, zâmbiți când ajungeți în Istoria naturală la pasajul unde Pliniu cel Bătrân susține că zvonurile despre sirene (citez din memorie) "nu sunt povești născocite, ci adevărul curat". Ilustrul predecesor al enciclopediștilor pretinde că vocile tânguitoare, vrăjite, ale sirenelor, "pot fi auzite și azi" în preajma țărmurilor și că o sirenă a fost găsită moartă pe malul mării. Cum
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
întîlnești. Dumneavoastră, domnilor, zâmbiți când ajungeți în Istoria naturală la pasajul unde Pliniu cel Bătrân susține că zvonurile despre sirene (citez din memorie) "nu sunt povești născocite, ci adevărul curat". Ilustrul predecesor al enciclopediștilor pretinde că vocile tânguitoare, vrăjite, ale sirenelor, "pot fi auzite și azi" în preajma țărmurilor și că o sirenă a fost găsită moartă pe malul mării. Cum să-l luați în serios? Dumneavoastră puteți dovedi oricând, cu câteva argumente simple, că povestea legării lui Ulise de catarg e
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
unde Pliniu cel Bătrân susține că zvonurile despre sirene (citez din memorie) "nu sunt povești născocite, ci adevărul curat". Ilustrul predecesor al enciclopediștilor pretinde că vocile tânguitoare, vrăjite, ale sirenelor, "pot fi auzite și azi" în preajma țărmurilor și că o sirenă a fost găsită moartă pe malul mării. Cum să-l luați în serios? Dumneavoastră puteți dovedi oricând, cu câteva argumente simple, că povestea legării lui Ulise de catarg e o minciună simpatică. Uitați, totuși, ceva: că transformarea sirenelor în stânci
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
că o sirenă a fost găsită moartă pe malul mării. Cum să-l luați în serios? Dumneavoastră puteți dovedi oricând, cu câteva argumente simple, că povestea legării lui Ulise de catarg e o minciună simpatică. Uitați, totuși, ceva: că transformarea sirenelor în stânci a fost o mare greșeală a culturii grecești; poate, cea mai mare, întrucît absența sirenelor și a cântecelor lor vrăjite implică riscuri și mai mari decât cele înlăturate de moartea lor. Și nu v-ați temut, oare, niciodată
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
puteți dovedi oricând, cu câteva argumente simple, că povestea legării lui Ulise de catarg e o minciună simpatică. Uitați, totuși, ceva: că transformarea sirenelor în stânci a fost o mare greșeală a culturii grecești; poate, cea mai mare, întrucît absența sirenelor și a cântecelor lor vrăjite implică riscuri și mai mari decât cele înlăturate de moartea lor. Și nu v-ați temut, oare, niciodată că riscăm să devenim prea pozitivi? Eu, unul, domnilor, cred că n-avem ce căuta la poalele
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
înapoi, după aceea încă o dată, dar n-am reușit să mă simt "la mare". Pentru așa ceva e nevoie de soare și de căldură. Cineva m-ar putea persifla că mă aflu la vârsta critică la care bărbații se îndrăgostesc de sirene. Și că de aceea mă irită acum Ulise. N-ar fi rău, poate, să lămuresc lucrurile. Recunosc că ideea lui Ulise de a se lega de catarg înainte de a trece prin dreptul insulei sirenelor, după ce le ceruse corăbierilor săi să
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
la care bărbații se îndrăgostesc de sirene. Și că de aceea mă irită acum Ulise. N-ar fi rău, poate, să lămuresc lucrurile. Recunosc că ideea lui Ulise de a se lega de catarg înainte de a trece prin dreptul insulei sirenelor, după ce le ceruse corăbierilor săi să-și astupe urechile cu ceară, mi s-a părut multă vreme un triumf al inteligenței. Mi-a trebuit timp să pricep că iscusința șmecherului rege al Ithacăi l-a ajutat să-și acopere și
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
din cirezile lui Apolo, pentru a-l înfuria pe zeu și pentru a provoca uraganul în urma căruia ajunge singur în insula frumoasei nimfe Calypso unde va zăbovi cu plăcere șapte ani încheiați. Nu calul troian, ci felul cum a păcălit sirenele este principala sa capodoperă. Deoarece a reușit nu numai să le umoare sau, dacă preferăm să respectăm strict legenda, să le transforme în stânci, ci și să le discrediteze. Mai întîi, a acoperit de glorie o șmecherie destul de la îndemînă
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
mai șiret în relațiile cu zeii. El pare convins că inteligența se măsoară după capacitatea de a păcăli. Dar priceperea de a ieși teafăr din orice situație e prea puțin într-o cultură în care Orfeu cântă mai frumos decât sirenele. Cândva, încercînd să reconstitui ultimele zile ale unor sinucigași celebri, am fost izbit de o anumită preocupare pentru regie. M-am întrebat: de ce-și vor fi gândit atât de meticulos sfîrșitul? ce-i va fi determinat să le pese
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
la socoteală cabina "oarbă", condițiile de călătorie sunt excelente. E adevărat, nu e un anotimp potrivit pentru o croazieră, dar nu le putem reproșa organizatorilor că nu ne-au pus "Lumea Renașterii" la dispoziție, gratuit, în iulie sau august, când sirenele se zbenguie în mare fără să moară de frig. Era firesc să vrea să cheltuiască mai puțin. De fapt, nici nu știu cine sunt organizatorii. Am fost întrebat de Ulici, la telefon, dacă mă interesează să merg într-o asemenea croazieră și
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
a antichității, la Ulise. Am ajuns la concluzia că Ulise e, de fapt, un escroc. Legat de catarg, el nu înfruntă nici un risc real. În schimb, spre deosebire de corăbierii cărora le-a poruncit să-și înfunde urechile cu ceară, ascultă cântecul sirenelor. E singurul care a reușit asta fără să moară. După ce se va fi desprins din frânghii, își va fi zis, mulțumit, că a fost mai deștept decât toți. Și de ce să nu recunoaștem? A fost. A păcălit și zeii și
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Bosfor. Toate aceste nume aveau, până acum, în mintea mea o rezonanță melodioasă, meridională. Nu mi-am închipuit niciodată că Marea Egee ar putea fi dușmănoasă. Mi-o imaginam plină de soare, de un albastru molatec, ușor pervers. Dacă mitologia plasează sirenele în Mediterană, Marea Egee mi se părea un fel de "bazin" unde se hîr-loneau nereidele. Nici ceea ce se vede acum afară nu e de natură să întrețină legendele. Într-o asemenea singurătate, rece, friguroasă, nu rezistă nici o iluzie. Un scriitor basarabean
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
moderne de zbor, dar eu ― mai spun o dată ― mă simt mai liniștit, în avion, când cerul e curat. Încât, îmi e dor în acest moment de cerul din California... În apropiere, se a-flă un spital. Vin și pleacă mereu ambulanțe. Sirenele urlă strident. M-am obișnuit cu ele. Uneori, urlă și noaptea... Păcat că n-am văzut, în deșert, "aerodromul" pentru navele cosmice. Construit, cum zic americanii, "în mijlocul a nicăieri"... Plouă mai departe. Ploaie putredă. Una din acele ploi de toamnă
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
am trezit azi așa de voioasă și de bine dispusă și m-am gândit la tine și mi-am zis, ce-o fi făcând acum Mițicul meu, oare el cugetă la mine sau la vreun articol fulgerător? Sau la vreo sirenă? Mițicule, multă lume a venit odată cu mine din București! Între alții și A. Gh. B., ne-am văzut în sala de așteptare de la Iași. Telegrama era de la domnul, ți-o trimit, chiar a fost la mine și nu ți-o
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
în general. V-am mai spus, sunt judecător-penitent. Un singur lucru e simplu în cazul meu: sunt sărac. Da, am fost bogat, nu, nu mi-am împărțit averea cu alții. Ce dovedește asta? Că și eu eram un saducheu... Auziți sirenele din port? În noaptea asta o să fie ceață pe Zuider Zee. Plecați? Iertați-mă dacă v-am reținut. Cu îngăduința dumneavoastră, nu veți plăti. La "Mexico City" sunteți ca și la mine acasă și vizita dumneavoastră m-a făcut nespus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
deși ne aflăm la marginea continentului. Un om sensibil înțelege asemenea ciudățenii. În orice caz, cititorii de ziare și desfrânații nu pot merge mai departe. Vin din toate colțurile Europei și se opresc în jurul mării interioare, pe plaja alburie. Ascultă sirenele, caută zadarnic în ceață silueta vapoarelor, apoi trec înapoi canalele si se întorc acasă prin ploaie. Pătrunși de frig, vin să ceară, în toate limbile pământului, rachiu de ienupăr, la "Mexico City". Acolo îi aștept eu. Pe mâine, așadar, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
inițiative. Elena, e drept, nu se așteptase defel la vizita lui, așa încît fusese un prim moment de șovăire, urmat de mulțumire reciprocă. Curiozitatea lui Marcian fusese curând deșteptată de atâtea lucruri noi. Elena ar fi voit să împiedice șuieratul sirenelor și vâjâitul mașinelor, dar Marcian găsea în ele nu numai amuzamentul unui copil mare pentru o mare jucărie, dar și anume armonii noi, foarte interesante pentru urechea lui de compozitor. Nu simfonia motorului, speculată îndestul de muzica modernă, ci unele
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
urma, m-am îmbarcat pe un vapor care m-a lăsat în insula Rodos. Acolo am făcut negoț cu antichități, trafic de droguri și, în cele din urmă, ca să scap de ochii poliției, am trăit printre pescari, strângând date despre sirene. Dar nu m-am putut abține când m-am îndrăgostit de nevasta unuia din pescari. A trebuit din nou să fug, altminteri muream înjunghiat. M-am întors la medicină și m-am angajat psihiatru într-un ospiciu aflat mereu în
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]