2,969 matches
-
calcă și vor avea o soartă mai rea decât a lui Ceaușescu; oricum, îi calcă pe urme, uitând pasămite cum a murit, ca un câine pus la zid de câinii pe care el cu mâna lui i-a hrănit, deh, slugile lui de încredere, ăștia l-au trădat, dacă nenorocitul de el n-a luat aminte la mânia poporului, deh, ofta, cădea pe gânduri, mânia poporului părea să trezească în el un puseu lung de meditație mistică dezabuzată. Ostenise maestrul, deh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
limba lor păcătoasă, mincinoasă și smintitoare a întors pe dos mațele românilor și le-a-ntunecat mintea și sufletul, drept pentru care, de astă dată, nu-și mai punea vreo nădejde în mânia ori, în înțelepciunea poporului, neamul ăsta de slugi nemernice, care l-a dus în spinare pe Ceaușescu atâta amar de vreme și i-a ales prin vot liber pe Iliescu și pe criptocomuniștii lui, ce mai, degeaba ne frământăm, degeaba ne spargem plămânii și ne răcim gura, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
pentru animale și mărfuri, o curte interioară mărginită de cămăruțe. Omar ar dori să Închirieze una, dar hangiul e adânc mâhnit: nici una nu e liberă pentru la noapte, tocmai au sosit niște neguțători bogați din Isfahan, cu copii și cu slugi. Ca să-i verifice spusele, nimeni n-are nevoie să consulte un registru. Locul geme de rândași gălăgioși și bidivii plini de fală. În ciuda iernii care Începe, Omar s-ar fi culcat sub cerul liber, dar scorpionii din Kashan sunt aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
În fiecare zi, viața și moartea, Dumnezeu mă va judeca pentru năzuințele mele, El este izvorul oricărei puteri. I-a Încredințat autoritatea supremă califului arab, care i-a cedat-o sultanului turc, care a așezat-o În mâinile vizirului persan, sluga ta. Celorlalți le cer să respecte această autoritate; ție, khwaje Omar, Îți cer să-mi respecți visul. Da, În acest imens ținut care-mi revine, visez să clădesc statul cel mai puternic, cel mai prosper, cel mai stabil, cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
pe sultan și viziri. Cu nu prea multă vreme În urmă, când ne-am născut tu și cu mine, Isfahan-ul aparținea unei dinastii persane și șiite, care-și impunea legea asupra Califului din Bagdad. Astăzi, persanii nu mai sunt decât slugile turcilor, iar prietenul tău Nizam al-Mulk este cea mai josnică slugă a acestor nepoftiți. Cum poți spune că adevărul de mai ieri e de neconceput pentru mâine? — Timpurile s-au schimbat, Hasan, turcii au luat puterea, persanii sunt Înfrânți. Unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
când ne-am născut tu și cu mine, Isfahan-ul aparținea unei dinastii persane și șiite, care-și impunea legea asupra Califului din Bagdad. Astăzi, persanii nu mai sunt decât slugile turcilor, iar prietenul tău Nizam al-Mulk este cea mai josnică slugă a acestor nepoftiți. Cum poți spune că adevărul de mai ieri e de neconceput pentru mâine? — Timpurile s-au schimbat, Hasan, turcii au luat puterea, persanii sunt Înfrânți. Unii caută, asemeni lui Nizam, o Înțelegere cu Învingătorii, alții, ca mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
sau tovarăși veseli ca să ușureze irespirabila rigoare care-i Învăluie. Bărbatul cu ochii bulbucați este cu desăvârșire singur, zidit În fortăreața sa, Închis În casa sa, Închis În sine Însuși. Nimeni căruia să-i vorbească, nimic altceva decât supuși docili, slugi mute, adepți fascinați. Dintre toate ființele pe care le-a cunoscut, nu există decât una cu care știe că mai poate vorbi, dacă nu de la prieten la prieten, măcar de la om la om. Și acesta este Khayyam. O scrisoare În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
vacant, să fie un îndrumător pentru popor. Așa a spus atunci boierul, așa a crezut și tânărul Dragoș. Mai târziu boierul s-a căit că l-a adus, iar învățătorul și-a zis că a fost adus aici să fie slugă recunoscătoare. Până ce deunăzi Iuga a cerut revizorului școlar să-i caute un om cu care să se poată înțelege și care să nu-i bage zâzanie între țărani, ca Ion Dragoș. Revizorul îl cunoaște, îl prețuiește și n-ar vrea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
se părea jignitor pentru mândria lui că înșiși țăranii de pe pământurile familiei Iuga cutează să se ofere a cumpăra frânturile moșiei care i-a hrănit generații de-a rândul. Dacă ar fi fost după pofta inimii sale, ar fi pus slugile să-i dea pe mâna jandarmilor, să le înmoaie oasele și să le scoată din capete asemenea obrăznicie. Se stăpâni și zise rece: ― La mine degeaba veniți, că eu n-am moșii de vânzare. Oamenii se zăpăciră. Numai Marin Stan
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
minți pe Petre, care-l socotea ca o nouă înjosire a lui în fața satului. Respinse violent mâna plutonierului, se smuci înapoi peste oamenii din dosul lui, răcnind furios: ― Ia mâna de pe mine!... De ce pui mâna pe mine?... Ce-s eu, sluga ta, să pui mâna pe mine?... Mă batjocorești pe mine... De ce-ai pus mâna pe mine? Mulțimea de țărani fu pătrunsă brusc de un fior, parcă răcnetele lui Petre i-ar fi răscolit toate durerile. Înainte ca lumea să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și abuza în toate felurile. Pe la șapte erau toți trei gata de drum. Olimp Stavrat barem se pregătise de aseară și dormise îmbrăcat, ca să nu-l surprindă un eventual atac nocturn. Firește, Platamonu se ferise să vestească pe cineva dintre slugi sau argați, să nu meargă cumva vestea prin sat și să se alarmeze țăranii ori să se încurajeze la tulburări. După ce vor fi plecat se va întîmpla ce-o vrea Dumnezeu. La opt jumătate, pe când se impacientau că Nadina nu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
n-au și vor lua iarăși cei înstăriți, cum au făcut și când au umblat să cumpere moșia cucoanei... Vorbele se îngroșau și amenințările de sudălmi sporeau. Luca Talabă se înfurie că de ce-l înjură pe el, că nu e sluga nimănui. Filip Ilioasa, jignit, vru să plece acasă, dar cineva îi pomeni de porcii arendașului. Atunci se născu o încăierare. Filip, încercînd să-și facă loc de trecere, parc-ar fi rupt un zăgaz de mânie, se pomeni deodată cu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cu un rânjet obraznic. Apoi, fiindcă boierul nu mai contenea cu "să taci", deși abia mai hârâia de oboseală, Trifon strigă gros și sfidător: ― Da de ce să tac?... Iacă, nu vreau să tac!... Ai să-mi poruncești dumneata? Ce, sunt sluga dumitale? Miron Iuga nu mai vedea, dar fiece cuvânt îi plesnea obrajii de-i țiuiau urechile. Continuă cu aceeași mînie: ― Să taci... și să ieși îndată din curtea mea!... Ieși afară, ticălosule! Acu să ieși, hoțule, că altfel!... Trifon Guju
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
30 de ani și, pentru că lucram cu domnul Owen, acesta mă socotea acum ca pe copilul lui. Îmi încredința tot felul de sarcini dificile la fermele sale pe care le făceam conștiincios și foarte bine. Nu mai eram o simplă slugă la ferma lui, ci un om în care avea deplină încredere. Nu mai serveam masa cu ceilalți angajați, ci împreună cu el și fiica sa, pe nume Helen. El și-a dat seama că între mine și fiică s-a născut
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
refer aici la toate acestea. O să mă opresc doar la o mică problemă de vocabular pe care am constatat-o de curînd : frecvența acuzației de „abureală”. „Totul e abureală de intelectual !”, spune un forumist. „știu că cenzurați, căci așa fac slugile acestui așa-zis lup singuratic cum spune alt aburit”, mai comentează un altul, în cu totul alt context. Referindu-se la Cristian Diaconescu, cineva continuă în același ton : „Dacă îl punem pe dungă dispare ca aburul, nu are nici substanță
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
intentat, sau, dimpotrivă, va fi condamnată să rămână în continuare sub supraveghere, așa cum s-a întâmplat cu rațiunea citată de către tribunalul kantian al Criticii rațiunii pure. Cineva ar putea să spună că filosofia nu poate fi judecată, întrucât nu este sluga nimănui, și deci, că este liberă și suverană. Însă, dincolo de chestiunile de principiu, există o situație de fapt, o contestare căreia trebuie să-i dăm un răspuns, și pentru că uneori, astfel de provocări, pot constitui prilejuri eliberatoare, menite să purifice
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
adevărata lui vocație, care era, într-un anumit sens, religioasă și ajunsese, ca toți cei din breasla lui, un simplu meșteșugar de bâlci, flatat și fericit că poate amuza oameni de tot felul, de la castelani și castelane la argați și slugile lor... - Și atunci, întrebă nedumerită Maria, ce s-a întîmplat? De ce s-au despărțit? - Tocmai asta nu înțeleg prea bine. Poate nu mai mi-aduc aminte sfârșitul povestirii. Logodnica, scria autorul, l-a părăsit chiar în noaptea aceea, a plecat
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
a cuprins în brațe ca să te apere de frig! Pe neașteptate, din câțiva pași, care aminteau elanul unui patinor, Ieronim străbătuse o parte din salon, apoi se întoarse tot atât de brusc și se opri în fața lui Antim. - Ca în Stăpân și slugă, îți mai aduci aminte, Oncle Vania? când Vasile Andreici s-a culcat, în zăpadă, peste Nikita, ca să-l apere de îngheț. Și l-a apărat, scăpîndu-i viața cu prețul vieții lui... Cum de-a ghicit Tolstoi ce se va întîmpla
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
a culcat, în zăpadă, peste Nikita, ca să-l apere de îngheț. Și l-a apărat, scăpîndu-i viața cu prețul vieții lui... Cum de-a ghicit Tolstoi ce se va întîmpla în Rusia, patruzeci, cincizeci de ani după ce scrisese Stăpân și slugă: că boierimea și boierașii vor fi sacrificați până la unul, dar țărănimea se va salva? Cum a ghicit, și asta, Tolstoi?... - Nu prea înțeleg analogia, spuse Antim întorcîndu-se și reașezîndu-se în fotoliu, încercînd să-și ascundă oboseala. Ieronim ridică brațul drept
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
viraj/ Și-a rupt mîna și-un picior/ Și-a rămas de-un dinte chior? Cum aș putea? Dar, chiar și așa, povestea mea e comică. Comandantul Începe să rîdă. RÎde și locotenentul, Însă neautentic, cu Întîrziere. RÎde ca o slugă toantă și Îmi dau seama cam cît de tare Îl enervez, ajutat de fapte și mai ales de aparențe: dincolo de faptul că sînt pilos (sînt transferat la 60 de kilometri de casă și mă Întîlnește direct În biroul comandantului), i-
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
elemente decăzute“ locale. Discursul lui furios În Ședința Comitetului Politic Executiv e memorabil, le cere oamenilor săi să- și asume responsabilitatea, nu Înțelege de ce nu s-a folosit deja armamentul În fața dușmanilor socialismului, Într-un moment de paroxism Își amenință slugile politice cu plutonul de execuție. Vinovații sînt spășiți, umili, promit că-i va fi respectată voința. Ceea ce Înseamnă că România se află În stare de război. În timp ce membrii politici din primul cerc al puterii sosesc pe rînd În Timișoara, asupra
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
În cele din urmă ajung acasă, ducînd cu ei vestea că Timișoara s-a răsculat Împotriva lui Ceaușescu. Acest plan nefericit ar fi trebuit să umple golul lăsat de armată, care, oricît ar fi de constrînsă politic, oricît de multe slugi ale regimului ar avea În pozițiicheie, nu pare dispusă să mărească proporțiile tragediei. Pe de altă parte, se produce un fenomen psihologic firesc: În stradă luptă soldați ale căror sentimente față de regim nu sînt mult diferite de cele ale protestatarilor
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
tu cândva, că doar n-o intrat zilele-n sac. Îi găsi tu o cale să ieși la liman. N-o intrat, n-o intrat, dar la mine în sat nu am unde le face. Ce? Vrei să mă fac slugă la neisprăviții iștia pentru un pumn de grăunțe? -Ai dreptate, Toadere, da’ nu mai vorbi așa în gura mare împotriva lor, că știi tu... 132 Știu, bade. Știu. Și am și simțit pe pielea mea răzbunarea lor, dar... Dar ce
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
început să bei... Oprește-te, omule! Oprește-te!” - l-a apostrofat vocea care de obicei îl vizita în vis... „Dacă am ajuns calic îi din vina mea? Nu! Îi din cauza golanilor iștia care ne-au luat totul și am devenit slugi fără simbrie, zâua mamei lor!” „Ai grijă, Toadere, ce vorbești, că nu știi pe cine ai în față”. „Ai dreptate. Lumea-i plină de nemernici”... Cu acest vălmășag în minte, s-a ridicat de pe laiță și a ieșit. A ocolit
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
forță a poeziei de a înnobila realitatea se exprimă și aici, unde toate tomberoanele s-au transformat în amvoane. În această construcție, sau re construcție, printr-o lirică a măștilor, reiterând, poate, ecouri argheziene din Psalmi și nu numai, sclavul / sluga / bufonul / jumătatea insului, aflat în procesul autodefinirii, al inițierii întru sine, aruncă în luptă un arsenal eclectic de cuvinte - practic, se regăsesc aici termeni din toate registrele limbii române -, întâlnindu-se, conștient sau nu, cu marele poet ale cărui opere
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]