3,862 matches
-
prognosticuri istorice, nu a dat prea multe indicii cu privire la acțiunea politică. În anul 1848, cînd valul revoluționar european părea să răstoarne toate regimurile politice, Marx s-a dovedit mai degrabă ezitant, îndemnînd pe muncitori la răbdare. Unii dintre urmașii săi socialiști au continuat această linie de expectativă (atendiștii), la ei raportîndu-se diferite alte orientări. Semnificativ pentru ceea ce înseamnă Internaționala a II-a este chiar faptul că la înființare, în 1889, la Paris, s-au desfășurat în paralel două congrese ale mișcării
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
Marx anunța drept iminentă revoluția, întrucît sistemul capitalist (prin exploatarea muncitorilor) era malefic, urmașii săi, confruntați cu problema reformelor întreprinse de diferite guverne au condamnat capitalismul pentru că îmbunătățește nivelul de trai al muncitorimii, răpindu-i potențialul revoluționar. Segmentul țintă al socialiștilor era reprezentat de muncitorime. În situația în care numărul acesteia era în continuă creștere la sfîrșitul secolului al XIX-lea, tentația apropierii de aceasta devenise din ce în ce mai puternică. În acest context însă, teza deterministă a pauperizării absolute nu putea fi în
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
putea fi în nici un caz un element de atracție pentru muncitorime, mai ales că la sfîrșitul secolului trecut a apărut și tendința ca statele (în principal cele vestice) să devină asistențiale, ele preluînd sarcina de a corecta carențele pe care socialiștii le atribuiau economiei de piață și de a rezolva într-o măsură tot mai mare revendicările sociale. La sfîrșitul secolului al XIX-lea și în primii ani ai secolului al XX-lea, a apărut o discrepanță tot mai evidentă între
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
mare revendicările sociale. La sfîrșitul secolului al XIX-lea și în primii ani ai secolului al XX-lea, a apărut o discrepanță tot mai evidentă între discursul teoretic (marxist) și practica politică (reformistă). Intrarea pentru prima dată în istorie a socialiștilor la guvernare și tendința de a colabora tot mai mult cu mișcarea sindicală a condus la implantarea socialismului pe teren național, fapt ce explică episodul votării creditelor de război. Intrarea pe scena politică națională favorizează opțiunea reformistă în detrimentul celei revoluționare
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
de a fi o știință, socialismul marxist, care domină Internaționala Socialistă la începutul acestui secol este în fond o religie; așa cum în cadrul unei religii reformatorul este ostracizat, întrucît nu există mărturie în afara Bisericii (Internaționalei), în același mod l-au tratat socialiștii pe primul reformator important: Eduard Bernstein. Contestînd viziunea revoluționară marxistă, el se opune în primul rînd exclusivismului revoluționar. Socialismul, în viziunea sa, putea fi realizat pe calea reformelor. În condițiile în care statul adoptă măsuri pentru îmbunătățirea nivelului de trai
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
putut evita fenomenul de alunecare a Partidului Social-Democrat spre reformism. Bernstein a fost cel care a oferit suportul ideologic al reformismului, indicînd faptul că se poate oferi socialismului o direcție alternativă. Fenomenul reformist și-a arătat forța în 1914, cînd socialiștii s-au aliat cu "patrioții". Discrepanța între nivelul practic și cel teoretic, caracteristică pentru socialism a impus și ideea regăsirii celor două pe un teren comun. În acest sens, apariția Kominternului a fost expresia aducerii practicului pe terenul doctrinar, în timp ce
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
și a avut de făcut față ascensiunii mișcărilor totalitare. Cel mai important lucru pentru mișcarea socialistă a fost apariția regimului bolșevic. Revendicîndu-se din socialism, Marx și Revoluția de la 1789, comuniștii se considerau întemeietorii unui nou regim socialist. În aceste condiții, socialiștii europeni s-au văzut puși în situația de a căuta ceea ce îi diferențiază de bolșevici 11, de a fi nevoiți să ofere o serie de răspunsuri credibile legate de identitatea doctrinară. Situația a rămas însă controversată ca urmare a puternicului
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
îi diferențiază de bolșevici 11, de a fi nevoiți să ofere o serie de răspunsuri credibile legate de identitatea doctrinară. Situația a rămas însă controversată ca urmare a puternicului mesaj marxist oferit de discursul politic (mesaj care făcea ca asupra socialiștilor să planeze suspiciuni legate de simpatii comuniste) și reformismul consacrat de practica politică. În ciuda schimbării de denumire (Internaționala Socialistă a Muncii) și a raporturilor de forță din noul organism (ascensiunea Laburiștilor britanici), întrucît nu a existat o punte de legătură
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
de forță din noul organism (ascensiunea Laburiștilor britanici), întrucît nu a existat o punte de legătură foarte clară între aceste două orientări, tentativele de revizuire doctrinară nu au întîrziat să apară, noul protagonist fiind în acea perioadă Henri de Man. Socialist belgian, influențat de ideile lui Bernstein, dar mai ales de experiența din Primul Război mondial, de Man a condamnat virulent marxismul, pe care îl considera depășit. În viziunea sa, analiza economistă a lui Marx era contraproductivă, întrucît nu ținea cont
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
a opiniei societății (opinie care conduce conștiința individuală și care apare ca urmare a dorinței oamenilor de a se compara, iar principalul criteriu de comparație este averea)? Direcția deschisă de Henri de Man a fost continuată cu mult succes de socialiști precum Erich Fromm, un puternic contestatar al conformismului și a mecanismelor psihologice de evitare a libertății 12. Ceea ce l-a propulsat cel mai puternic pe de Man a fost însă contribuția sa la punerea bazelor teoretice ale programelor intervenționiste de
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
discursul marxist sau practica reformistă? Care dintre acestea îi determină comportamentul efectiv? Era chiar atît de puternică lupta cu dreapta, astfel încît orice recunoaștere a crimelor comise de comunism ar fi reprezentat un atu în mîna partidelor rivale sau reacția socialiștilor era cauzată de dragostea față de "un frate rebel", dar totuși frate? Într-o anumită măsură, socialiștii dominați de marxism au considerat Uniunea Sovietică ca fiind primul stat socialist din lume, un stat spre care ei aspirau. În aceste condiții, pare
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
puternică lupta cu dreapta, astfel încît orice recunoaștere a crimelor comise de comunism ar fi reprezentat un atu în mîna partidelor rivale sau reacția socialiștilor era cauzată de dragostea față de "un frate rebel", dar totuși frate? Într-o anumită măsură, socialiștii dominați de marxism au considerat Uniunea Sovietică ca fiind primul stat socialist din lume, un stat spre care ei aspirau. În aceste condiții, pare destul de firesc ca aceștia să dorească o colaborare cu comunismul, măcar pînă în momentul în care
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
socialismul a adus clarificarea doctrinară necesară în direcția unificării diferitelor tendințe manifestate pînă atunci. Declarația de la Frankfurt, care a recunoscut pluralismul de tendințe în cadrul mișcării socialiste și care a subliniat adeziunea socialismului la sistemul democrației parlamentare, dar mai ales atitudinile socialiștilor germani față de sovietici au fost principalele elemente care au contribuit la formarea imaginii unei doctrine credibile. Frankfurt a fost în același timp momentul lărgirii bazei sociale a socialismului prin renunțarea la adresabilitatea exclusiv muncitorească 14. El a confirmat orientarea mișcării
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
producția nu poate fi lăsată pe seama jocului liber al forțelor economice. Ea trebuie planificată. Această planificare trebuie să asigure drepturile fundamentale ale personalității umane. Socialismul năzuiește spre legarea libertății cu planificarea la scară națională și internațională"15. Ceea ce în continuare socialiștii au lăsat sub tăcere a fost modul în care planificarea, la orice scară ar fi ea, se împacă cu libertatea 16. Aceasta ar putea fi una dintre cauzele pentru care, în ciuda succeselor economice de amploare din perioada anilor '50-'60
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
modul în care planificarea, la orice scară ar fi ea, se împacă cu libertatea 16. Aceasta ar putea fi una dintre cauzele pentru care, în ciuda succeselor economice de amploare din perioada anilor '50-'60 (ai căror principali promotori au fost socialiștii și politicile kynesiste), anul 1968 a fost într-un anumit sens antisocialist (mișcările studențești referindu-se la modele politice de factură comunistă sau anarhistă). Criza economică ce a început în 1973 i-a adus în prim-plan pe principalii adversari
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
politicile kynesiste), anul 1968 a fost într-un anumit sens antisocialist (mișcările studențești referindu-se la modele politice de factură comunistă sau anarhistă). Criza economică ce a început în 1973 i-a adus în prim-plan pe principalii adversari ai socialiștilor: liberalii școlii monetariste. Welfare State s-a dovedit în practică realizatorul unui sistem economic energofag, iar pe fondul crizei provocate de creșterea prețului petrolului, acesta s-a prăbușit. Bineînțeles, aceasta este o manieră simplificată de a vedea lucrurile. Criza statului-providență
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
capacităților acestuia de a atrage și de a oferi o alternativă viabilă. Ultimii ani au adus o ascensiune a socialismului în forma sa democratică. Guvernele de dreapta care au patronat prăbușirea comunismului în 1989 au fost nevoite să lase locul socialiștilor, ceea ce demonstrează faptul că socialismul nu și-a epuizat resursele. Transformarea mișcării socialiste într-o mișcare cu valențe mondiale a avut un impact pozitiv asupra acesteia, mesajul oferit devenind tot mai atractiv. Regîndirea mesajului politic sub impulsul fenomenului globarizării și
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
accepta numai marxismul și principalul său rival de moment, anarhismul. Militanții "Fabian"* și sindicaliștii englezi, "posibiliștii" și conducătorii inspirați de modelul lui Blanqui** în Franța, partizani ai unui "socialism integral", conceput ca un fel de umanism, influențat de neo-kantism și "socialiștii de la catedră" în Germania, iată numai trei exemple de țări în care aceste curente abundă. Diferitele lor forme politice se explică în primul rînd prin istoria dezvoltării economice și sociale specifice fiecărei națiuni, dar acest ansamblu de motive nu poate
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
rămîne la convingerea că social-democrația germană, lovită între 1878-1890 de legile imperiale de excepție "nu-și poate permite să se joace de-a înființarea organizațiilor internaționale... pe cît de imposibile, pe atît de nefolositoare"6, ceea ce, retrospectiv privind, este paradoxal: socialiștii germani vor avea în curînd un rol de prim plan în organizația internațională a socialismului. În timpul acestei perioade de început, partidele aderente la Internațională rămîn fidele autonomiei lor. În ciuda regularității congreselor internaționale din anii care vor urma (al II-lea
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
concepțiilor doctrinale de fond, care diferă de la social-democrații germani la cei francezi: în timp ce pentru germani sindicalismul reprezintă "școala primară a socialismului", francezii, dimpotrivă, pledează pentru o practică sindicală specifică. În cele din urmă, punctul lor de vedere, susținut și de socialiștii englezi se va impune, ceea ce explică crearea în 1901 a unui Secretariat internațional autonom al organizațiilor sindicale. Decizia este luată o dată cu hotărîrea întrunirilor regulate ale congreselor sindicale. Din această practică se va naște, în 1919, Federația Sindicală Internațională 8. Într-
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
Internațională 8. Într-o manieră mai generală, separarea Internaționalei de anarhiști, de care s-au apropiat numeroși sindicaliști, a favorizat incontestabil autonomia sindicalismului în mai multe țări europene. O dată cu congresul de la Londra se încheie, pentru a relua o formulă a socialistului francez Jean Longuet, perioada "constitutivă" a Internaționalei; aceasta face loc perioadei "organice". Congresele au așezat autoritatea organizației și chestiuni politice de fond tocmai fuseseră sau erau pe cale de a fi soluționate. Acum devine posibilă construirea structurilor organizaționale, necesare acțiunii. După
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
german modifică profund peisajul social și politic al acestei țări: astfel, mîna de lucru din industrie urcă de la 7.300.000 la 10.200.000 de muncitori între 1882 și 1895, deci o creștere de 40% în numai treisprezece ani. Socialiștii germani știu să profite de o asemenea situație, inserînd organizația lor într-o uriașă rețea de grupări, asociații, cooperative muncitorești și case sindicale, adînc implantate în sînul clasei muncitoare, constituind o adevărată "contra-societate" în care lucrătorul german rămîne pe viață
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
ușor de înțeles, este posibil ca în cadrul Imperiului Austro-Ungar, partidele socialiste să se fi inspirat direct din modelul german. Trebuie totuși să ne ferim de o transpunere prea schematică și să luăm în considerare datele specifice cu care se confruntă socialiștii austrieci 15. Ele au și un nume: lupta pentru votul universal care va fi obținut în 1907 și mai ales intervenția în cadrul unui Stat multinațional în cadrul problemele naționale sînt puse cu acuitate. Chiar în cadrul proletariatului austriac, solidaritatea internaționalistă, acest ideal
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
16, supranumit adesea în mod semnificativ și "mica Internațională", dar ea privește întreaga mișcare socialistă. În interiorul monarhiei bicefale austro-ungare, problema raporturilor dintre socialism și naționalism solicită soluții urgente, în timp ce în majoritatea Statelor europene aceasta a fost deja rezolvată de istorie. Socialiștii austrieci se văd constrînși să intervină în această dispută și să o clarifice în congresul de la Hainfeld (1894). În aceeași măsură, ei trebuie să-și definească atitudinea față de reformism și anarhism. Astfel, clarificarea obținută le va permite o progresie rapidă
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
va permite o progresie rapidă și în același timp, o vizibilă dezvoltare a mișcării sindicale, toate acestea însoțite de un cîștig de influență în rîndul intelectualilor, în special la Viena, capitala Imperiului. După ce au obținut cu greu votul universal, conducătorii socialiști austrieci, reuniți în jurul lui Victor Adler, consideră posibilă cucerirea puterii în mod legal. Cu toate acestea, pînă la izbucnirea Primului Război mondial, ei se dovedesc neputincioși în găsirea unei soluții la problemele ridicate de naționalism: exacerbarea capătă asemenea proporții încît
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]