22,065 matches
-
clipe adormi. Elena trase un scaun lângă pat, luă pachetul de țigări de pe masă, păru a sta în cumpănă câteva clipe, apoi își aprinse o țigară. Nu mai fumase din facultate. La un moment dat, tresări brusc: Gheorghe bolborosea prin somn ceva. ,,Ce faci, Ilona?” reuși femeia să deslușească. Nu spuse nimic. Se ridică și se așeză în celălalt colț al camerei, pe scaunul preferat al soacrei. Izbucni apoi într-un plâns tăcut, privind din când în când spre Gheorghe, atentă
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
cursul discuției, începând să se plângă de problemele lor de sănătate, înșirând bolile de care sufereau, de parcă ar fi organizat un concurs privind cel mai bolnav bătrân câștigă... Petrache se culcă după miezul nopții. Dormi buștean până spre dimineață. Un somn bun, de om tânăr. Dar, imediat după ce se trezi, deveni brusc indispus, și se explică povestindu-le bătrânilor visul frumos pe care îl avusese: găsise servieta diplomat, servise o cafea împreună cu domnul președinte... Bău totuși o cafea, dar cu un
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
să îl aștept. E sunetul cu care îmi pictez toate gândurile, secunda împleticită a clepsidrei ce-mi măsoară înaintarea. Și scrâșnetul nu mai vine. Piciorul alunecă lung și corpul zvâcnește energic, disperat, ca în nopțile în care creierul tău confundă somnul cu moartea și îți trimite acel impuls de resuscitare: un scurtmetraj în care pământul îți fuge de sub picioare sau în care cazi. Și cad. Secunde-ere. Atârn peste buza unei râpe cu mâna prinsă în chinga pioletului care, spre norocul meu
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
și mă abordează circumspect. Îi vorbesc egal, fără patimă și fără teamă. Omul îi alungă pe ceilalți plătitori în fundul trenului și mă ignoră. Nu-mi doresc mai mult. Îmi scot căciula și mănușile și mă așez pe ele. Dorm un somn bolnav și chinuit. Secvențele de veghe și cele de inconștiență alternează halucinant. Din când în când, cineva mă pășește în drum spre toaletă. În stații, ușa vagonului se deschide și aerul rece mă înfioară. Cobor înfrigurat în gara aproape pustie
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
mă izbesc cu umărul drept de ușa întredeschisă. Simt cum durerea îmi crește surd în umăr. E a doua oară când mi se în tâmplă așa ceva. Diferența e că prima dată ve deam ușa, numai că eram prea buimacă de somn. Dar acum n-am văzut-o. Mă reazem de perete și mă ghe muiesc de du rere. Încep să plâng ca un copil. Simt cum mă cople șește o amintire de când eram mică. De câte ori cădeam și eram în mijlocul oamenilor, nu
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
-mă, apropiindu-mă de o preferabilă maturitate, îndepăr tându-mă de posibilul plâns. Am avut parte de câteva discuții revigorante, de un chip frumos de femeie, de prietenia de moment a unui croitor, de fragmente de credință, de apă rece, de somn adânc, de cearșafuri curate, de fructe proaspete, de băuturi tari și de stări fine. Am avut parte și de lucruri negre, dar încă nu simt nevoia să le rememorez. Eu și pisica, singuri, călătorind. Viețile de pisică și sufletele mele
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
am ajuns acasă, săltând sacul mai bine pe umăr și adăpostindu-mi capul în gule rul hainei. Am înghesuit oasele de curcan în congelator. A doua zi era sâmbătă și mă făcusem util familiei, aveam ce mânca. Am dormit un somn adânc, fără vise. Zilele care aveau să urmeze aveau să se înșire indistinct una după alta, ciudat de asemănătoare între ele, părând clonele altor clone. Dimineața, tata m-a sunat îngrijorat să îmi spună că la radio s-a anunțat
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
tare ca mine, apoi mi-a spus că ea lucrează la o farmacie, și am râs amândoi. M-am apropiat de ea, am făcut dragoste, mult timp, se înserase, eram amândoi epuizați de plăcere, de oboseală și ne-a luat somnul. Când m-am trezit, se îmbrăca, mi-a spus că e târziu și trebuie să plece. Bogdan Mușat Despre un nume Soarele strălucește încă. Respir rar, greu și adânc, respir de parcă m-aș zbate să nu mă sufoc. Nu mă
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
dă este bun. Să nu ne mai folosim neuronii pentru a gândi, ci să primim tot ce ni se dă ca fiind bun, drept, adevăr absolut. Asta este intenția, dar degeaba vă străduiți. Așa că, mai bine treziți-vă voi din somnul comandat și dați oamenilor ceea ce le trebuie cu adevărat. A propos: unde sunt lecțiile de limbi străine? Dar cele de limba română? Trăind În tumultul capitalei poate că n-ați observat că oamenii, și mai ales tinerii, au nevoie de
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
hrănit pe toți din lume de-a lungul anilor, noi n-avem ce mânca. Noi, care nu mai pridideam cu Împărțitul și tot mai aruncam de multă mâncare ce era, acum murim de foame, ne Îmbolnăvim de foame, suspinăm În somn de foame. Ne curg ochii după un măr sau un strugure (care costă acum, În toamnă, 60-70 mii lei kg), nouă și copiilor noștri, nouă, cei din țara mărului și a strugurilor. Mai ții minte, domnule Surdu, cum te ajutau
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
1956) " Ne dorim moartea unii altora, dar ne declarăm permanent dragoste." Paul Eugen Banciu CAPITOLUL 1 Dormi până se stârni vântu-n grădină. Dormi, sau numai așteptă să bată stelele cerului în geam și să adoarmă bătrâna, pe urmă-i pieri somnul. Se furișă din pat, deschise larg fereastra și, cuprinzându-și umerii cu palmele, lăsă vântul să pătrundă cu tulburarea lui străină până-n străfunduri, răscolindu-i tristețea și dorul de ducă. Era a treia noapte când se repeta totul. Lucirile stelelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
lui străină până-n străfunduri, răscolindu-i tristețea și dorul de ducă. Era a treia noapte când se repeta totul. Lucirile stelelor înfipte-n geam îi răneau ochii. Încăperea sărăcăcioasă, cu moblă puțină și de proastă calitate, dar curată, mirosea a somn, a ziduri vechi uscate de arșiță, a acoperiș de tablă ruginită sub care șoarecii își întemeiaseră colonii și-a încă ceva, desnădăjduit și enigmatic. Din copilărie, fratele ei mai mare văzând cât de năbădăios crește în frumusețea și neastâmpărul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
temea numai să nu se trezească bătrâna.. Sau să nu fie chiar trează. Miji ochii atentă în întunericul bătut de lucirea metalică scăpărată prin geamul irizat sideral ca o lucarnă a cerului și pândi, fără să miște, măsurând prin auz, somnul acesteia. Somnul, ca și tot ce făcea soacra pe trezie, o umplea de bănuiala unei îndelung chibzuite prefăcătorii, de parcă fiind acolo n-ar fi fost, și, lăsând-o să creadă că nu auzea și nu vedea nimic, ea de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
să nu se trezească bătrâna.. Sau să nu fie chiar trează. Miji ochii atentă în întunericul bătut de lucirea metalică scăpărată prin geamul irizat sideral ca o lucarnă a cerului și pândi, fără să miște, măsurând prin auz, somnul acesteia. Somnul, ca și tot ce făcea soacra pe trezie, o umplea de bănuiala unei îndelung chibzuite prefăcătorii, de parcă fiind acolo n-ar fi fost, și, lăsând-o să creadă că nu auzea și nu vedea nimic, ea de fapt auzea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
bănuiala unei îndelung chibzuite prefăcătorii, de parcă fiind acolo n-ar fi fost, și, lăsând-o să creadă că nu auzea și nu vedea nimic, ea de fapt auzea și vedea totul, ca o zgripțuroaică. Auzea și vedea totul și prin somn. Înaintă, pășind pe vârfuri, până la celălalt pat. Obișnuită cu întunericul spăimos adunat din unghere, ca niște duhuri la pândă, desluși pe laviță trupul nemișcat al bătrânei, cu mâinile împreunate pe piept. Camera-ntreagă, sufocată de mirosuri grele ca de etuvă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
-se prudent să se convingă că doarme adânc și nu va trebui să se întoarcă din ușă dacă mama soacră va striga zbuciumându-se în pat. Urmărindu-și mental mișcările repezi și sigure, își trase rochia peste cămașa umezită prin somn, încălță bocanci rămași de la bărbatu-su și potrivindu-și pe cap baticul de mătase, ca un ultim semn de cochetărie, se strecură pe nesimțite deschizând încetișor ușa.. Ajunsă în întunericul și mai greu din tindă, rămase nemișcată, cu obrazul încins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ea, în odaia bântuită de insomnie, când afară o chema noaptea cu miile ei de glasuri și ispite, vrăjindu-i sângele și luându-i mințile! Nopțile erau viața ei. Ziua putea dormi. Noaptea, nu. Nici trupul, nici sufletul, nu aveau somn. Trupul își recăpăta vigoarea, învia frumos, o lua la fugă. Se simțea fericită și veșnică. Noaptea-i dădea totul. I-am văzut gura, se lăuda. Și cum e? Ce mai întrebi? Ca o gură de bărbat. Gură de bărbat, gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
spui? Nimic. De ce te superi? Nu mă supăr, dar mă tem să nu-mi pierd sufletul când te aud așa. Cum să-ți pierzi sufletul cu-atâta frumusețe în jur. Voiam să te-ntreb ce-ai visat. Ai vorbit prin somn. Vorbesc prin somn? Câteodată. Și ce spun? Nu se-nțelege. Ești dată naibii! Cum adică? Mă dai naibii!? Nu vrei să-mi spui. Te ascunzi. Hai, hai, nu mă supăra. Eu, de tine!? Sau, tu, de mine! Mamă, dacă am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
te superi? Nu mă supăr, dar mă tem să nu-mi pierd sufletul când te aud așa. Cum să-ți pierzi sufletul cu-atâta frumusețe în jur. Voiam să te-ntreb ce-ai visat. Ai vorbit prin somn. Vorbesc prin somn? Câteodată. Și ce spun? Nu se-nțelege. Ești dată naibii! Cum adică? Mă dai naibii!? Nu vrei să-mi spui. Te ascunzi. Hai, hai, nu mă supăra. Eu, de tine!? Sau, tu, de mine! Mamă, dacă am să-ți spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Norul zburător întunecă cerul. Lumina stelelor păli. Trupul ei se umplu de dorul desprinderii de pământ. Ar fi vrut să zboare. Să se înalțe. Cu păsările. Poate de asta, trupul ei, în noaptea aceea, toată noaptea cât se perpeli fără somn, răspândi o mireasmă dulce-acrișoară de oțet de mere, și subțiorile îi mirosiră spre dimineață când se trezi a suc lipicios și amărui, ca sucul țâșnit din carnea albă a mestecenilor. Am să mă duc, îi spuse bătrânei, hotărâtă. Mă duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
-l de mână, și continuă să-l tragă după ea afară, lipindu-se de el, în îngustimea scărilor prin care lunecau ca printr-o hrubă fără aer. Buimăcit cu totul de-ntâmplare, se-ntreba dacă nu visa, era mort de somn, dormea și, prin vis, o confunda cu Irina sau cu altcineva, dar în nici un caz nu era cumnată-sa! Ce să caute cumnată-sa cu el de mână? Să-l aștepte, și pe urmă să-l apuce ca o zăltată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
și din orașul lor, avea nevoie de el! De ocrotirea lui, indiferent unde se ducea și ce se pregătea să facă, unde-l târa după dânsa. Cerboaica reușise s-o înșele pe bătrână, să se furișeze pe lângă veghea sau prin somnul ei, și să vină, cum promisese, cu unul din cele trei costume ale lui Tom, cel bej, cu pantofii ascuțiți cu tocuri... Luă, tremurând, costumul și pantofii din mâinile ei, fugi după casă să se îmbrace, temându-se să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
duc cu forța mecanicii de locomotivă, și-aici, belferilor le arde de petreceri? Să se pupe bot în bot cu ticăloșii ăștia! Politica! Așa-i politica, șopti ea plictisită, și chipul ei luă aerul unui om care se trezește din somn într-un loc străin și nu se poate orienta. Asasinate, prădăciuni, fascism, ce vorbea el! Îi părea acum rău că-l luase, sau, și mai exact, că el, cu afurisita lui boală de-a iscodi, o făcea pe ea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
cine știe pe unde călătorea sufletul ei și pentru cine bătea, chiar în clipa aceea, sub ochii ei, inima aceea mincinoasă și necredincioasă! Uite-o numai cum suflă! Parc-ar scoate îngeri pe gură! Așa doarme și-așa suflă prin somn o femeie cinstită și iubitoare? Clocitoare de iad e-n sufletul ei, dar respiră parc-ar da-o îngerii-n leagăn. Dacă-o îngăduia și-o îngăduia în felul ei nepăsător, când o răzbea prea mult singurătatea și deznădejdea -, dragostea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
și sălbateci, de mânz care nu suferă zăbala, ca ea, bătrâna, cu toate drepturile de stăpână, să plece fruntea și să-i îngăduie orice fără să crâcnească. Piciorul alb, gol, rotunjit în pulpă voinică de femeie frumoasă, se întinse prin somn. Cerboaica șopti ceva fără să se deștepte și răsucindu-se se-ntoarse pe spate, lăsând-o să vadă ochiul dracului cu care era însemnată: alunița care-i râdea sub buric. Era demonul care-o mâna mereu și-i da acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]