3,952 matches
-
voluptuos și magic, este generator și regenerator al unor stări pe care doar marii poeți ar mai putea să le provoace. Lirică prin excelență, bogată în universul tematic, concesivă în idiosincraziile ei, cartea lui Theodor Răpan conferă noutate și specificitate Sonetului. Nimic nu este vetust, anacronic! El valorifică particularitățile barocului, ale romantismului, dar și pe cele ale clasicismului, manifestând o disponibilitate transfigurat orie excepțională. Un motto sugestiv deschide cartea: „M-am trezit fiind, voi ațipi nefiind!”, al lui Nichita Stănescu, cel
RADIOGRAFII LIRICE. Cronică, de Prof. Dr Nicoleta Milea () [Corola-blog/BlogPost/339489_a_340818]
-
poetul constructul în colofon), se constituie într-un simbol autentic pentru Iubirea ca pasiune și fascinație copleșitoare, apogeul ei fiind Poesia: I - GERAR - Taina lăuntrului; II - FĂURAR - Cămașa lui Nessus; III - MĂRȚIȘOR - Scrisori din Amalthea; IV - PRIER - Pascalia; V - FLORAR - Sonete în aqua forte; VI - CIREȘAR - Lacrimi de bazileu; VII - CUPTOR - Ars amandi; VIII - GUSTAR - Fructul oprit; IX - RĂPCIUNE - Lampa lui Aladin; X - BRUMĂREL - Orb în lumină; XI - BRUMAR - Evlavii; XII - UNDREA - Acatistul iubirii; și, cu izul întregirii cuaternare, SONETUL BISECT
RADIOGRAFII LIRICE. Cronică, de Prof. Dr Nicoleta Milea () [Corola-blog/BlogPost/339489_a_340818]
-
FLORAR - Sonete în aqua forte; VI - CIREȘAR - Lacrimi de bazileu; VII - CUPTOR - Ars amandi; VIII - GUSTAR - Fructul oprit; IX - RĂPCIUNE - Lampa lui Aladin; X - BRUMĂREL - Orb în lumină; XI - BRUMAR - Evlavii; XII - UNDREA - Acatistul iubirii; și, cu izul întregirii cuaternare, SONETUL BISECT (CCCLXVI). Cuvânt și imagine, retorica purității și a absolutului, gândul întrupat și cel liber, iată, căile prin care autorul lor leagă lumea materială de cea spirituală! Poetul - fiind „ecou nespuselor cuvinte” - intuiește că importantă nu este materialitatea Creației, ci
RADIOGRAFII LIRICE. Cronică, de Prof. Dr Nicoleta Milea () [Corola-blog/BlogPost/339489_a_340818]
-
a sufletului, calea de rezistență a ființei interioare în fața neantului. Iubirea devine adevărată, autentică doar dacă acționează necondiționat. Ea este tema fundamentală în jurul căreia grefează: „Zeița... cu noaptea prinsă-n plete”, „Visul visat”, „Eternitatea Clipei”, „Pielea veacului”, „Potirul Învierii”, „Celestul Sonet”, „Poetul-Mag”, „Despotul Timp”, „Statică tăcerea”, „Izvoarele iubirii”, „Povara închisorii”, „Calvarul dragostei apuse”, „Moartea... trează”, „Jertfelnic heruvim”, „Cuvintele-albine”... Astfel, harul, sinceritatea, bogăția și puritatea sentimentelor din sonetele rostite întru slujirea Poesiei, în care se îmbină rafinamentul și erudiția, precum și desăvârșirea artistică
RADIOGRAFII LIRICE. Cronică, de Prof. Dr Nicoleta Milea () [Corola-blog/BlogPost/339489_a_340818]
-
cu noaptea prinsă-n plete”, „Visul visat”, „Eternitatea Clipei”, „Pielea veacului”, „Potirul Învierii”, „Celestul Sonet”, „Poetul-Mag”, „Despotul Timp”, „Statică tăcerea”, „Izvoarele iubirii”, „Povara închisorii”, „Calvarul dragostei apuse”, „Moartea... trează”, „Jertfelnic heruvim”, „Cuvintele-albine”... Astfel, harul, sinceritatea, bogăția și puritatea sentimentelor din sonetele rostite întru slujirea Poesiei, în care se îmbină rafinamentul și erudiția, precum și desăvârșirea artistică a formei poetice, îl singularizează pe Theodor Răpan, impunându-l ca pe o voce lirică aparte! Numai citindu-i întreagă opera vom ști Cine-i Poetul
RADIOGRAFII LIRICE. Cronică, de Prof. Dr Nicoleta Milea () [Corola-blog/BlogPost/339489_a_340818]
-
Eminescu sau blestemul în genunchi / Eminescu ou le blasphème de l’agenouillement, Éd. Leș Trois Cailloux, Amiens, France, 1993), că s-a aplecat cu atenție asupra poeticii geniului poeziei românești căutând cele mai reușite echivalente în limba lui Hugo (Luceafărul, Sonete, 1997, 2001, 2002). Din aceeași dorința de a face cunoscute valorile literare naționale, i-a tradus și publicat pe Caragiale (Cartea Românească, 2002), Ion Barbu (Ed. Eminescu, 1995), Urmuz (Cartea Românească, 2001), ori pe contemporani, precum Sorescu, Eugen Simion (editați
Catinca Agache: Constantin FROSIN, poet francofon şi imbatabil traducător () [Corola-blog/BlogPost/339507_a_340836]
-
honneur, directorul Editurii Le Brontosaure, editorul Antologiilor Soif de mots, primul Poet laureat al unui Premiu național de Poezie, acordat de totalitatea asociațiilor și societăților de poezie din Franța, prieten al României și prețuitor al valorilor românești); ,,traducerea d-voastră (Sonetele lui Eminescu, n. n.) e un mic cadou pe care il faceți literaturii franceze” (Jean Dutourd); ,,sunt într-adevăr impresionat de efectul transportării versului muzical din Joc secund (Ion Barbu, n. n.) în limbajul, periculos prin precizie, al poeziei franceze” (Eugen Simion
Catinca Agache: Constantin FROSIN, poet francofon şi imbatabil traducător () [Corola-blog/BlogPost/339507_a_340836]
-
Asemeni pictorului care intră și iese din tablou, el intra și iese din oglindă ca simbol al trecerii dintr-o dimensiune în alta. Topos -urile poeticii sale nu sunt legate de un spațiu anume, ele fiind cele generale ale umanității. Sonete sau poeme lungi cât un volum, haiku-uri sau poeme în vers alb, versurile sale - meditații asupra existenței umane - ne invită într-un labirint plin de enigme. Disperat, acid, nihilist și debordând de încredere, interogativ-filosofic și exclamativ, retoric și încifrat
Catinca Agache: Constantin FROSIN, poet francofon şi imbatabil traducător () [Corola-blog/BlogPost/339507_a_340836]
-
poeziei romantice și a impersonalității poeziei parnasiene. Simbolismul s-a manifestat în poezie. Acest curent continuă, precum romantismul, adâncirea caracterului cromatic al poeziei parnasiene, promovând o tehnică modernă. Așa se explică faptul că un poet celebru parnasian, Ch. Baudelaire, în sonetul Corespunderi, formulează un principiu fundamental al simbolismului, corespondența între senzații: Parfum, culoare, sunet se îngână și-și răspund. Simbolul, cuvânt de la care a derivat termenul simbolism, îl descoperim în folclor, în mituri, precum și în poezia cultă, încă din cele mai
Prof. LIVIA PIGULEA: Varianta 2 (rezolvată). Bacalaureat. Limba și literatura română () [Corola-blog/BlogPost/339556_a_340885]
-
că sursa de inspirație a poetului are două componente: una „ambientală” și alta „livrescă” („Scrisul românesc”, nr. 8, 2009, p. 8). Pentru cine a făcut anterior experiența volumelor de versuri „Scrisorile către Neant” (1999) și „Cămașa de forță” (2001), în „Sonetele rănite” (Craiova, Editura Aius, 2009) îl descoperă pe Aurelian Zisu de două ori modificat. Pe de o parte, se arată mai puțin apăsat de povara obligațiilor textuale și, pe de alta, se vădește mai implicat în gestionarea inspirației sale. Ambele
AURELIAN ZISU: O estetică a toxicităţii, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339592_a_340921]
-
literar Dan Ionescu constată că sursa de inspirație a poetului are două componente: una „ambientală” și alta „livrescă” („Scrisul românesc”, nr. 8, 2009, p. 8). Pe această coordonată a conștientizării demersului poetic se înscrie și decizia de a „alege formula sonetului” (C.M. Popa). Sonetul, se știe, este de origine italiană însemnând „cântec scurt”. Între obligațiile sale formale statuate în secolele al XIII-lea și al XIV-lea figurează ca centrală aceea a numărului de 14 versuri. În variantă franceză, sonetul are
AURELIAN ZISU: O estetică a toxicităţii, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339592_a_340921]
-
constată că sursa de inspirație a poetului are două componente: una „ambientală” și alta „livrescă” („Scrisul românesc”, nr. 8, 2009, p. 8). Pe această coordonată a conștientizării demersului poetic se înscrie și decizia de a „alege formula sonetului” (C.M. Popa). Sonetul, se știe, este de origine italiană însemnând „cântec scurt”. Între obligațiile sale formale statuate în secolele al XIII-lea și al XIV-lea figurează ca centrală aceea a numărului de 14 versuri. În variantă franceză, sonetul are 2 catrene și
AURELIAN ZISU: O estetică a toxicităţii, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339592_a_340921]
-
formula sonetului” (C.M. Popa). Sonetul, se știe, este de origine italiană însemnând „cântec scurt”. Între obligațiile sale formale statuate în secolele al XIII-lea și al XIV-lea figurează ca centrală aceea a numărului de 14 versuri. În variantă franceză, sonetul are 2 catrene și 2 terține, în ultima terțină realizându-se o generalizare reflexivă. În cea italiană (Dante, Petrarca), el are 3 catrene și un distih sentențios, apoftegmatic. Alături de aceste variante regulate, istoria formei a reținut și sonetele neregulate ale
AURELIAN ZISU: O estetică a toxicităţii, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339592_a_340921]
-
variantă franceză, sonetul are 2 catrene și 2 terține, în ultima terțină realizându-se o generalizare reflexivă. În cea italiană (Dante, Petrarca), el are 3 catrene și un distih sentențios, apoftegmatic. Alături de aceste variante regulate, istoria formei a reținut și sonetele neregulate ale lui Shakespeare. La noi, sonete valoroase au scris M. Eminescu și M. Codreanu. „Sonetele rănite”, prin articulare, se arată orientate finalist către completarea seriei deschise a acestei specii lirice. Dincolo de acest aspect formal de înregimentare, recurgerea la sonet
AURELIAN ZISU: O estetică a toxicităţii, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339592_a_340921]
-
2 terține, în ultima terțină realizându-se o generalizare reflexivă. În cea italiană (Dante, Petrarca), el are 3 catrene și un distih sentențios, apoftegmatic. Alături de aceste variante regulate, istoria formei a reținut și sonetele neregulate ale lui Shakespeare. La noi, sonete valoroase au scris M. Eminescu și M. Codreanu. „Sonetele rănite”, prin articulare, se arată orientate finalist către completarea seriei deschise a acestei specii lirice. Dincolo de acest aspect formal de înregimentare, recurgerea la sonet este un gest voluntar de eliberare. După cum
AURELIAN ZISU: O estetică a toxicităţii, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339592_a_340921]
-
reflexivă. În cea italiană (Dante, Petrarca), el are 3 catrene și un distih sentențios, apoftegmatic. Alături de aceste variante regulate, istoria formei a reținut și sonetele neregulate ale lui Shakespeare. La noi, sonete valoroase au scris M. Eminescu și M. Codreanu. „Sonetele rănite”, prin articulare, se arată orientate finalist către completarea seriei deschise a acestei specii lirice. Dincolo de acest aspect formal de înregimentare, recurgerea la sonet este un gest voluntar de eliberare. După cum știm, în general, textul poetic nu trebuie să se
AURELIAN ZISU: O estetică a toxicităţii, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339592_a_340921]
-
sonetele neregulate ale lui Shakespeare. La noi, sonete valoroase au scris M. Eminescu și M. Codreanu. „Sonetele rănite”, prin articulare, se arată orientate finalist către completarea seriei deschise a acestei specii lirice. Dincolo de acest aspect formal de înregimentare, recurgerea la sonet este un gest voluntar de eliberare. După cum știm, în general, textul poetic nu trebuie să se conformeze unor constrângeri în ce privește numărul de versuri. O poezie se poate încheia oricând: în ce privește mărimea textului, spiritul creator trăiește în paralel cu tensiunea lirică
AURELIAN ZISU: O estetică a toxicităţii, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339592_a_340921]
-
se conformeze unor constrângeri în ce privește numărul de versuri. O poezie se poate încheia oricând: în ce privește mărimea textului, spiritul creator trăiește în paralel cu tensiunea lirică a inspirației și neliniștea de a nu ști când poezia se încheie. Din această perspectivă, sonetul reprezintă o asumare prealabilă a libertății de a încheia textul în 14 rânduri. Poetul ce se vrea liber se supune conștient unei astfel de constrângeri, soluționând o nedeterminare ce va apăsa discursul liric. b) Sub aspectul ambiguității, două răni au
AURELIAN ZISU: O estetică a toxicităţii, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339592_a_340921]
-
reprezintă o asumare prealabilă a libertății de a încheia textul în 14 rânduri. Poetul ce se vrea liber se supune conștient unei astfel de constrângeri, soluționând o nedeterminare ce va apăsa discursul liric. b) Sub aspectul ambiguității, două răni au „Sonetele” lui Aurelian Zisu. Întâi este vorba de o rană formală, provenind dintr-o libertate în plus față de însăși libertatea adusă de forma fixă: libertate față de catrene și terține, o libertate față de sentenționizate și o alta față de măsura și ritmul versului
AURELIAN ZISU: O estetică a toxicităţii, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339592_a_340921]
-
auctorială o reprezintă coordonata tematică. Subsecventă este o decizie a spiritului creator în ce privește fixarea unui sistem de referință intertextual. Sub acest aspect, poezia lui A. Zisu are o evidentă ancorare intertextuală. „Urme pregnante” din M. Dinescu observă C.M. Popa în sonetul „Instigator” și din Ion Caraion în „Larve”, din T. Arghezi în „Drum”, din Eminescu și I. Barbu în „Luceafăr întors”. În acest din urmă evocat sonet întâlnim structura „Trecu o zi. Trecură trei/ Astfel...”, pe care o știm din „Luceafărul
AURELIAN ZISU: O estetică a toxicităţii, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339592_a_340921]
-
are o evidentă ancorare intertextuală. „Urme pregnante” din M. Dinescu observă C.M. Popa în sonetul „Instigator” și din Ion Caraion în „Larve”, din T. Arghezi în „Drum”, din Eminescu și I. Barbu în „Luceafăr întors”. În acest din urmă evocat sonet întâlnim structura „Trecu o zi. Trecură trei/ Astfel...”, pe care o știm din „Luceafărul”. Către Eminescu iradiază și versul „ochiul închis” (Scrisoarea III, „ochiu-nchis afară...”) și versul „Era pe când...” („La steaua”: „Era pe când nu s-a zărit/Azi...”), „deveni Tatăl
AURELIAN ZISU: O estetică a toxicităţii, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339592_a_340921]
-
care o știm din „Luceafărul”. Către Eminescu iradiază și versul „ochiul închis” (Scrisoarea III, „ochiu-nchis afară...”) și versul „Era pe când...” („La steaua”: „Era pe când nu s-a zărit/Azi...”), „deveni Tatăl” (Scrisoarea I, „iar el devine tată”). Intertextuale sunt și sonetul „Dona Sol” (titlul este al unui poem eminescian postum) și „Eulalie” (cu inflexiuni din I. Barbu). Se evocă și „corabia beată” (a lui Rimbaud). Tot aici se pot încadra reperele invocate „mamă”, „femeie”, „Doamne”, precum la Arghezi, Blaga și N.
AURELIAN ZISU: O estetică a toxicităţii, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339592_a_340921]
-
rănită, o gramatică tulbure și tulburată. Materia toxică scoasă din adâncuri și gramatica nenaturală fac uneori acest lirism concentrat și profund să fie „greu de comunicat” (cum spune profesorul Marin Beșteliu). Găsim ca admirabilă estetica toxicității și drept memorabile 9 sonete: ”Ascultă frumusețea cum ucide”, „Luceafăr întors”, „Lumina”, „Hârtia”, „Tranzit”, „Vânzare”, „Pe ziduri” „Est” și „Har”. În timp ce toxicitatea de conținut ajunge să fie medicament estetic, limbajul poetic bulversează prin opacitatea indusă de o gramatică rănită: un volum remarcabil. Partajează asta: Facebook
AURELIAN ZISU: O estetică a toxicităţii, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339592_a_340921]
-
Editura Albatros, profesorul Buricea (născut la 27 octombrie l943) a scris cu înverșunare și a publicat pănă astăzi 18 cărți de versuri, eseuri, și amintiri. Poezia l-a atras mai mult decăt aritmetica. Volumul său recent, Crucea din muguri, cuprinde sonete mișcătoare, create din suflet, nu fabricate din creier. Parcă fiecare vers este de sine stătător [precum un poen într-un vers], ca o metaforă plutitoare. Predomină motivele rurale, invocarea lui Dumnezeu, supărarea, nemulțumirea, nesiguranța, lumea de-apoi, căderea, oglinzile, iluziile
Un matematician bacovian () [Corola-blog/BlogPost/339652_a_340981]
-
2009” (Cântec de țară). Ca-n poezia de tip sapiențial: satira, fabula, epigrama, madrigalul, oda, concluzia se află la sfârșit, sub formă de morală, ușor distanțată de context, ca să fie mai accentuată. Autorul scrie și poezie cu formă fixă: rondel, sonet. Lirica erotică este slab reprezentată, prin câteva poezii: “Iubita mea”, “Sărută-mă”; “Îngerii”; ș.a. Iubirea, la Florin Jianu trece pe alt plan, este convertită în spiritualitate, în sacralitate și dorință de Înalt, imaterialitate, aș zice că nu e tocmai o
Jianu Liviu-Florian: Caligrafii pe sufletul inimii () [Corola-blog/BlogPost/339598_a_340927]