2,458 matches
-
și misticism din capul său, ajunge la concluzia că blondina Ramona, alias Fabiana era tocmai personajul care-i lipsea din fabuloasa sa iesle. La sfârșitul romanului totuși, Corrado zis Brânzilă, ajuns Omul Hoit pradă septicemiei, singur pe lume, se va spânzura deasupra ieslei, în timp ce Fabiana, adusă de curenții apei sub un pod al râului, va fi înmormîntată creștinește, îndurerând și îngrozind întreaga comunitate. Chemat pe mobil, Rino sosește și el la locul crimei; după ce îl face de doi bani pe Brânzilă
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
C. Giurescu îi aparțin două afirmații care se cuvin a fi corectate. Prima se referă la faptul că Alexandru Lapedatu ar fi fost dus la Sighet. Cea de-a doua confuzie se referă la faptul că Alexandru Lapedatu sar fi spânzurat 75 . Însă, situația a fost cu totul alta. Ajuns în închisoare la 7 mai 1950, în lotul din care făceau parte Constantin Argetoianu, August Filip și D. Alimănișteanu, grav bolnav de astm și cardiac, deparazitarea celulelor cu ușile și geamurile
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
în creierii mei; o viață ca nici una-alta! Altfel, sunt întotdeauna singur: trăiesc în preajma lumii care nu există înainte de a o crea eu! Abisul este sufletul meu și nu-mi cunosc sufletul (...) Trăiesc într-un osuar pe ai cărui pereți spânzură, atunci când înving, semnele înfrângerii mele" (Sângele zorilor). Eroul emblematic al acestor tragice întâmplări ale Ființei poetice este, așadar, mai mult decât orice, un lucid aventurier al neantului. Pe care nu îl aproximează, ci îl circumscrie ca pe un dat imanent
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Laurențiu față de divinitate este ambiguă. Nemuritorul care apare în Imnuri-le către amurg are simultan conștiința descendenței directe din Creatorul absolut ("eu fiul sfânt și demiurgul sfânt") și revelația întunecată a mutilării acestuia ("demiurgul de gheață el nu va muri// spânzurat de furia rece-a cuvintelor/ pe care-o clatină deasupra capului meu/ pasărea paradisului vai ce noroc"). Cel care se confesează, amar, în Lamentațiunea dr. Faustus își imaginează, la un moment dat, că poate plânge "cu lacrima florilor însângerate// de pe
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ființei poetice: "pentru că sunt ateu/ pentru că nu mă tem de dracul/ pentru că mă tem de dumnezeu/ pentru că mor de foame într-un oraș străin/ pentru că m-au lăsat fără casă/ pentru că nu m-au omorât de tot/ pentru că dacă mă spânzur în vara aceasta/ sau mâine sau peste o sută de ani/ e tot aia/ pentru că mângâi bisericile cu duioșia cu care/ mângâi copiii mici/ pentru că în voi nu mai am încredere/ pentru că românașii grohăie melancolic/ dacă îi scarpini pe burtă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
-l imagina pe Ioanid Romanescu scriind "în fața oglinzii, pentru ca, astfel, imaginea din partea opusă... să-l incite, declanșându-i mâniile împotriva a toate și a tuturor și determinându-l să se închipuie un Heraclit, purtător al tristeții universale ori un Faust spânzurat de îndoiala propriei cunoașteri". Doar conștiința performării ar explica, într-adevăr, apelul constant la figuri retorice sau jocuri de limbaj și cu atât mai mult raportarea directă a lui Ioanid Romanescu la receptorul direct al textului. În mare parte din
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și refrenelor cu sonorități consacrate, elanurilor mistic-incantatorii ori nuanțelor oraculare, pe care o disciplină prozodică (la fel de exigentă pe cât abilă!) știe să le strunească în forme poematice lucrate cu migală și fără cusur. Iată, bunăoară, un tandru-sensibilizator Laudatio: "1. Ce gingaș spânzură el la tâmpla amiezii cercel. 2. Ce tandru și fără pereche mă prinde subtil de ureche. 3. Ce lin pe grumaz mi se lasă, un guler jilav de mătasă. 4. Ce galeș mă-ncinge cu capse de calme răcori peste
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cățel svârcolindu-se în iarbă, colo icoana foarte bine executată a unei rudaște, flori, tufe, capete de femei, bonete, papuci, în fine, o carte de schițe risipită pe părete. Un dulap cu cărți bisericești, un scaun cu spata naltă, haine călugărești spânzurate într-un cui, o ladă zugrăvită cu fel de fel de flori, un pat simplu de sub care se vedea o păreche de papuci și un motan negru, iată toată îmbrăcămintea. [După portretizarea călugărului tânăr, ai cărui ochi exprimă "un ciudat
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
acestea, iese în evidență cazul pisicii negre, simbolic numită Pluto, într-o vreme favorita familiei, ulterior maltratată sistematic, în conformitate cu registrul irepresibilei perversități. La început, ea este lovită demențial, pierzîndu-și chiar un ochi în timpul uneia dintre crize, iar, apoi, va fi spînzurată într-un copac din curtea exterioară a casei. Ultimul episod are urmări foarte curioase, comentate ambiguu de către narator, deși aparent logic și exact. Imediat după execuția sumară a motanului, el merge la culcare, trezindu-se mai tîrziu cu patul în
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
ani, din sudul măcinat de tensiuni al Americii (Donna Tartt însăși s-a născut în Mississippi), naratoarea din The Little Friend, crede, după un deceniu de la evenimente, că îl poate identifica pe criminalul niciodată descoperit al fratelui ei, Robin (găsit spînzurat pe cînd avea doar nouă ani). Asemenea lui Richard, Hariett nu reușește să-și asume rigorile unei existențe aflate sub presiunea misterului neelucidat. Recurența temei deconspirării sau, mai corect spus, a revelării ultimative a adevărului vine, la Donna Tartt, pe
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
un mod brutal și neconcesiv, chiar în prezența naratorilor uluiți: Mary se gazează cu capul în cuptor (fiind salvată, într-o fază inițială, ca, altădată, Cecilia, dar reușind în efortul suicidal, ceva mai tîrziu, prin ingerarea de pastile), Bonnie se spînzură, Lux se autointoxică, în garaj, cu gazele de eșapament, iar Therese bea somnifere cu gin, intrînd imediat în comă terminală. Grupul de naratori trăiește trauma fetelor Lisbon pe un dublu plan: unul, concret, al frustrării de a nu le fi
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
e aceasta care se ivește ca zorile?", sau "predica lui Varlaam rostită în somptuoasa biserică a Trei Ierarhilor", ori verva predicatorului Antim, cel "cu voce tunătoare", pentru că "el și nu altcineva răspunde de enoriași", așa cum afirmă, "că de gâtul meu spânzură sufletele voastre". Fiind extrase textuale remodelate sonor prin rostire, aș observa că dintre epitetele asociate textului, în formulările nuanțate ale Autoarei "omul evocărilor lui Ureche trece fulgerător pe ecranul textului" "istorisirile de evenimente de pe tabla textului", "zeci de chipuri se
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
al ecoului tău, În mine spart, alerga proaspăt, fără glas, În snobismul propriei iluzii. Aveai carnea aproape veselă, oasele roase de ierburi, trupul, fântână fără ciutură, pe buze o singură lacrimă: eu. Ascult psalmul mâinii cum curge pe umbra ta spânzurată În mine. Adorm pe pieptul tatuat al crucii, fără să știu că ieri am murit. Viața mea are coperți mov. Fila În care ești tu are pântecul rupt. Fata cu ciorapi negri mă iubise, Într-o noapte albă, rătăcită, pe
CONFESIUNI - (din volumul În curs de apariție „ÎN VESTIARUL INIMII). In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1444]
-
la noapte, fără să știu că pe buletinul meu de identitate e fotografia nudă a icoanei din tine. Singurul portret ce-ți atârnă În altarul trupului e cel al frunzei sinucise pe cuvântul coapsei. Pământ ești chiar dacă sentimentele au inima spânzurată-n biserici. Până să te iubesc manechinul din vitrină Îmbătrânise sub jaluzelele primului sărut. Tata, ostenit de muzica plesnită a ninsorii, pâlpâia În ograda gândului. Mama se furișase pe cruce. Venise vremea să mă nasc. POEM DE SFÂRȘIT Un scaun
CONFESIUNI - (din volumul În curs de apariție „ÎN VESTIARUL INIMII). In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1444]
-
-ți fie rău decât să-ți pară rău". București, 2008 În aceeași serie au mai apărut (selectiv): Comisia de împăciuire, Daniel Vighi Contemporanii noștri, Gheorghe Drăgan Convorbiri euharistice (vol. 1), Dorin Popa Cronica unei mari dezamăgiri, George Pruteanu Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary, Doina Jela Curierul diplomatic, Mihai Baciu Idei de schimb, Sorin Adam Matei Imprevizibilul triumf, Mircea Gheorghe Istoreme, Codrin Liviu Cuțitaru Mama proștilor e mereu gravidă, Nicu Gavriluță Oglinda și amalgamul, Florea Ioncioaia Omayra Sanchez moare în
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
Făcând trimitere directă la marile afaceri cu cereale din perioada neutralității, spre sfârșitul intervenției sale, parlamentarul băcăuan a acuzat conducerea guvernului de faptul că, „în timp ce în Ardealul pustiit românii mor de foame, (...) iar în comuna Dej 14 mame s-au spânzurat ca să nu vadă cum copiii lor nu au ce mânca, (...) de la București nu se aude decât uruitul vagoanelor, ce strecoară averi muncite de alții pentru a se înălța palate falnice, insolente, în beneficiul vreunui norocos al soartei”. Discursul a fost
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
semianalfabet dacă îl judecăm după gravele probleme de gramatică din text. De fapt, chiar din prima filă a raportului am aflat și ocupațiile anterioare ale tov ilor responsabili ai „secției de educație politică”, ce se pregăteau să taie și să spânzure în județul Vaslui, nu peste mult timp. Astfel, Carol Cogut era muncitor ceferist; Seli Abramovici era casnică; M. Iftimescu - funcționar particular; Ștefan Fotache - muncitor; Izu Spitzer - funcționar particular; Zailic Rosenberg - avocat; Isidor Cremer - profesor; Constantin Popa - agricultor și Constantin Dimitriu
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
răsărit. Cum de a fost posibil așa ceva? Sunt, oare, românii un popor de criminali sadici? Răspunsul l-am aflat abia după răsturnarea din decembrie 1989, când cercetătorului i-a fost permis accesul în arhive. Nu toți românii au tăiat și spânzurat ci, numai acei aleși cu mare grijă de către comuniști pentru a le face treburile murdare. Sărăntoci cu câteva clase sau neștiutori de carte, au devenit peste noapte privilegiați ai regimului de teroare, regim cocoțat la putere numai și numai prin
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
președinte al Sfatului Popular iar celălalt în calitate de secretar al organizației de bază a partidului muncitoresc român”. Ce „bortă-n cer” au făcut acești netrebnici, ne spune tot Busuioc în continuarea scrisorii sale: „...cei doi au început să taie și să spânzure-n sat, conducând (<<massele>>, n.n.) după bunul plac, jignind pe toată lumea, dar mai ales pe cei ce <<aveau câte ceva>> (oareșce avere n.n.), deși acei oameni erau gospodari fruntași ai satului, ce-și agonisiseră avutul prin muncă, nicidecum prin furat. Mai
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
casa sa, Busuioc cel mândru se gândește adesea cu năduf la curajul cu care ea l-a refuzat și imaginația răzbunătoare construiește scenarii nebunești: Adeseori, dac-ar fi stat Simina înaintea lui și i-ar fi poruncit să taie, să spânzure, să deie foc la casa lui, el s-ar fi supus orbește: tocmai de aceea el nu putea să împlinească dorința ei; îi era ca și când ar ști că dacă n-o va împlini, va veni ea însăși la el să
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
Ion (Nuțu) era cunoscut ca fiind al Ciocârlanului, iar un alt Ciubucă era poreclit Boleanu. Acești Ciubucă ar fi venit de pe Filpea. În pârâu, cum mergi spre Filpea, stătea Morar Ion (Onu Petri a lui Todirică). Acest Onu a murit spânzurându-se. Cine știe ce o fi avut omul pe suflet! Tot prin apropiere stătea unul Câșu, numele lui fiind Ciubucă Petru. venit din Subcetate, Natea Petru (al Catrinei) pe Țifrea, pripășit aici din Bilbor, pe Ionuț al Angelinei și pe Ioana Ioșchii
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
sosit momentul de a face să coincidă în mod definitiv viața sa cu propria gândire, arătând prin puterea exemplului că, în privința lucrurilor importante, nu trebuie dată doar o demonstrație, ci și o mărturie și, legându-și ștreangul de gât, se spânzură. Sora acestuia, Minna, care l-a urmat în studiile sale filozofice, care a compus împreună cu el drama Ultimii Hohenstaufen și care mai târziu i-a imitat gestul disperat, a publicat în 1886 câteva eseuri ale acestuia, în volumul al doilea
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
OM LENEȘ p. 30, r. 2 3 : „de leneș ce era, nici îmbucătura din gură nu și-o mesteca”evidențierea unui defect dus până la extrem și asumat total, cu lașitate, de persoana în cauză; r. 5 6 : „hotărî să-l spânzure, pentru a nu mai da pildă de lenevire și altora” dorința colectivității de a evita puterea exemplului negativ, prin eliminarea acestuia; r. 29 : „suntem datori a ne ajuta unii pe alții” - caritatea, luată ca datorie a omului față de semenii săi
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
Însă, la nivelul pămîntului, o altă priveliște îi atrăsese tocmai luarea-aminte. Era o masă enormă, un morman de construcții prăbușite, în mijlocul căruia se deslușea silueta unui coș de fabrică; rare licăriri porneau din ferestrele murdare, cinci sau șase lanterne triste spînzurau, afară, pe niște schele, al căror lemn înnegrit desena nedeslușit profilul unei estacade uriașe; și din această fantastică apariție, înecată în noapte și fum, se înălța doar un singur glas, răsuflarea puternică și prelungă a unui eșapament de aburi ce
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
altfel, ei au ajuns fără îndoială să înțeleagă că "acțiunea" lor, atentatele lor, nu au avut alt efect decît acela de a fi împins electoratul german pe calea unui conservatorism mai accentuat. Pe 9 mai 1976, Ulrike Meinhof este găsită spînzurată în celula sa. Experții desemnați de către guvern, ca și expertul angajat de apărare, ajung la concluzia unei sinucideri. Ceilalți membri ai grupului sînt condamnați, pe 27 aprilie 1977, la închisoare pe viață. Cu toate acestea, lanțul violențelor pentru obținerea eliberării
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]