11,094 matches
-
cîștigat la loterie un elefant, ne bucurăm, toată lumea ne știe cît de fericiți și norocoși sîntem, dar noi sîntem săraci lipiți și nici n-avem unde și cu ce să-l ținem. Ba se mai întoarce prin odaie și ne sparge și bruma de lucrușoare pe care le aveam!" Vorbea ca un mahalagiu sau ca un vătaf de moșie, amestecătura avea rostul ei, probabil nu-și dădea prea bine seama cu cine discută, oricum, dacă se găsea acolo, în casa lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
în floare venea zumzetul albinelor, era dansul de seară, în curînd se lăsa întunericul. "A dispărut. Pur și simplu a dispărut. Într-o zi a intrat în casă și n-a mai ieșit. După o vreme servitorii au îndrăznit să spargă ușa, se încuiase ca de obicei, probabil așa se întorcea în celula în care își așteptase moartea care n-a mai venit, era bizar, nu?, au spart ușa și n-au găsit nimic. Doar oglinda, vasele de sticlă, porțelanurile, pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
casă și n-a mai ieșit. După o vreme servitorii au îndrăznit să spargă ușa, se încuiase ca de obicei, probabil așa se întorcea în celula în care își așteptase moartea care n-a mai venit, era bizar, nu?, au spart ușa și n-au găsit nimic. Doar oglinda, vasele de sticlă, porțelanurile, pînă și candelabrul erau sparte, ori numai crăpate, de parcă s-ar fi produs o explozie acolo. O explozie de mică intensitate, nimeni n-a auzit-o, dar îndeajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ca de obicei, probabil așa se întorcea în celula în care își așteptase moartea care n-a mai venit, era bizar, nu?, au spart ușa și n-au găsit nimic. Doar oglinda, vasele de sticlă, porțelanurile, pînă și candelabrul erau sparte, ori numai crăpate, de parcă s-ar fi produs o explozie acolo. O explozie de mică intensitate, nimeni n-a auzit-o, dar îndeajuns de puternică să crape geamurile, și să facă țăndări oglinda." "Sau o implozie, interveni locotenentul Georgescu. Adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
o zi ascuns în mal era de negîndit. Întîi pentru că trebuia să ajungă cît mai repede la "ai săi", deținea știri noi și de o importanță deosebită, aflase prin oameni de încredere că germanii pregătesc o ofensivă foarte serioasă ca să spargă linia de apărare din Moldova, pentru asta aduseseră forțe noi de pe frontul de la Salonic, acolo lucrurile stăteau prost, Serraill nu putea sau nu mai voia să miște nici un deget și asta le permitea Centralilor să-și concentreze forțele și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cineva, pare-se că un aviator, un trăsnit, un aristocrat excentric, prințul Șerban Pangratty, care a făcut un raid în Orientul Apropiat și a aterizat la Alexandretta pentru a-și ștampila la Consulat foaia de zbor, de, regulile campionilor!, a spart ușa Consulatului și a găsit înăuntru, stînd la masă, scheletul lui Izot Soceanu uscat și îmbrăcat în costum, cu cravată la gît. Bietul consul murise și încet, încet se mumificase, poate și datorită cîtorva lăzi de mirodenii depozitate în încăpere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Era convins că de i se va da vreodată nu puterea, ci măcar un simbol al acesteia, așa, o zorzoană, un atribut de formă, va ști să facă din el un ciomag atît de tare și de noduros, încît va sparge multe capete. Acum era moale ca lutul, un Golem neînsuflețit, dar ar fi fost îndeajuns să sufle cineva peste el puțin din duhul puterii doar o clipă, atunci Golemul va răsturna lumea cu fundul în sus. Guvernul simțea că îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
dușumeaua galbenă de sub tălpi s‑a deschis parcă sub impulsul unei perturbații tectonice și am simțit că mă scufund ca‑ntr‑un coșmar. Am Înțeles că acea cădere vertiginoasă putea fi curmată doar dacă săvârșeam ceva iremediabil, eu știu, să sparg oglinda sau veioza cu abajurul roz, darul lui. Și atunci mi‑au licărit În minte scrisorile. Cum apartamentul lui Mendel Osipovici fusese supus nu mai știu câtor percheziții, el Îmi Încredințase corespondența noastră. „Mă Îngrozesc la gândul că indivizi fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Întreaga insulă era complet înconjurată de o centură lata de corali și era practic imposibil că un om cu un picior zdrobit să poată țări o ambarcațiune pe deasupra lor și s-o lanseze pe partea cealaltă, unde valurile mării se spărgeau cu violența. Pentru cineva care nu era născut pe insula și deci care nu cunoștea strâmtorile minuscule prin care se putea strecura o canoe - la lumina zilei, bine-nțeles - Bora Bora nu avea decât o singură poartă, iar cei trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
pastă se întărea, îmbinările erau absolut perfecte, încât ai fi putut crede că este o singură bucată de lemn, iar pescarii din Bora Bora afirmau că pirogile „cusute“ în atelierele din golful lui Farepíti suportau loviturile marilor valuri care se sparg de recif fără să se zdruncine măcar. Dar ceea ce se construia acuma nu era o piroga mică și compactă de pescuit, ci un imens catamaran, ale cărui carene aveau treizeci de metri lungime, doi lățime și trei înălțime fiecare, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
unei orgi cu tuburi. Miss America a tot zgâlțâit uși zăvorâte. A tras la o parte domnișoara periile de catifea verde din salonul în stilul Renașterii italiene, doar ca să descopere ferestre zidite. Cu mânerul roții ei din plastic roz a spart sticla fumurie a unui geam din fumoarul gotic, doar ca să dea de un perete de ciment împânzit de becuri, care dădeau impresia falsă de lumină naturală. În salonul franțuzesc stil Ludovic al XV-lea, în care scaunele și canapelele sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Lady Zdreanță diamantului, e cineva închis aici împreună cu noi. Cu o voce joasă, aproape o șoaptă, Lady Zdreanță întreabă diamantul: Tu ești? Gemulețele pătrate de sticlă care trebuie sparte doar în caz de incendiu au fost deja sparte. Miss America sparge toate panourile încadomnișoarate cu un chenar roșu de metal, alături de care atârnă în lanț un ciocănel. Acționează comutatoarele din interior. Face asta în hol. Apoi pe promenada chinezească lăcuită în roșu și împodobită cu statui de ghips ale lui Buddha
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
fețe rânjite de războinici. Apoi în galeria celor O mie și una de nopți din spatele lojilor de la galeria a doua. Apoi în cămăruța proiecționistului de sub acoperiș. Și nimic nu se întâmplă. Nu se aude nici o alarmă. Nu vine nimeni să spargă cu securea ușile de incendiu ferecate și s-o salveze. Să ne salveze. De fiecare dată nu s-a întâmplat nimic. Domnul Whittier stă pe o sofa de catifea albastră, sub frunzele de sticlă ale unui candelabru mare cât un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
cameră de filmat și masa de montaj. Găseau apoi un distribuitor pentru filmul lor. Fiind căsătoriți, spusese Nelson, nici măcar nu era păcat. Acum n-are sens să se dea jos din pat și să șteargă caseta. Ar fi ca și cum ai sparge o oglindă fiindcă îți arată adevărul. Ca și cum ai ucide mesagerul care-ți aduce vești proaste. — Stând în pat zi după zi, spune doamna Clark, îți dai seamă că nu țărușii ucid vampirii. Ci balastul emoțional și dezamăgirile pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
fi salvați. Și-n plus e și un mod de-a hrăni pisica. Cel care se va putea lăuda cu cea mai mare suferință, cu cele mai multe cicatrici, acela va avea rolul principal în mintea publicului. Dacă lumea de afară ar sparge ușa să ne salveze chiar acum, Directoarea Tăgadă ar fi cea mai chinuită victimă, arătându-le cioturile degetelor retezate de la mâini și picioare, etalându-le ca să stârnească compasiune. Devenind personajul principal. Cel din segmentul A al oricărui talk-show. Ceea ce înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
de cauciuc albastru ale păpușii. Făcut dintr-un lichid ca un sos de salată, subțire și lăptos, balonașul se tot mărește. Cât o perlă grasă și cenușie. Apoi cât o minge de ping pong. Cât una de baseball. Până se sparge. Împroșcând peste tot supa aia grăsoasă, albicioasă. Cultura aia subțire de laborator împrăștie un nor puturos în încăpere. Până în ziua aia, toată lumea a avut acces liber la cabinetul sanitar. Puteau să se închidă înăuntru. Să desfacă patul pliant și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
întunecată care i-a crescut pe obraji, cu țepii scufundați în canioanele adânci care-i traversează fața pornind de sub ochi. Ceva trebuie să se întâmple. Ceva groaznic trebuie să se întâmple. Și trosc. O piersică a alunecat și s-a spart pe podea. Arată ca un cuib din ace de sticlă. O grămadă de așchii albe. Imaginea noastră așa cum eram, grași, nu mai e. Contele Calomniei notează un rând în carnețel și spune: — Douăzeci și unu de becuri bune de rezervă... Sora Justițiară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
ascunde inima acestei gâze în lipsa căreia totul părea lipsit de viață. O vedea repezindu-se la minge plină de energie, dăruind acestui joc, la fel ca oricare altul, o trăire din cele mai profunde. Când dădea gol, striga să-ți spargă timpanele iar când râdea, o făcea cu toată gura, cu ochii, cu întreaga ființă. Ema zâmbea și ea, fără să se poată abține. Copila asta mică, atât de firavă că abia o zăreai printre ceilalți, le făcea pe toate cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
e acolo. Când o trase după ea, ghemul de lumină muri și inima îi îngheță. Își adună puterile și respiră din nou. Bâjbâi în întuneric scara putredă, puse piciorul pe prima treaptă și se opri. Inima îi bătea să-i spargă pieptul. Ar fi făcut bucuroasă cale întoarsă, dar asta însemna recunoașterea înfrângerii. Continuă urcușul spunându-și, mereu, în gând: Nu e nimeni aici în afară de mine. E o prostie să-mi fie frică. Nu există vrăjitoare". Ajunsă sus pe buza podului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
milă. Din una în alta, Renar începu să povestească despre colegele lui de clasă. La noi fetele sunt pline de feminitate. N-ai să le vezi, vreodată, bătând mingea cu băieții. Zâmbesc discret și cu finețe. Râsul lor nu-ți sparge timpanele. Ies la plimbare numai însoțite iar când vor să traverseze strada îți întind delicat mâna, bătând din pleoape, roșind de emoție. Când... Vorbești de fete sau de gâște? i-o tăie Luana cu ciudă, simțind că Renar bate în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și albaștri, Luana se înmuie. Bine. Ce vrei? Te rog să mergi cu mine la discotecă în seara asta. Luana rămase fără grai. Se întoarse spre Cristina. Du-te! îi făcu semn colega. Discoteca era ticsită de studenți. Muzica îți spărgea timpanele, trupurile tinere se zvârcoleau ca apucate de mâncărimi fără leac. Ernest Radak dansa superb. Își mișca trupul cu o naturalețe de parcă se născuse în ritmul muzicii. Luana, îmbrăcată într-o flaneluță albastră împletită de Sanda, încheiată până la ultimul nasture
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
își lăsă tramvaiul pe șine și se prinse în lanțul tinerilor. Urcau Copoul răcnind: "Noi nu trăim în grotă! Nu trăim în grotă!" Lângă Luana, urla din toți rărunchii un grup de unguroaice. Fetele strigară și strigară, mai-mai să-și spargă plămânii, iar la un moment dat una din ele se întoarse spre Luana și-o întrebă: Nu te supăra, ce înseamnă "grotă"? Ieșiră și cei din Pușkin, Codrescu, Târgușor, toată studențimea Iașului. Toți cei care au avut ceva de spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și se încuie în baie. Uimit, bărbatul nu știu încotro s-o apuce. Ce-i cu tine? Fetiță, ce s-a întâmplat? Luana hohotea și baia răsuna de plânsul ei jalnic. Convins că se întâmplase ceva grav, Ștefan amenință că sparge ușa. Ea ieși țeapănă, străduindu-se să-și șteargă cu demnitate lacrimile rușinoase. Bărbatul încercă s-o prindă de mână dar fata se smuci, oripilată. Te rog să nu mă atingi! Tentativele lui de comunicare se ciocneau de un zid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
când mă atingi, când îmi respiri suflarea? Nu reuși să mai mintă. Te iubesc, Ștefan, din toată inima, cu întreaga ființă... Te doresc, cu o sete fără leac, vreau să te ating și... Tăcu. Roșise. Îi bătea inima, să-i spargă pieptul, tremura îngrozitor, voia atât de mult ca el s-o mai iubească o dată! Să se mai îmbete, măcar un minut, cu gustul și priceperea lui. Întotdeauna se gândise doar la ea. Să nu-i facă rău, să n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
nepătruns, Încât urechile lui nu știau ce-ar trebui să facă). Stătea În pat și asculta mieunatul insistent al pisicii care-l ținea sub observație de pe dulap. Asculta Însă mai mult decât orice altceva foșnetul Îndepărtat și adormitor al valurilor sparte de stânci, care Îl potolea până când Îl cuprindea somnul. Pricepuse de ce se afla acolo. Înțelesese și că făcea parte dintre cei norocoși. Fusese adus ca să Înceapă o viață mai bună. Dar pe atunci nu se socotea nici norocos și nici
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]