3,853 matches
-
etc.; educarea auzului vizându-se facilitarea discriminării anumitor categorii de sunete, a plasării acestora în grupele corespunzătoare: Cine face așa? zgomote din natură vântul, foșnetul frunzelor, ploaia etc.; zgomote din contexte familiare copiilor un pix scăpat din mână, un geam spart, o foaie de hârtie strânsă în mână, o ușă care scârțâie etc.; Cine vorbește așa? (voce masculină/feminină, de copil, de persoană în vârstă, de persoană veselă care râde/supărată care plânge/dezamăgită care oftează) etc. 9.1.2. Repere
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/1425_a_2667]
-
scris în iunie 1816). ¶ A.L. de Cauchy prezintă la Academia Franceză formule matematice care descriu starea de turbulenta. ¶ În Statele Unite este realizată prima navă de război acționata de motoare cu aburi. ¶ John Loudon McAdam introduce pavarea drumurilor cu piatră spartă (cuvîntul "macadam" a fost creat în onoarea lui). *1816-1820 În Anglia urmează o perioadă lungă de neliniște socială; au loc numeroase demonstrații pentru reforme sociale și politice. *1816 Apare A Biographical Dictionary of the Living Authors of Great Britain and
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
obscură Ariston: rege al frumuseții; Aristo-n, Aristo-on: ființă cea mai bună GREACĂ aristoprefix cu sensul "cel/ cea/ cei/ cele mai bun(a)/(i)/(e)"; aristokratía subst. domnia celui mai bun/ celei mai bune/ celor mai buni(e); Ariston rege al Spartei care a furat mireasă să de la cel mai bun prieten (cf. Herodot) Arnon: tractul genital feminin (cf. S.F. Damon) EBRAICA arnon subst. "zgomotos" (cf. Sînger și Alder, The Jewish Encyclopedia, vol. 1, p. 132); Arnon subst. valea fluviala abruptă cu
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
simpatici..., doi foști actori care... vor să mai joace... și-atunci se joacă pe ei..., se prefac că le pasă de ei... și de alții, de moralitate..., de cinste...; doi amărîți penibili..., țîfnoși..., cînd ramoliți..., cînd demni..., ca două gogoși sparte..., tremurîndu-le curu' de frică..., de groaza că, în sfîrșit, vor da ochii cu ei înșiși..., că vor afla cum îi cheamă... Gh. P. unu: (după o pauză în care se consumă un calm amărui) De ce-mi tot șopteai la
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
etc.; și este și nu și e normal să se întîmple ce se întîmplă pentru că brambureala asta este mai scurtă sau mai lungă, e mai "așa" sau mai "altfel" în funcție de cine-o face și-o desface. Octav: Bubă ochită, bubă spartă! Groparule, fii atent la mirosuri! Groparul: Eh, oleacă de duhoare de adevăr nu strică... Costache: (după o pauză) Și cine ar trebui să facă tranziția asta? Octav: În orice caz nu cei care o fac. Costache: Bine, bine, dar cine
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
de o mie de ori, să fim, să fim! (Tăgăduiri) (Blaga, 2010 : 160) [...] célestes voix qui nous exhortent à être encore une fois, à être encore mille fois, être, ô, être ! (Désaveux) (Stolojan : 1992 : 83) Adie sud cald prin urnele sparte, prin sângele meu, prin fluier departe. (Seară mediteraneană) (Blaga, 2010 : 173) Une brise du midi souffle dans leș urnes cassées, dans mon propre sang, dans leș flûtes éloignées. (Soir méditerranéen) (Miclău, 1978 : 381) Acum ah de trecere cine va-ncepe
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
au fost strânse în volumele Pe urmele lui Orfeu (1983) și Antologia poeziei vechi moldovenești (1986). D. s-a afirmat și ca publicist. Editorialele din „Literatura și arta” au fost înmănuncheate în Libertatea are chipul lui Dumnezeu (1997) și Icoana spartă: Basarabia (1998), care cuprind pagini incisive, cu o retorică persuasivă, angajată deschis în afirmarea adevărului istoric și a demnității naționale. SCRIERI: Ochiul al treilea, Chișinău, 1975; Apă neîncepută, Chișinău, 1980; Povești de când Păsărel era mic, Chișinău, 1980; Pe urmele lui
DABIJA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286636_a_287965]
-
Dreptul la eroare, Chișinău, 1993; Lacrima care vede, Iași, 1994; Oul de piatră, Chișinău, 1995; Libertatea are chipul lui Dumnezeu, Craiova, 1997; Cercul de cretă, Chișinău, 1998; Fotograful de fulgere, pref. Eugen Simion, București, 1998; Cerul lăuntric, Chișinău, 1998; Icoana spartă: Basarabia, Craiova, 1998; Între dragoste și moarte, Timișoara, 1998; Poezia, bucuroasă de tristețe, Timișoara, 1998; Harta noastră care sângeră, Craiova, 1999; Tăceri asurzitoare, Galați, 1999; La est de vest, Craiova, 2001; Vai de capul nostru!, Craiova, 2001; Așchii de stele
DABIJA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286636_a_287965]
-
autorul transpune drama existenței unui intelectual format și afirmat până în 1980. Este conținută aici biografia unei întregi epoci, niciodată numită direct, dar ușor detectabilă în limbajul analitic, în sentimentul de stranietate al experiențelor parcurse, în raporturile umane sugerate metaforic. Oglinzile sparte (1997), carte subintitulată „roman de gânduri”, întrepătrundere dintre matematică și filosofie pe o urzeală literară, este o concentrată meditație asupra visului, nostalgiei, singurătății, asupra crizei societății actuale. În Literatura. Povestea unei ficțiuni (1998), C. simte nevoia să se lămurească pe
COMOROSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286350_a_287679]
-
de literatură, a ideii de ficțiune. Cartea abundă în definiții concentrate, spirituale, ironice, solemne, ocolind cărările deja bătute, despre „eseu”, „poezie”, „act creator”, „frumos”, „estetica limbajului”. Aserțiunile, oricât de șocante, se sprijină pe un temenic arsenal teoretic. Dacă romanul Oglinzile sparte este un monolog despre existență, iar Literatura. Povestea unei ficțiuni, un monolog despre creația artistică, Nedespărțirea de Borges (2000) este un monolog pe tema cunoașterii omului contemporan din perspectiva conștiinței lui. Apelul la numele scriitorului argentinian corespunde unei subtile complementarități
COMOROSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286350_a_287679]
-
lor diferențe de peisaj și mentalitate, de la cea mai crudă realitate la iluzie și visare. SCRIERI: Exerciții de naivitate. Prolegomenă pentru o cosmologie a spiritualității umane, București, 1993; România. Societate cu răspundere limitată, București, 1995; Treisprezece metamorfe, București 1996; Oglinzile sparte, București, 1997; Literatura. Povestea unei ficțiuni, București, 1998; „Nedespărțirea de Borges”, București, 2000; Hearst II, București, 2001. Repere bibliografice: Tania Radu, Vorbind despre România, LAI, 1995, 41; Andrei Ionescu, În căutarea sensului. Despre metamorfele lui Sorin Comoroșan, „Cotidianul”, 1997, 11
COMOROSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286350_a_287679]
-
de Proust printre bârfelile, intrigile și vanitățile snobilor și mondenelor din saloanele cu lume obosită de trândăveli și de viții”. Amintirile lui B. vădesc o personalitate iscoditoare, ageră, dotată cu o „curiozitate avidă și malițioasă”, cu „limbă rea”, și „gură spartă”, uneori chiar „nespălată” (unii intimi i-au reproșat că anumite pagini ale sale amintesc de Vitellius), însă nu pătimaș, invidios sau răzbunător. Știind ce „presă” are între anumiți intimi ai săi, B. afirmă apăsat că și-a păstrat neatinsă obiectivitatea
BELDIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285683_a_287012]
-
toată zăpada de pe palton și de pe șapcă i se topise și se uscase de atunci. Pe când țurțurele acela... S-a aplecat să-l ia de jos. Era un ciob de sticlă! Un ciob foarte subțire dintr-o fiolă de medicament spartă... Așa a intrat în viața ei teribilul cuvânt „morfină”. Și explicația tăcerii de după perdea, a umbrelor ce colcăiau în ochii mamei ei, Siberia aceea absurdă și inevitabilă ca și destinul. Albertine nu mai avea nimic de ascuns fiicei sale. De
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Dacă vă iau, n-o fac pentru ochii voștri frumoși. Am nevoie de mână de lucru. N-aveau de ales. În primele zile, Charlotte, la întoarcerea acasă, cădea moartă de oboseală pe patul ei mizerabil, cu mâinile acoperite de bășici sparte. Albertine, care toată ziua cosea niște saci mari pentru recolta viitoare, o îngrijea cât putea de bine. Într-o seară, oboseala i-a fost atât de mare, încât, întâlnindu-l pe stăpânul gospodăriei, a început să-i vorbească franțuzește. Barba
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
sau vârâte adânc unele în altele de o izbire monstruoasă, invadau șinele. Câteva infirmiere, amorțite de neputință în fața numărului mare de trupuri întinse, mergeau de-a lungul convoiului. În măruntaiele lui negre se vedeau forme omenești, uneori, la o fereastră spartă, atârna câte un braț. Pământul era acoperit cu bagaje risipite. Lucrul cel mai frapant era mulțimea de păpuși care zăceau pe traverse și în iarbă... Unul dintre vagoanele rămase pe șine mai avea placa smălțuită pe care se putea citi
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Rătăceam în jurul pistei de dans, încă închisă, era abia ora șase seara. Voiam cu orice preț să fiu primul partener al dansatoarei din ajun. Superstițios, speram că timpul va fi dat înapoi și voi putea să lipesc la loc ceașca spartă. Pașka a apărut pe neașteptate din hățișul parcului, m-a zărit, a ezitat o secundă, apoi a venit să mă salute. Era încărcat cu uneltele lui de pescar. Sub braț ducea o pâine mare, neagră din care rupea câte o
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
la începutul verii, îi spionasem împreună cu Pașka pe prostituată și pe soldați. În întuneric, probabil că am greșit direcția. După ce am rătăcit îndelung printre bărcile adormite, ne-am oprit pe un fel de bac vechi a cărui balustradă cu suporturile sparte se scufunda în apă. A tăcut brusc. Probabil că beția i se risipea încetul cu încetul. Stăteam nemișcat în fața așteptării ei încordate, în întuneric. Nu știam ce trebuie să fac. Îngenunchind, am pipăit scândurile, aruncând în apă când un colac
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
și torcea, către un amurg de seară, iată că tresare de un ropot venit de pe deal. Un călăreț se oprește În fața ei, trudit, cu calul În spume. Sunt Ștefan, turcii ne-au călcat țara, vin din război, oastea mi-i spartă și-s singur ! Am șapte feciori, frumoși și voinici, și mi-s dragi ca lumina ochilor...ai tăi sunt, doamne. În zori sunau din corn, pe munții Moldovei, cei șapte voinici. Curgeau plăieșii roiuri de pe sub poalele codrilor. Oastea nouă ieși
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
doarme și crucile veghează Când pintre ele buhe tipînd poetizează Și-n clopotnița veche de stâlpi toaca izbește, Când sufletu-unui demon cu vântul lui trezește Arama amorțită... biserica-n ruină Stă ca o cuvioasă pustie și bătrână Și prin ferestre sparte, ca pintre ochi de nori, Trece-o suflare sfântă cu aripe răcori, Când intri înăuntru și în iconostas Vezi că abia conture și umbre a rămas, De ploaie și de vânturi s-au dus fețele sfinte Cari de sfinți și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
doarme și crucile veghează Când cobii pintre ele țipând poetizează Și-n clopotnița veche de stâlpi toaca izbește, Când sufletu-unui demon cu vântul lui trezește Arama amorțită... Biserica-n ruină Stă ca o cuvioasă pustie și bătrână Și prin ferestre sparte, ca printre ochi de nori, Trece-o suflare sfântă cu aripe răcori. Când intri în năuntru și în iconostas Vezi că abia conture și umbre a rămas, De ploaie și de vânturi s-au șters fețele sfinte Cari de sfinți
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
candidă, blândă, lină, Pe-iubirea mea trezită din inima-n ruină. {EminescuOpVIII 168} dar cîteodată-nvie Un gând lunatec, palid, nebun, dar de lumină, Ce inima mea stinsă în noapte-i o-nsenină. Ș-atunci arunc-amoru-mi giulgiul ce-l înfășoară, Prin bolta spartă s-uită la steaua care zboară Pe cerul lumei moarte. Stea... aureea speranță Ce-n cerul lumii, -n norii-i, lumina-i o balanță Și varsă câteodată o rază blândă, lină, Pe-iubirea mea trezită din inima-n ruină. M
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
curățit deodată și ceruri și pământ. Dar azi, în umbra morții, din viața mea apusă S-arată-un geniu palid, s-arată o stea dusă, E geniul Moldovei acel cernit de dor, E steaua ce lumină pe țară și popor. Prin nouri sparți, prin umbra a oamenilor cari Frământă lumea-ntreagă în visele lor [mari], Eu văd o stâncă albă, o stâncă de argint Lucind prin veacuri negre, prin moarte mări lucind, Lucind peste morminte cu fața ei senină Și văd că-n
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
dodată și ceruri și pământ. Dar azi, în umbra morții, din viața mea apusă S-arat-un geniu palid, s-arată o stea dusă, E geniul Moldovei acel cernit de dor, 71v E steaua ce lumină pe țară și popor. Prin nouri sparți, prin umbra a oamenilor cari Frământă lumea-ntreagă în visele lor mari, Eu văd o stâncă albă, o stâncă de argint Lucind pin veacuri negre, pin moarte mări lucind, Lucind peste morminte cu fața ei senină Și văd că-n
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ult[imă]) Apoi Toma îi spune că într-adevăr acea umbră esistă și că el o s-o cheme din lumea cealaltă ca s-o-ncorporeze pentru el într-o ființă de om. El părăsește lira ș-o blăs- teamă. Liră spartă-n stânca lume. {EminescuOpVIII 236} SCENA I a TOMA, MAGDALINA M[AGDALINA] Noaptea turbură lumea-n lumină cum sub tremurul valurilor se turbură visul lumei reflectat în adânca zi a mărei... ea împle pământul cu gândirea ei, cu sufletu-i
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Marte, unui tiran și viceversa. {EminescuOpVIII 258} ANDREI MUREȘANU 2259 [ANDREI MUREȘANU (A)] MUREȘANU Tablou dramatic PERSOANELE MUREȘANU GENIUL LUMINEI ANUL 1848 SILFI DE LUMINĂ (Scena înfățișează un peisagiu de-o romanticitate sălbatecă în munți. Pe de-o parte stânci sparte și răsturnate, de alta brazi acățați pe vârfuri de stânci, unii răsturnați de vijelii și torente. În fund pe-un deal se vede ruina încă fumegândă a unui sat de colibi; mai în avanscenă turnul vechi și negru a bisericei
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]