3,995 matches
-
tale! Iritată, împărăteasa dădu un ordin nervos: - Imediat să vină la mine toți slujitorii! Maestrul Ciorică, bătu călcâiele, făcu o plecăciune adâncă și se retrase în viteză. Ceilalți doi înțepeniră în poziția de drepți. Negru-Cioară transmise gâfâind porunca, iar croncănitorii speriați și zburliți începură să cârâie haotic prin tot palatul. Mai ales în Valea Troienelor Uriașe, cerul se înnegrise de atâta vălmășag și cârâit. Cioroipanii croncăneau peste tot ca turbații: - Să vină la Măria Sa toți slujitorii! Toți slujitorii! Toți slujitorii! La
MĂRŢIŞOR- 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374298_a_375627]
-
de scaldă. Am coborât la malul lacului, lângă părinții mei care munceau de zor și luând albia ce nu-i mai folosea mamei, m-am urcat în ea și dând din mânuțe, am ajuns la câțiva metri de mal. Mama, speriată, văzându-mă pe lac, striga să mă întorc la mal, să nu mă răstorn cu albia. Dar eu visam că sunt într-o barcă adevărată și mi-am promis în gând, ca atunci când voi fi mare și voi câștiga proprii
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374276_a_375605]
-
din cunoștințele sale geografice. Dumnezeii mă-tii de neisprăvit, ăia m-au bătut pe mine! și bâldâbâc cu mine în apă, așa cum eram îmbrăcat, în singurul meu costum pe care îl aveam, direct în canal, la peste doi metri adâncime. Speriat, țipam și dădeam din mâini să ies la mal, căci nu prea știam să înot, ceea ce i-a amuzat pe vlăjgani, care au plecat cu toții râzând, lăsându-mă în plata Domnului, să mă descurc singur cum pot. Chinuindu-mă ca
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374276_a_375605]
-
nr. 1398 din 29 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Text scris de Georgiana Luiza Fati (11 ani) Astăzi, la școală, a venit un copil nou, cu totul diferit. Se numește Adrian. Când a intrat în clasă, părea absent, înfricoșat și speriat. Ne-a salutat timid, în timp ce doamna profesoară îl prezenta. Mi se părea un băiat obișnuit. L-a poftit să ia loc în bancă. El a mers printre bănci până la locul indicat, s-a așezat și a rămas tăcut, până la sfârșitul
SUFLET DE COPIL de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1398 din 29 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374489_a_375818]
-
a căzut, cum se comportă și pe ce insistă profii. Uf, a ieșit Minulescu, Doamne ajută, își făcuseră cruce niște fătuci, care îngrășau porcul în ajun, cum se spune, adunate pe coridor cu niște caiete în mână, ca niște păsări speriate. Pe Minulescu și pe alți vreo doi îi băgaseră în programă în ultimul moment. Peste câteva minute a apărut și Mona Lisa, toată roșie în obraji de bucurie. S-a aninat de gâtul meu și m-a strâns cu atâta
EXAMEN LA FILO de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373542_a_374871]
-
SIMȚI CĂ EȘTI IUBIT Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 2086 din 16 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului În ființa ta este frig și zloată care-își fac de cap zi de zi în trupul unde de un timp inima speriată urlă ca lupul. Știi că va veni iarna, iar nămeții vor acoperii fără să le pese și definitiv drumurile vieții cândva alese. Ei, și ce, îți spui surâzând. Ce dacă vei mai dârdâi stând între risipe, atât timp cât poți să mai
SIMŢI CĂ EŞTI IUBIT de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2086 din 16 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373579_a_374908]
-
Taci. Victima îți trage singură clopotul. A căzut în plasa morții. Fiara îi aude muzica și vine. Sera: O muscă. Malu: Clopotul a fost tras, s-a clătinat firul sacru. Îl văd. Balaurul se aproie de pradă. Ea îl așteaptă speriată. Se teme de sărutul morții. Acum țese sicriul pe măsura făpturii ca o mângâiere a unei speranțe de lumină lipsită de libertate. O sărută. Sărutul morții anulează orice rază a înșelăciunii. Durerea amețitoare o ustură pe osândită în toate organele
PĂIANJENUL de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373548_a_374877]
-
Sera termină de adunat merele. Adună cu mătura și mărul sfărâmat de Malu și risipit pe podea.) Malu: Ce s-a risipit nu mai poate să fie adunat. Sera se apropie de colțul păianjenului și ridică mătura.) Malu: (Se ridică speriat. Aleargă spre femeie și o prinde de mână.) Ce faci? Sera: Curăț peretele. Pentru ce crezi că am adus mătura? Pentru merele pe care le-ai răspândit în toate părțile după ce am plecat din cameră? Am adus-o pentru păianjen
PĂIANJENUL de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373548_a_374877]
-
determinase să ia calea ardealului, către soția și copilul lui drag. Acum era fericită și împlinită în cuget și în simțiri și mulțumi îngerilor care-i înlesnise o astfel de întâlnire neașteptată. Câteva clipe totul părea nemișcat...Priviri mari și speriate o țintuiau, căci nimeni nu știa ce se petrece cu ea, doar ea, tânăra mămică, și iubitul ei soț, mireasa lui dragă, căreia nu-i uitase zâmbetul cu lacrimile ei, care era la fel ca în ziua nunții lor. Ea
POPAS PRINTRE ÎNGERI... de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1366 din 27 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/373569_a_374898]
-
curge din adâncuri... Amintirea versurilor se opri când simți mâna lui Aurel cum îi cuprinse ca un căuș sânii săi slobozi sub capoțel. Doar Costache se mai bucurase de această atingere și cât de mult a regretat după aceea. Tresări speriată și se smulse din îmbrățișarea plăcută a bărbatului de lângă ea. - Ce s-a întâmplat Ana, de ce te-ai speriat? - De tine și de mâinile tale obraznice. Nimeni nu a mai atins acești sâni. - Cum așa? Tu nu ai avut nici un
CAND DRAGOSTEA BATE LA FEREASTRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371247_a_372576]
-
ȘEFI NU SUNT ROMI, CI MAJORITATEA PROVIN DIN...ȚIGANI, așa cum spunea întemeitorul ONG-isticii "rrome", kashtaloul Nicolae Gheorghe (N.G.), care după ce a inventat o imensă mașinărie umană, în care s-au angrenat mii de kashtale cu pretenții de romi, la sfârșit, speriat fiind de apropierea morții, a declarat că de fapt el nu este rom, ci...ȚIGAN. Iată interviul acordat de N.G. lui Iuliu Rostas (I.R.), din cartea Rom sau Țigan: "N.G.:Daca o să mor, daca dialoghez cu moartea constant, AȘ VREA
ROM SAU ȚIGAN? ADEVĂRUL ESTE UNDEVA LA MIJLOC... de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2080 din 10 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371382_a_372711]
-
meu eram tot cu mintea la joaca și la copiii care se strângeau pe malurile celor două ape care străjuiau orașul. Dimineață stăteam eu ce stăteam pe acasă și dus eram fără să cer voie și veneam doar seară, nemâncat, speriat și îmi era o frică de nu aveam curajul să intru-n casă ci doar mă urcăm pe fundație sub geam să văd cine-i prin bucătărie și care-i atmosferă, o iau sau nu. Aveam și am o mamă
SORIN ANDREICA [Corola-blog/BlogPost/371276_a_372605]
-
meu eram tot cu mintea la joaca și la copiii care se strângeau pe malurile celor două ape care străjuiau orașul. Dimineață stăteam eu ce stăteam pe acasă și dus eram fără să cer voie și veneam doar seară, nemâncat, speriat și îmi era o frică de nu aveam curajul să intru-n casă ci doar mă urcăm pe fundație sub geam să văd cine-i prin bucătărie și care-i atmosferă, o iau sau nu. Aveam și am o mamă
SORIN ANDREICA [Corola-blog/BlogPost/371276_a_372605]
-
viului în acest spațiu universal, rămâne prizonier în babilonismul limbilor, în aspectul fizic, în obiceiuri și depinde integral de mama natură. Numai când natura își arată puterea, sau el ca individ , societate, dă de necaz, recunoaște acestă putere supremă și speriat începe să se ascundă în diferite forme ale credinței. Este singurul răspuns iluzoriu, ce îi dă un gram de răgaz până va reuși să își înțeleagă menirea și sensul universal. Mereu a fost nevoie de ,,Cineva,, care să îl îndrume
INVENȚII ALE OMULUI ȘI EFECTELE LOR. de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2100 din 30 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371427_a_372756]
-
un om...Am gonit în continuare trecând în trombă și pe lângă o secție de poliție. Dar ,după încă un kilometru mi-am adus aminte că mai dispun de bani. Și..doar trăiam în România ! Femeia de lângă mine era atât de speriată încât nu mai scotea niciun cuvânt. Am oprit ,am deschis portiera și-am aruncat-o direct unde-i era locul.Pe trotuar ! - Cară-te ! Și-a dispărut în noaptea neagră care ma învăluise. Am făcut apoi calea întoarsă și am
.LOTERIA VIEȚII de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371445_a_372774]
-
toamna- ca o licoare în potir. Magic arde privirea pe culori târzii, Se zbate pasărea din suflet ... n-are suflul! Iubire nebună, sub frunza focului tu vii ... Cresc iar fiorii încolăcindu-mi trupul. O, stăm sub gutuiul cu felinare-aprinse, Cuvinte speriate se risipesc stingher ... Mă-mpleticesc! Clipa mă leagănă cu vise Și, ... un magnet ne-prinde-n sărut ... E un mister!!! Referință Bibliografică: RÂS AURIU / Lia Ruse : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1336, Anul IV, 28 august 2014. Drepturi de Autor: Copyright
RÂS AURIU de LIA RUSE în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371564_a_372893]
-
partea de livadă în care trăia Hărnicel. - Trebuie să facem ceva, spuse într-una din zile Limax, cel mai gras melc din colonie. Hărnicel s-a întrecut cu gluma. Chiar azi am văzut în livadă o pasăre! - O pasăre, strigară speriați ceilalți melci în cor. - Chiar așa! Vom ajunge să fim mâncați, suspină dramatic Limax, asta, bineînțeles, dacă nu luăm de îndată măsuri. - Dar... ce putem noi face, întrebă Helix, un melc mic și subțirel? Se adunară cu toții la ceas de
HĂRNICEL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374815_a_376144]
-
astfel de întrebări! Nu mai răsuci cuțitul în durerea mea! --N-ai înțeles,mamă! Vreau să-mi faci act de donație pe casă, curte și terenul din câmp, ca să pot investi în ce vreau eu să fac. Anica Mărășteanu a tresărit speriată: --Adică...tot vrei să mă dai afară din casă.Unde să mă duc? Mă dai pe drumuri? Și când o să iasă ăla din pușcărie nu crezi că o să mă omoare pentru prostia asta? Nu crezi că o să-ți dea în
S.R.L.AMARU-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1602 din 21 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/374851_a_376180]
-
sărbători pe vânturi obosite, Arde firea-mpodobită-n după-amiezi, Clipele trec rar parcă-s rătăcite Și tu, mirare dulce, începi să visezi?!... Iubite, te aud susurând argint? O sfială-n clipe mă cuprinde-ncet, Răsuflarea-ți caldă, în ceafă, o simt! Fluturi speriați mi-au sărit pe suflet... Referință Bibliografică: CINE SE AUDE-N PRIMĂVARĂ / Lia Ruse : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1574, Anul V, 23 aprilie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Lia Ruse : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
CINE SE AUDE-N PRIMĂVARĂ de LIA RUSE în ediţia nr. 1574 din 23 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374958_a_376287]
-
vârtej e-n sens, ce liniște-n zbucium! Nefiresc colinzi ciudata-ți amiază nesuflând în nai, ci într-un vechi bucium ce-abia vibrează. Parcă-ai fi un arc a cărui săgeată caută mereu doritele ținte care-atinse par păsări ce speriate zboară-n cuvinte. Orice început nu mai are zare. Clipele ce vin tremură-n derută și parcă auzi cum a ta plecare zeii-o dispută. Spre-a trăi mai faci în nervuri risipă și urci în dorinți scările-n spirală
CU ULTIMELE PUTERI de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373838_a_375167]
-
de care nu mai putea scăpa, cel puțin așa mărturisise. Ba, mai mult, din timp în timp avea senzația că pelerina o aruncă într-o transă obsesivă. Când se trezea, constata că mai desenase un medalion ciudat pe un perete... Speriată, părăsea locul faptei degrabă, bântuită însă de o firavă speranță că-și îndeplinește o misiune anume, că ajută pe cineva... poate chiar pe femeia dispărută... -Ascultă, îți râzi de noi?! sesiză în tonalitatea iritantă dintotdeauna același Năică blânduț până mai
GRAFFITI (FINAL) de ANGELA DINA în ediţia nr. 2088 din 18 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373927_a_375256]
-
văd! Îl privesc îngăduitor. Știu, așa am simțit de când l-am primit la Secție, că-i mai atipic. Încerc să-l calmez, dar el nu se lasă. Cum să spun că nu este?! Este! O văd! strigă din toți rărunchii. Speriat că mintea i-a luat-o razna, o dau pe glumă. Dar el nu și nu, c-o vede și odată începe să miște silnic brațele, dovedind mare caznă. Apoi lăsându-le în jos, dă semne c-ar fi izbutit
GRAFFITI (FINAL) de ANGELA DINA în ediţia nr. 2088 din 18 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373927_a_375256]
-
fiecare am băut câte un păhărel cu băutură fină, adecvată... Mai mult eu, că el nu bea. A făcut o excepție doar de dragul meu. Iar eu, în tot acest timp, mă perpeleam, mă ascundeam de el și de mine însămi, speriată să nu mă dau de gol. Nici nu știu ce gust a avut mâncarea până atunci. Urmăream pe ascuns cât de elegant folosește tacâmul ori șervețelul, cât de măsurat este în toate gesturile și cât de rafinat în conversație. Îl sorbeam din
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373880_a_375209]
-
poate. Ce să mai zicem de generațiile anterioare! Mai târziu, după încă o oră de chinuită așteptare, i s-a comunicat că numărul apelat nu este alocat și mai apoi telefonul a fost mut și mut a rămas. A adormit speriată, îngrijorată, obosită, cu aparatul în mână... Nopțile, diminețile, zilele ce au urmat, au fost pentru Laura o lungă așteptare, însă în sufletul ei se cuibărise cu încăpățânare speranța că, într-o zi, telefonul va suna. * * * Doctorul Tomescu conducea mașina cu
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373880_a_375209]
-
este greu interior/exterior, le simt prezența, le simt brațele blânde în jurul meu, le simt palmele pe umeri și parcă totul devine brusc mai ușor. E ca un flash de bine revărsat mereu asupra mea, pe care înainte îl respingeam, speriată fiind de ceea ce declanșa în mine. Acum și mental las totul să curgă prin mine, pentru că simt cum mintea se limpezește, sufletul își așterne culcuș în inima pământului care sunt și rațiunea prinde coordonatele corecte ale drumului din acel moment
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/373954_a_375283]