3,100 matches
-
fragmentele libere din lamelele ligninei, care pot trece în soluție prin spațiile interlamelare. Datorită faptului că lanțurile sunt flexibile, aceste fragmente lamelare se pliază adoptând o conformație de sferă. O astfel de conformație poate fi așteptată mai degrabă de la o spirală compactă decât de la una statistică. În sprijinul acestei teorii s-a arătat că macromoleculele de lignină, întinse pe o suprafață insolubilă sau pe o grilă acoperită cu cărbune pentru microscopie electronică, adoptă o conformație plată cu o grosime de aproximativ
LIGNINA – POLIMER NATURAL AROMATIC CU RIDICAT POTENȚIAL DE VALORIFICARE by ELENA UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1630_a_2976]
-
la un instrument de măsurat cu afișare numerică și/sau la un aparat înregistrator. Cei doi termistori sunt în general extinși de la un tub de oțel inoxidabil pentru a forma o sondă termistor (8Ă. Vârfurile sondelor sunt prevăzute cu o spirală de sârmă de oțel inoxidabil peste care se preling picăturile de soluție și de solvent; acestea alimentează picăturile și asigură o mărime constantă a picăturilor pe sonde. Se folosesc și termistori fixați pe fundul celulei măsurătoare pentru a menține constant
LIGNINA – POLIMER NATURAL AROMATIC CU RIDICAT POTENȚIAL DE VALORIFICARE by ELENA UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1630_a_2976]
-
arhipelagurile lumii mute / Gheyserii lungi lumina descompun / Ca munții de cristal și alaun //"30. La Camil Petrescu forța orfică se convertește într-o axis mundi, prin care teluricul și celestul se contopesc: "Azvârle orgile planetei jerbe grele / De imnuri spre spiralele de stele.../"31 Extinzând comparația, Lapona Enigel se înscrie în paradigma eroilor solari, ca și cuplul Fred d-na T., plenitudinea lor sufletească devenind manifestă mai ales în prezența luminii: Nu știu cum să spun, așa anapoda, uite am impresia că Emilia
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
ca subiectul auzitor; • funcția evaluativă (orientativă) se deosebește de cea a auzitorului doar în cazul exteriorizării concluziilor (care, de multe ori, rămân nerostite). În schimb, în ceea ce privește funcțiile motivaționale ale limbajului (limbajul emoțional, limbajul drept afirmare a sinelui, reacțiile vegetative și spirala vicioasă), deosebirile sunt mult mai mici96. Toate aceste diferențe intime ale limbajului dintre individul sănătos și cel cu probleme de auz dau (și) diferențele psihice și de adaptare la comunitate. Dezorganizarea limbajului duce după sine și la probleme ale dezvoltării
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
reacția obișnuită a colegilor atunci când el se străduiește să vorbească, se va bloca și nu-și va mai aminti lecția pe care a pregătit-o atât de minuțios. Vorbele nu-i vor mai ieși din gură și va reacționa conform "spiralei vicioase"138: va începe să transpire, să roșească, nu va mai avea salivă și, după prima încercare de a spune, totuși, ceva, odată cu izbucnirea râsului celor din jur, reacțiile vegetative se vor accentua, adăugându-li-se și altele. Cu timpul
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
simptomatologică, fiind vorba atât de semne dislalice, cât și de tulburări de origine neurologică, tulburări de ritm și tulburări de respirație. Însă trebuie adăugate și complicațiile psihogene, dizarticul, adesea conștient de modul său defectuos de pronunțare, va cădea în aceeași spirală vicioasă ca și logonevroticul. "Dizartria constă într-o dificultate a vorbirii, nelegată de o atingere a organelor de fonație (limba, buze, văl palatin etc.) sau de comanda nervoasă a acestor organe. Există două mari tipuri de disartrie, care diferă fiziologic
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
și evitarea celor din jur, tensiuni majore prin conștientizarea unor handicapuri, incapacitatea de a suporta eșecurile, repulsia față de activitate, anturaj nepotrivit toate acestea putând merge până la dereglarea unor funcții psihice. Însă, tot printre cauzele tulburărilor de comportament, putem semnala și "spirala vicioasă", o cauză putând atrage după sine alta, într-un vârtej tot mai greu de controlat atât de către subiectul în sine, cât și de către cei din jur. În unele cazuri se poate ajunge la intravertire, solitudine, agorafobie, sociopatie, până la manifestări
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
sale și a societății față de el va trebui să constituie dezideratul major 163. Toate acestea se vor înfăptui atât simultan, cât și consecutiv tratamentului medical. O regulă generală este ca sarcinile dificile să fie mereu alternate cu cele ușoare, această spirală fiind singura care oferă suficient optimism subiectului pentru a fi dispus să continue. Ca linie generală, se va avea în vedere un regim de viață igienic și o alimentație rațională. În caz că există posibilitatea unei protezări, aceasta se impune. Ea poate
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
în statele bogate petro gazeifere, care au folosit importantele dividende petroliere pentru susținerea importurilor agricole și nu pentru investiții în ameliorarea sistemelor productive proprii. Practica subvenționării produselor alimentare la consumatorul citadin (prețuri subvenționate) și nu la producător, a creat o spirală a dependenței de importurile agricole. Degradarea patrimoniului funciar datorită eroziunii solurilor, despăduririlor și suprapășunatului în stepele semideșertice, constituie de asemenea amenințări la adresa unui cadru natural și așa fragil, accelerând restrângerea spațiului agrar oricum insuficient. Urbanizarea și industrializarea contribuie și ele
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]
-
conștiința eroinei, a fetei de Împărat. Prin această mișcare el prinde Într-o rețea deasă de abur spiritul fetei. In cercurile concentrice pe care le propagă țintuiește sufletul fetei Îl coagulează, Îl centralizează. Luceafărul eminescian. O interpretare transeontică. Vertijul, turbionul, spirala care ce semnifică? daca nu centralizarea care urmează după vaporizare. Aici este ideea. Din adîncul necunoscut din care creste mîndru un tînăr. O splendidă transformare. O conștiință. Nașterea din cercuri care se rotesc, această creștere este o imagine poetică des
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
poetul este un fel de anamneză ce se eliberează pe măsură ce vocea lirică se lasă în voia unei imaginații pline de pathos, paradoxal febrile și pline de luciditate. Orice pretext îi servește, din această perspectivă, căci devine catalizatorul unei căderi în spirala imaginației ("singurul salt e închipuirea", notează undeva poetul). Desigur, avem de-a face cu o fantezie bine strunită de o conștiință hiperlucidă și autoironică, care l-a făcut pe Al. Cistelecan, prefațatorul celei de-a treia cărți a talentatului autor
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
a Uniunii Scriitorilor Români (2010). Carmelia Leonte este cu siguranță una dintre cele mai valoroase voci prin care se exprimă Iașul poetic actual. Vibrația profundă a lamento-ului liric declanșat, de regulă, de obsesia thanatică trăită spectacular; expresivitatea rară a spiralelor unei interiorități camuflate, abil, într-o serie de alteri de proveniență mitologică; modalitatea de a corporaliza într-o dicțiune deja recognoscibilă, dar niciodată manieristă inefabilul trăirii poetice sau religioase, iată doar câteva dintre atuurile care o recomandă drept o poetă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
predilect de evaziune al poeților sensibili și autentici, spațiul recluziunii deloc forțate, care privilegiază descoperirea și potențarea sinelui, rămâne prin urmare, în cazul autoarei Melancoliei pietrei, într-un relativ con de umbră, care nu efasează însă, ci sporește expresivele, miraculoasele spirale ale interiorității prearănite. E un fel de a spune că poeta dă senzația că depășește relativ ușor albia eului, planul subiectivității și așa fragile, printr-o plăcere uriașă, o voluptate a construirii de scenarii atemporale, în care actantul e în
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
prin care poeta are ambiția revelării hieroglifelor inscripționate în coaja groasă a vizibilului. În După vernisaj, această ambiție este anunțată doar în Credo: "La început, a fost cuvântul/ și, în el, numărul// Din geometria secretă a universului,/ Dumnezeu a desprins/ spirala logaritmică, secțiunea divină,/ daruri,/ pentru sufletul lumii,/ trup omenesc,/ melci și copaci./ Oamenii le-au deslușit/ și le-au încifrat iarăși/ în statui, în temple, în zugrăveli.// Am înțeles darul/ Și îl caut mereu pe pământ". În volumele ulterioare ale
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
este contaminată de misterul necesar ceremonialurilor inițiatice, se desfășoară într-un decor pe măsură, între oglinzi, scoici, ovoide astrale sau fântâni și vizează nimic altceva decât Mișcarea cerească: "Aș vrea să înțelegi că zborul ce'l facem împreună e în/ spirale'n sus./(...)/ Privește! În tine coboară Duhul Sfânt.// Aș vrea să înțelegi că nimic nu'i întâmplător și n'ai decât o/ șansă./ Aș vrea să știi că de aici nu poți să'nveți decât iubirea rând/ pe rând. Sunt
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
fac parte din poetica depărtării și este unul dintre cele mai sensibile motive ale poeziei leopardiene. Îl regăsim un secol mai târziu și la Quasimodo. Universul liric al sicilianului, dominat de geometrismul net al liniilor trasate: drepte și volute de spirale, cercuri c-un singur centru (Apăstătută) se conturează, de cele mai multe ori, pe baza unor coordonate opuse: interior exterior, înalt înmormântat / scufundat, limitat nelimitat, trecut prezent între care interioritatea își defulează întreaga durere a înstrăinării de insula copilăriei. Exilul în spațiu
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
din ambele perioade de creație, se datorează rupturii de acest loc și de acest timp îndepărtat în care, firește, eul dorește să se întoarcă: pe bănci, în noapte / stăteam culcat, tăcerea căutăm / și ochii cu linii drepte și curbe de spirale / uneau aceleași / stele ce vedeam, copil fiind, / întins pe pietrele de lângă Platani (Revenirile). Alunecarea spre trecut urmează un traseu mental geometric ale cărui curbe redeschid o lume apusa impregnata de miresme, imagini trăite, sunete, ritmuri, lecturi: mireasma de fructe uscate
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
spre timpul și spațiul memoriei, sustrase curgerii distructive a clipelor (rol pe care îl aveau și imaginile acustice), ci poartă către altă dimensiune: Piața Navona, noaptea, pe bănci / Stăteam întins tăcerea căutăm / iar ochii mei cu drepte și inele de spirale / uneau luminătorii aceiași ce copil fiind vedeam / întins pe pietrele râului Platani / Silabisind în întuneric rugi (Reîntoarcerile).328 Există numeroase puncte de contact între experiență descrisă de creatorul romantic în Viață solitara și imaginea quasimodiană amintită: Din când în când
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
ca urmare a îmbunătățirii productivităților, a modului de integrare și de comunicare între elementele sistemului, apoi revine, pe un nivel superior faza cantitativă, aglomerînd noi elemente, care mai apoi vor cîștiga în calitate ș.a.m.d. Dacă evoluția aceasta în spirală nu continuă, sistemul stagnează, înregistrează disfuncționalități ce pot duce chiar la dezagregarea sau implozia lui. Acestea sunt așa-numitele dezeconomii de scară. Acest principiu de dezvoltare bazat pe alternanța cantitativ-calitativ este valabil și la nivel microși la nivel macroeconomic. Se
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
crucială pentru dezbaterea economică este rata șomajului structural, un indicator sensibil și dificil de determinat empiric. După majoritatea specialiștilor, el se situează între 5,5% și 7 %, în funcție de țară. Or, o scădere a șomajului efectiv sub această rată poate, prin intermediul spiralei salarii-prețuri, relansa inflația și amenința perenitatea creșterii. O.C.D.E. estimează însă rata șomajului structural la valori mult mai ridicate, în jur de 10%, propunînd reducerea sa la 5% pînă în 2010. Aceasta se poate realiza numai prin creșterea flexibilității pe
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
un fragment dintr-o operă mai limpede, mai bogată, mai interesantă formată din el însuși și ceea ce se va spune despre el. La Roland Barthes, circularitatea infinită a limbajelor (amintiri circulare), în loc să conducă progresiv la totalitate, împrăștie fragmentele, înaintează în spirală sau în pierdere, într-un desen neinteligibil creionat de împletirea neconsecventă a două rânduri de pași. Maurice Blanchot consideră că opera nu este nici definitivată, nici neterminată: ea este. Ceea ce orientează întregul sistem critic al lui Blanchot, conform opiniei exprimate
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
viitorul sunt doar iluzii, deși unele foarte persistente". Surprinzătoarea concluzie a lui Einstein își are originea în teoria relativității, care neagă o semnificație absolută, universală a momentului prezent" (Scientific American: 2002, pp. 20-21). Epanalepsa intertextului nu este altceva decât desenul spiralei care ne aduce din timp în timp în același punct, proiectându-ne în dimensiunea sacră a existenței, efect psihologic de atemporalitate despre care s-a vorbit, referitor la creația poetică. Trecutul și prezentul nu mai reprezintă semne ale trecerii timpului
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
vaiet trece... E ca și când ar fi murit ceva În univers pare că Dumnezeu E mort (Decebal). Deși mai curând teoretician al mecanismului simbolizării sau poate tocmai de aceea mai atent Novalis optează pentru o supraetajare sau chiar o organizare în spirală pe care simbolul o poate încorpora. Astfel, fiecare simbol poate să fie din nou simbolizat prin simbolizatul său contrasimboluri. Există însă și simboluri ale simbolurilor. Observația pătrunzătoare a romanticului german intuiește axiomele de mai târziu ale semioticii. În lectura și
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
întâmplă cu spațiul? Mai nimic. Mutarea nu comportă strămutare, ceea ce trimite la un deficit spațial al transferului [cititorului dinspre hipertext către hipotext]. În compensație, intertextualitatea produce efectul de spațializare a timpului. Lectura tabulară descrie un zig-zag în desenul căruia transpare spirala blocului temporal. Astfel este îndepărtată amenințarea deficitului spațial al deplasării intertextuale: prin spațializarea timpului. S-ar putea ca spațiul și timpul din construcția prozastică eminesciană să nu fie decât false localizări. Pe urmele Ioanei Em. Petrescu, suntem ispitiți să considerăm
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Însă reeditarea, fie de natură mitică, fie intertextuală, se relevă prin diferență repetiția angajată (Gilles Deleuze) între două diferențe. Intratextul din proza eminesciană reprezintă teatrul dialecticii repetare/diferire, unde dansul lui același cu altul nu este decât o revenire în spirală asupra esenței mitic-auctoriale. Din repetare în repetare, oricare serie intratextuală din cele derulate până acum ilustrează intratextul ca o respunere a sinelui, în căutarea unui ce elementar demers pentru care cheia se ascunde în diferire. 2. Repetare. Supunem analizei o
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]