1,760 matches
-
ca într-o oală aflată sub presiune. Clipa cea mare sosise! Cât o așteptase! Încercă de câteva ori să-i prindă mâna lui Alex, acesta însă i-o dezlipi ușor, ceea ce însemna o dezaprobare a gestului, ca și cum i-ar fi stânjenit mersul. Ajunseră. Alex deschise ușa și o invită pe Olga să pășească peste prag. Ar fi trebuit să mă ducă în brațe, ca pe mirese, gândi ea, o va face cu siguranță însă la timpul potrivit! De cum intră în sufragerie
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
de suspiciuni sunt factori dezagreganți, un fel de hoți care strigă: „prindeți hoții!” Circulând printre nimicniciile lumești, cei care au trecut reeducările prin torturii comuniste, scăpați din acestea, au cunoscut din plin aceste suspiciuni, care-n unele cazuri, le-au stânjenit revenirea la lumina normalității, împingându-i spre alte suferințe de ordin moral. Tulburătorii de ape, de conștiințe, care dacă ar fi trecut măcar pe lângă torturile îndurate de martirii închisorilor, poate s-ar fi târât ca râmele, umiliți ca netrebnicii, cerând
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
aibă zone moarte în care ar fi putut pătrunde loviturile dușmanilor; cobora pe frunte până la sprâncene; două fâșii late apărau tâmplele și mandibula și se uneau sub bărbie, lăsând însă urechile libere; o altă fâșie protectoare, mobilă, pentru a nu stânjeni mișcările, acoperea ceafa: o minune a tehnicii și anatomiei, care salvase nenumărate vieți. Ca să se facă mai bine înțeles, făurarul îi spuse că dușmanii cei mai aprigi nu se aflau de partea cealaltă a fluviului Rhenus: — Pe aceia îi vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
decât tatăl ei, dar se vedea că sunt oameni gospodari; aveau o curte îngrijită și curat în casă. Frusinei îi plăcu; era cald și bine iar masa îmbelșugată cu toate bunătățile din porcul tăiat de Ignat. În timpul mesei se simți stânjenită de întrebările curioase din partea mamei lui Petre. O întrebă de serviciu, cât câștigă, dacă știe să împletească; chiar și despre costumul cu care era îmbrăcată, dacă este împletit de ea. Apoi, dacă știe să facă pâine de casă, mămăligă, fel
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
plus în casa soților Polizu. Chiar dacă locuința din strada Grădina cu Tei fusese cumpărată de el, viața la țară i se părea în unele privințe de preferat: să trăiască în tihnă, să-și rânduiască viața după placul inimii, să nu stânjenească pe alții și să nu fie la rându-i stânjenit, să aibă o gospodărie iată cam tot ce-și dorea, după o viață consumată în bună măsură departe de casă, prin orașe îndepărtate, în vremea când slujise cu zel cooperația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
chiorâș... Și ce mai faci dumneata, tovarășe pensionar, așa, în general?... vru să se știe Brânzan Ilici Vasile, fără să fi băgat de seamă nemulțumirea lui Tarbacea. Tot tânăr și voinic, tovarășe Dumitrescu? Teodorescu, îi reaminti Stelian, dregându-și glasul stânjenit de familiaritatea pe care i-o arăta celălalt. A, Teodorescu, uitasem! se plesni Ilici Vasile cu palma peste frunte. Unde dracu mi-o fi capul!... Ei, așa se-ntâmplă atunci când lucrezi cu oamenii..., își găsi el singur scuza. Deci tovarășe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și eficient, un veritabil talent matematic, fiind remarcat ca atare până și de profesorii cei mai pretențioși, care se arătau sceptici și reticenți din principiu, până la proba contrarie. Dar mica celebritate pe care o câștigă în rândul studenților îl cam stânjenea, fiindcă nu-i plăcea să fie arătat cu degetul ca un tip genialoid, și cu atât mai puțin să fie suspectat că ar fi fost ros de vanitatea unei celebrități de doi bani și jumătate. În sinea sa, el nutrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
apucau s-o cuprindă cu ochii și, în adîncurile ei, se puteau adăposti oricît de mulți? Lupii alergau cît era ziulica de lungă, se jucau, își creșteau copiii, îi educau, vînau, își construiau adăposturi și toate astea fără să fie stînjeniți de vreo vietate. Viața lor era minunată și așa ar fi rămas dacă, puțin cîte puțin, lucrurile n-ar fi început să se schimbe. Pămîntul a intrat la stăpîn. Hotărît și puternic, curajos și deștept, folosindu-și mai mult și
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
tăcu. Prea de multă vreme îl știa Hana pe Lupino ca să nu-și dea seama că tristețea lui provenea dintr-un motiv aparte. Și prea bună prietenă îi era ca să-l lase să se frămînte singur. Dacă întrebările mele te stînjenesc, spune-mi, Lupino. Dacă îți răscolesc vreo durere ascunsă, nu mă lăsa s-o fac. Dar dacă umărul unui prieten de nădejde îți poate fi de ajutor, atunci lasă-mă să te ajut. Te voi asculta așa cum m-ai ascultat
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
în atelier, pe vârful picioarelor, e drept, și cu mii de precauții. Jonas, înduioșat de grija ce i se purta, o asigură într-o zi pe Louise că nu e atât de sensibil și că zgomotul pașilor ei nu-l stânjeneau câtuși de puțin de la lucru. Louise îi răspunse că mai era și copilul, care nu trebuia trezit. Jonas, plin de admirație pentru această inimă de mamă ce se dezvăluia astfel, râse din tot sufletul de greșeala lui. Nu îndrăzni să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
răspunse că mai era și copilul, care nu trebuia trezit. Jonas, plin de admirație pentru această inimă de mamă ce se dezvăluia astfel, râse din tot sufletul de greșeala lui. Nu îndrăzni să spună că aparițiile precaute ale Louisei îl stânjeneau mai mult decât o intrare zgomotoasă, în primul rând pentru că țineau mai mult, apoi pentru că presupuneau o gesticulație anume: Louise, inaintând cu brațele larg depărtate, cu trupul aplecat ușor pe spate și zvârlind piciorul mai înainte, nu putea trece neobservată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
îndoiesc. Rateau o întrebă pe Louise ce crede de toate astea. Ea ieși din toropeală și spuse că Jonas are dreptate: părerea oaspeților lor nu avea nici o importanță. Importantă era doar munca lui Jonas. Și ea simțea că copilul îl stânjenește în lucru. Crescuse și vor trebui să cumpere un divan care va mai lua din spațiu. Cum se vor descurca până când vor găsi un apartament mai mare? Jonas cerceta cu privirea camera conjugală. Fără îndoială că nu va fi formula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
aș spune că și acolo e o calitate destul de bună a vieții. — Sigur că da, mi-a dat dreptate Luke, părând surprins. Dar e așa de plăcut să inspiri aer curat. Eu am clătinat din cap, simțindu-mă, dintr-o dată, stânjenită de izbucnirea mea. De ce sărisem la gâtul lui Luke? Nu spusese decât că-i plăcea foarte mult la noi acasă. — O să ajung la New York curând, a intervenit mama, mângâindu-mă pe cap. știi cât de mult mă bucur să vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
simțind că o înfundă plînsul, ducînd o palmă la frunte, începînd să-și maseze tîmplele. — E clar că Părințelul nu s-a schimbat cu nimic de cînd îl știu, zise Poștașul înghițind în sec, corectați-mă dacă greșesc, adăugă, mutîndu-și stînjenit privirea în altă parte. înainte să ia o hotărîre, trebuia să se mai gîndească foarte bine încă o dată, să strîngă informații, ca să fie cu conștiința împăcată că face ceea ce trebuie. Făcu doi trei pași pînă la fereastră, trase perdelele și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
lăsate de regimul său alimentar pe bază de pește. Cine le-a învățat pe aceste păsări să facă asta? Natura. Și adeptul taoismului nu respectă nici un maestru mai mult decât natura. Până și pronunțarea cuvântului colon ne face să ne stânjenim în ziua de azi. Dacă îi sugerați cuiva să-și treacă 20 de litri de apă caldă prin colon, stânjeneala se transformă în suspiciune și chiar panică. Medicii americani tratează refractar chiar și discutarea chestiunii și refuză în mod categoric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
și nevoia de a fi aproape de Londra - nu mi se părea corect. Firma familiei era aproape Închisă, iar el, personal, nu avea interese culturale (doar dacă nu includem aici crichetul profesionist) pe care distanța dintre Devon și Londra să le stânjenească. Ducându-mă cu gândul Înapoi, bănuiesc că Îl deranjase experiența distincțiilor sociale din lumea satului, flerul acela străvechi pentru diferența dintre statutul câștigat cu bani sau educație și statutul atins prin descendență sau „creștere“, acea educație transmisă prin generații. Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
de peste tot s-au ivit primele mlădițe de rapiță. Așa cum cunoașteți și dumneavoastră, când ești trimis undeva în spațiu să cultivi o anume plantă, o anume legumă, este interzis să iei și alte semințe cu tine, tocmai pentru a nu stânjeni creșterea plantei-bază, cum o numim noi. Și, totuși, vreun tovarăș mai șugubăț de jos a reușit să ne strecoare - unde, nu știu - și două-trei semințe de rapiță, știind probabil cum se dezvoltă rapița în cosmos. Gluma, trebuie să recunosc, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
în genunchi, a făcut o plecăciune adâncă și apoi și-a dus fruntea la pământ iar și iar, de șapte ori. Așa își saluta de obicei un sclav stăpânul. Mama și-a întors privirea, rușinată. Unchiul meu părea și el stânjenit de gestul fratelui său, pentru că s-a aplecat, l-a ridicat pe Iacob luându-l de braț și a dat din cap într-o parte și-n alta. Erau prea departe ca să le auzim vorbele, dar i-am văzut pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mă invite, iar eu am acceptat cu bucurie sinceră. Am luat un scarabeu de turcoaz din cutie și i l-am dat lui Menna: - Ospitalitatea e comoara zeilor, am spus, punându-mă cu fruntea la pământ în fața brutarului, care era stânjenit că i se arată atâta respect. - Poate fratele meu îți va da grădina lui să fie a ta, a zis el, ajutându-mă să mă ridic. Nevasta lui nu se pricepe la plantat, iar mama spune că ai norocul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
lui să fie a ta, a zis el, ajutându-mă să mă ridic. Nevasta lui nu se pricepe la plantat, iar mama spune că ai norocul lui Osiris însuși într-ale pământului. Atunci a fost rândul meu să mă simt stânjenită de amabilitatea lui. Cum de s-a întâmplat să întâlnesc atâția oameni drăguți în viața mea? Care era sensul unui asemenea noroc? Munca îl chema pe Menna înapoi acasă, așa că a trebuit să fim gata în câteva zile. Mai întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
acesteia, deși uneori mi se părea nesuferită, renunțasem să-i mai cer altceva; așteptam totul, ca o recompensă, de la imaginație și de la vise. Acolo era domeniul meu, imperiul meu, acolo puteam fi monarh absolut, pontifex maximus, Michelangelo, orice. Nu mă stânjenea nimeni, nu mă contrazicea nimeni. Eram admirat, adulat, uns cu suc de mirt, mă bucuram de toate onorurile posibile. Asta mă ajuta să suport o existență ticăloasă, meschină, cioplind cruci pentru alții ca, apoi, închizând ochii sau noaptea în somn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
și durabilă. Ce-și poate dori mai mult un artist?” Înșira toate motivele care ar fi putut să mă convingă. Aveam, totodată, posibilitatea să mă odihnesc, să mă bucur de soare, de apa mării. Cum tăceam, el s-a ridicat stânjenit de pe scaun. „Nu vă tentează oferta? Păcat. Mare păcat. Oricum, poate vă mai gândiți. Eu vă las adresa pentru cazul că vă schimbați părerea”. A fost o iarnă foarte friguroasă. N-au căzut zăpezi mari, dar frigul, sticlos și demoralizant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
memorie ușoară pe care o simțisem câteva clipe, mai devreme, bătând din aripi înlăuntrul meu, gata să zboare după ce se scuturase de mâl. După care aș fi plecat fără să-mi pese încotro din moment ce trecutul nu mai putea să mă stânjenească; aș fi plecat înainte de căderea serii, ca să nu vină ora strigoilor și nu m-aș mai fi întors niciodată pe acel țărm. 8 În cartierul în care m-am născut n-am avut prilejul să mă deprind să respect bătrânețea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
bucuriile nu se obțin gratuit. Trebuie să plătești măcar olfactiv cinstea de a vedea un zeu degradat și descheiat la pantaloni, arătând o grijă divină rușinoasei sale podoabe. Încerci să fii cât mai discret în acest timp ca să nu-l stânjenești pe Jupiter cu muritoarea ta necuviință. El își încheie ultimul nasture, apoi se spală pe mâini și se examinează în oglindă. Tu aștepți, desigur. Nu se cade să vă reflectați amândoi în aceeași oglindă, fie și acolo. Riști să fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
știe ce se va alege de noi. Copiii mă tachinează pentru că sunt econom și se plâng că lucrez atâtea ore În fiecare zi, dar ei nu știu ce Înseamnă să nu ai bani. Eu știu. Merseră În tăcere o vreme, Henry ușor stânjenit de aluzia facilă la basme și Du Maurier vizibil pierdut În gânduri melancolice. — Vivre, ce n’est pas gai, rosti el În cele din urmă, aruncându-i lui Henry o privire Însoțită de un zâmbet crispat. — Dragul meu Du Maurier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]