3,144 matches
-
au fost date la iveală. Cum? e cu putință una ca asta? a strigat ea cu iuțeală. Copilul inimii mele? Cel pe care l-am socotit cel mai tare sprijin al părintelui său? Să mă rușineze într-atât? Cred tot, stăpâne; înțeleg tot, stăpâne; însă cred și înțeleg prea târziu. Trebuia eu cea dintăi să bănuiesc; de la început nu mi-au plăcut purtările acestui nenorocit copil pe care l-am purtat în măruntaiele mele. L-am socotit dar de dragoste; îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
la iveală. Cum? e cu putință una ca asta? a strigat ea cu iuțeală. Copilul inimii mele? Cel pe care l-am socotit cel mai tare sprijin al părintelui său? Să mă rușineze într-atât? Cred tot, stăpâne; înțeleg tot, stăpâne; însă cred și înțeleg prea târziu. Trebuia eu cea dintăi să bănuiesc; de la început nu mi-au plăcut purtările acestui nenorocit copil pe care l-am purtat în măruntaiele mele. L-am socotit dar de dragoste; îl urăsc acuma. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
-o Dodie McDevitt. Culmea, a recunoscut-o mai întâi pe Zoe. A zis: —Asta e Zoe O’Shea, fără umbră de îndoială. Când a zis „Zoe“ am crezut c-o să cad de pe scaun. — Da! am zis. Zoe, Zoe! Cine e stăpâna ei? —Nan O’Shea, zice ea. Dodie a putut chiar să-mi dea și adresa ei - Aleea Springhill, care nu e foarte departe, deși e un drum destul de lung pe care să târăști un câine mic zi de zi. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
dau semne de interes pentru plăcerile tatălui tău. El mă numea „verișoară“. Când vorbea despre mine, mă numea cu respect „la Horra“, cea liberă, sau „Arabiya“, arăboaica; Warda însăși îmi arăta toată politețea respectuoasă pe care o slujnică o datorează stăpânei ei. Numai că noaptea, ea era stăpâna. — Într-o dimineață, continuă maică-mea cu o voce gâtuită, în ciuda anilor care trecuseră de atunci, veni să bată la ușa noastră Sara cea Bălțată. Cu buzele sulemenite cu suc de rădăcină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
tău. El mă numea „verișoară“. Când vorbea despre mine, mă numea cu respect „la Horra“, cea liberă, sau „Arabiya“, arăboaica; Warda însăși îmi arăta toată politețea respectuoasă pe care o slujnică o datorează stăpânei ei. Numai că noaptea, ea era stăpâna. — Într-o dimineață, continuă maică-mea cu o voce gâtuită, în ciuda anilor care trecuseră de atunci, veni să bată la ușa noastră Sara cea Bălțată. Cu buzele sulemenite cu suc de rădăcină de nuc, cu ochii încercuiți cu kohol, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
fiica naturală a unui grande de Spania, închisă acolo spre a ispăși greșeala alor săi și care nu vedea în mânăstirea aceea frumoasă decât un purgatoriu, atât pentru ea, cât și pentru ceilalți. Și totuși, domnea peste toate ca o stăpână, împărțind favoruri și dizgrații. Mie îmi rezervase partea cea mai rea a inimii ei. Fusesem, vreme de șapte ani, o creștină tot mai plină de zel. Pentru ea, eu nu eram totuși decât o convertită, o conversa cu sânge impur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
îndepărteze. Ce vrajă îl obliga acum să meargă înainte, cu apa înghețată ajungându-i până la genunchi, spre celălalt mal, care se depărta tot mai mult? — Numai când vei reuși să treci apa vei ajunge la mine, repetă glasul. Era glasul stăpânei absolute a destinului și a acelui loc sacru, unde creșteau frasini și stejari, locul unor zeități necunoscute și puternice, capabile de asemenea vrăji. Dacă Rhenus și Danubius erau fluvii cu o lățime neînchipuită, torentul acela era mult mai mare decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
urmată de un numid asudat. — El este curierul meu. L-am trimis noaptea trecută la Cremona, să afle cum s-a încheiat lupta dintre vitellieni și othonieni. A sosit chiar acum. Numidul făcu un pas în față și își privi stăpâna cu ochii săi adânci, negri. — Trebuie să vorbesc eu? Calvia Crispinilla încuviință și se duse să se așeze pe un tricliniu de lângă perete. — Spune-le și lor ce mi-ai povestit mie. — În ziua luptei de la Bedriacum, o pasăre dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
tăi. Tu ești imaginea unui zeu, și bărbații nu vor tolera asta la alții. Vor încerca să te doboare. Ieși repede și se întoarse cu un vas aburind, urmată de un servitor ce ducea un sac de piele. La porunca stăpânei sale, puse sacul pe masă și ieși. — Bea, îi zise Calvia lui Antonius, întinzându-i vasul; apoi arătă spre sac: Aici sunt monede de aur. Multe... Sunt ale tale. Cumpără pentru oamenii tăi cele mai bune arme și cei mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
tine însuți, încearcă să te iei ceva mai ușor. Acum, după matură chibzuință, cred că am tot ce-mi trebuie să fiu unul dintre câini. Sunt un câine. Sunt un câine legat de un gard de pe plajă, în timp ce stăpânul și stăpâna mea zburdă pe nisip. Eu nu mă zbat, mă răsucesc, chelălăi, mă mistui. Câinilor li se poate întâmpla să mai ia o palmă sau un picior. O palmă pe care, dacă ești câine, o poți îndura. Ce-i un picior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
peste el. În visele lui, în hoinărelile lui, amărâtul de câine se visează pe Twenty-Third Street, dar n-ar ghici niciodată că viața poate fi așa de dulce într-un apartament dublu pe Bank Street, cu un coș nou, o stăpână scumpă și iubitoare, cu toată mâncarea pe care o mistui și o zgardă nouă și frumoasă care să spună lumii că acum banii îi stau pavăză și că n-o să-l mai fută nimeni la cap. Nu, zău că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și seara asta a fost la fel ca toate celelalte. Intru în casă cu propriile mele chei (da, chiar cu ale mele), apăsând discret pe sonerie doar ca să arăt că am venit. Îl ciupesc pe istericul Shadow și îi sărut stăpâna pe gâtul uscățiv și delicat. Fac un duș. Mă schimb. Ies pe terasă cu un pahar de vin alb în mână. Îi povestesc Martinei cum a decurs ziua. „Nu zău?“, face ea, sau „Nu pot să cred“, sau „Glumești. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
braț în șold, în timp ce stropea cu furtunul... Am mâncat afară, pe platforma udă, salată, pâine, brânză, am băut vinul alb și ușor, învăluiți în mirosul dulceag și greu de compostat și turbă udă. Shadow moțăia cu o mutră imploratoare lângă stăpâna lui, trăsăturile câinelui, în repaus, compunând imaginea cea mai fidelă a spaimei și somnului. Eu stăteam cu Hitler în poală - noaptea generalilor, pământ pârjolit, prăbușire, umilință și moarte; un final fericit. Acum ar trebui să recitesc Banii. Martina mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
oare să se rotunjească ușor în jurul taliei? Poate, doar o idee. — Sunt uimită, spuse ea. Arăți cu totul altfel. — Cum așa? — Te-ai lăsat de băut? Pari mult mai stăpân pe tine. — Și tu. Tu arăți la fel, dar mai stăpână pe tine. Dar arăta, într-adevăr, schimbată. Dobândise ceea ce își dorise de atâta timp. Era acel ceva pe care îl vezi urcându-ase ori coborând din mașini, sau răzbătând din spatele luciului magazinelor de bijuterii, sau în holurile unui hotel ca acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ferme de vite și colecții de timbre renumite-n lumea-ntreagă. El o striga „bănuț negruț“, deși era palidă ca foaia de hârtie. E o nebunie, dar banii îți aduc mângâiere, nu-i așa? Și era atât de echilibrată, de stăpână pe sine micuța domnișoară fulg de nea, deși nu chiar bună de pus pe rană, asta fără să vrem să fim răi, doar că fetițele de nouă ani ar trebui să plângă mai mult. Nu, doamna Edge nu mai locuiește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ar afla, ea nu trebuie să uite că altarul principal în care a orânduit‐ o Dumnezeu este căminul și familia sa, unde ea are misiunea principală de a naște, a crește și educa copii. Acolo, în familie, femeia mamă este stăpână, este „Regina vieții”. Vasile Militaru spunea un adevăr: „Din același lemn se face și icoană și măciucă”, iar marele savant Gh. Longinescu vine și zice în completare : „Două puteri sunt în lume: „Dumnezeu în cer și mama pe pământ”. Un
Mamă, lecții de viață. In: OMAGIU MAMEI by Ioan Costache Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1070]
-
povesti și de a te ști povestit. Am simțit aceasta, fără să știu a o numi atunci, în duba-dric, ascultând șoferul-dricar cum deapănă povești de morți. O simt acum, lăsându-mă invadat de locuri și obiecte mai puternice decât mine, stăpâne ale mele prin timpul meu închis în ele și pe care mi-l redau după alte legi, după alte noime, de parcă mi-ar înapoia altă viață. E mult spus că abia acum simt că trăiesc, când scrisul meu mă închipuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Miquel. Niciodată nu se știe cînd au să-ți lipsească. — Întotdeauna, murmură Julián, Însă huruitul trenului Îi răpise cuvintele. — Penélope mi-a povestit ce s-a Întîmplat În noaptea cînd doamna i-a surprins În dormitorul meu. A doua zi, stăpîna m-a chemat și m-a Întrebat ce știam despre Julián. I-am zis că nimic, că era un băiat bun, prieten cu Jorge... Mi-a poruncit să o țin pe Penélope În camera ei pînă cînd avea să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
lenjeria risipită pe podea. Mirosul bine-cunoscut al parfumului și-al sudorii trupului Mathildei Îi crea, pe moment, o senzație de euforie atât de puternică, Încât medicul Începu să scheaune și să scâncească asemenea unui cățel bucuros că și-a regăsit stăpâna, dând din coadă, târându-se pe burtă, de la pat la ușă și de la ușă la masă, Împrăștiind și lăsând În urma sa băltoace sclipitoare de urină pe podea. Însă nici rochia, nici lenjeria intimă n-o puteau Înlocui pe Mathilda, astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
asta, cine-o fi strigând? Cotoșman: Vedem noi imediat...( Se uită în jur) Ionică: Ei, vezi ceva? Cotoșman: Da... Ionică: Ce? Cotoșman: Niște iepuri! Ionică: Iepuri? Cotoșman: Da, aaaa și e și un iepure alb printre ei! Un iepure alb stăpâne și doi inși aleargă după el. Ionică: Trebuie să fie vânători, că numai vânătorii aleargă după mai mulți iepuri și nu prind nici unul. Cotoșman: Nu, după îmbrăcăminte sunt slujitori la castelul împărătesc. (Pe urnmă apar mulți iepurași). Stăpâne, du-te
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
pe deasupra satului Înecat În amurgul de noiembrie, Întâlnește pădurea și, de parcă aceasta Îl respinge, se Întoarce În curtea pe a cărei poartă Grințu tocmai a intrat urmat Îndeaproape de bătrân. — Săru’mâna! - spune Grințu când o vede pe prispă pe stăpâna casei! — Să trăiești, maică, ai mai venit pe la noi? Este Îmbrăcată altfel decât altădată, o ținută Întrucâtva ceremonioasă, un șal negru Îi acoperă capul. Zice că tocmai pleca de acasă și bătrânul se miră, o Întrebă unde se duce. Bătrâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
în freamătul pădurii de foioase. Ploile de ninsori așteaptă să rumege împletitura dureroasă a crengilor arzând gingășia unui cuib de voci pierdut prin Templul zeiței Hator. Gonind veșnicia printre glasurile răgușite ale pietrelor puse s-aleagă arma cu plasmă a stăpânei! Contur filigranat în porțelan albastru de Prusia.
P?ntec cu laser privit dintr-o parte. Feeling by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83720_a_85045]
-
întinse alene în pătuțul ei dar, deodată își aminti că era singură acasă. Părinții erau plecați la câmp, iar mama îi spusese de cu seară: Florinuța, mâine noi vom pleca la câmp, iar tu vei rămâne singură acasă, vei fi stăpână pe toată gospodăria până seara când ne vom întoarce. Eu am încredere în tine că te vei descurca, doar ești fetiță mare de acum, la toamnă vei merge la școală deja. Nu-ți face griji, mămico, mă voi descurca, spuse
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
cu părul auriu-roșcat strâns cu grijă într-o cosiță și îmbrăcată în cămășuța lungă până în pământ, porni fără sfială, dar cu grijă în pași, spre murmurul care venea curios dinspre bucătărie. Suntem așa de obosite, toată ziua ne-a alergat stăpâna la fântână! E adevărat că drumul până acolo a fost vesel și ușor, dar la întoarcere ne-a umplut cu apă de ni s-au lungit urechile sub greutatea ei, nici nu mai ținem minte câte drumuri am făcut! Ilenuța
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
spun? Toată ziua am fost încins să coc vinete și gogoșari, de nici acum nu m-am răcit, vorbi cuptorul. Vă plângeți toate pentru un flecușteț de treabă ce l-ați făcutvorbi cu glas sfătos bătrâna sobă de cărămidădar la stăpână v ați gândit vreun pic? Că doar mâinile ei v-au pus pe toate în mișcare și au robotit alături de voi. Eu sunt mai bătrână decât voi toți și de ani de zile o văd pe stăpâna noastră cum muncește
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]