1,708 matches
-
pustia, vîntul aruncîndu-i frunzele pe străzile din jur, - cîteodată și iarna, spectator tăcut, reflexiv și comprehensiv al naturii și al oamenilor. La fiecare vîrstă, desigur, cu alte sentimente și atitudini. Unii l-au evocat ca făcînd parte din peisaj, prezență statornică, indicînd drept loc favorit al său o bancă așezată sub o salcie. într-un fel, cred, au exagerat. Evocările lor seamănă a litografii romantice. Trebuie deci corectate prin cîteva precizări. Una ar fi că Bacovia folosea grădina publică (aflată nu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
său Matei, care avea pe atunci aproape șapte ani. El se izola de oameni și admira, în tăcere, frumusețile naturii. Așa a început să privească natura, cu ochi de poet. Plăcerea de a admira frumosul din natură i-a rămas statornică pentru toată viața. În această privință, Slavici, trăind cu el împreună, l-a observat, la Viena și la București: "Luna ivită pe cîmpul senin al cerului, asfințitul soarelui, farmecele zorilor de zi, liniștea sărbă torească a nopții de vară, viscolirea
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
în cenușă și devin înțelegere a pietrei, a cenușii... Verbul, din care totu-i făcut, ascultă de verbul din blândul cuvînt..." (Carul Mare). Natura aparte a acestei lirici îmbibate de sacralitate a fost observată încă de la început de puținii comentatori statornici (și, fără excepție, de elită) ai lui Nicolae Ionel, acest "poet al entuziasmului" (Ștefan Augustin Doinaș), "poet al " prezenței ", (care) proclamă pe cont propriu, fără să mai țină cont de vreo exigență sau vreo modă a contextului în care ne
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
alter ego al poetului), unele dintre complicatele Jeux d'amour, câteva dintre Balade și, aproape în întregime, ciclul Rosarium constituie, în fapt, remarcabile exerciții de reflecție pe marginea cultului marianic. Cultul Morții-Mamă, izbăvitoarea lumii, cea perpetuu adorată, este una dintre statornicele obsesii ale lui Cezar Ivănescu și, cu siguranță, fixația care a alimentat lecturile psihanalitice ale operei sale (Laura Pavel, spre exemplu, a putut identifica, în lunga epopee a Baaadului, "un veritabil complex al lui Oreste" (?!). Nici vorbă însă de vreo
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
atacuri pornite din cele mai variate unghiuri și surse. Mai mult decât atât, destinul propriului sex este pus încă de la început sub semnul minusului distinctiv, al umilului, al minorului: Femeia este câinele:/ Cu darurile sale magnolii/ sau umilă în umbră/ statornică așteptarea;/ Cum strigă mereu/ cum latră, cum plânge/ cum luna plină se învârte/ în scorburi de pântece./ Cum i se-neacă puii/ cum se agață-n lanț/ cum pleacă de acasă/ să moară." (***) Înșelată în așteptări (inclusiv în cele erotice
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
o anumită imagine a mareșalului Pétain, fondatorul unei "noi ordini". Îl regăsim și mai puternic, în imaginea lui de Gaulle, cel din 1958, stabilind principiile și ordinea unei noi Republici. Totuși, expresia cea mai reprezentativă a acestei imagini atît de statornică în discursul politic și mai ales în discursul politic francez trebuie căutată în acea referință la memoria "Părinților întemeietori". Deja la sfîrșitul Vechiului regim, se obișnuia să se compare sau să se pună în antiteză formele exercitării puterii regale cu
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
început: „Timpul nu mai avea răbdare.” Este una din multele imagini ale simetriei în literatura lui P., plină de evoluții închise, de ample mișcări în cerc, și vrea să dea o idee despre rotația procesuală a vieții după o lege statornică și misterioasă care acționează și în natură. Chiar demersul epic se înscrie în fatalitatea acestei repetiții. Scriitorul revine în cartea nouă la simbolurile pe care le-a părăsit în cartea anterioară, proza lui trăiește sub puterea unei obsesii a întoarcerii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
moare spunând doctorului: „Domnule, eu totdeauna am dus o viață independentă.” Fiii s-au împrăștiat demult, casa Moromeților trece în mâinile Titei, unicul copil rămas în preajma bătrânului țăran. Dispare, odată ce praporii flutură la poarta Moromeților, satul ca imagine a lumii statornice, arhetipale. Moromete tragic, omul unei civilizații care piere, trăiește de aici înainte în închipuirea fiului. Capitolul despre moartea lui Moromete e tot ce s-a scris mai profund, în legătură cu această temă gravă, în literatura română. Romanul, în ansamblu, este substanțial
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
a-și satisface interesele lor personale, ci să fie a îndreptării energice și hotărâte spre idealul național. Și noi să mergem înainte cu pilda jertfei care se aduce pentru ideile mari și mântuitoare, noi să mergem înainte cu pilda muncii statornice și dezinteresate pe ogorul neamului nostru. Dar avântul să ne fie întotdeauna însoțit de faptă, să fie înflăcărat de dorul de bine, de cald și îmbrățișător pentru cei înclinați a urma calea cea adevărată, aspru și mustrător pentru cei răi
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
a culpabilității, prelungită în criză mistică. Explicabilă omenește, această stare limită ar fi putut genera o demonstrație dramatică densă. Cazul în sine este abandonat în favoarea teoretizării dogmatice, care diminuează fiorul poetic al piesei. Lucrările dedicate istoriei românești comunică un sentiment statornic de patriotism, construcția vădește rigoare, personajele participă motivat la evenimentele prezentate. Nici piesele din această categorie nu sunt absolvite de tributul plătit preconcepției, unei scheme căreia narațiunea i se subordonează. Rachierița, dramă a dedublării, este considerată o reușită a teatrului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287860_a_289189]
-
unui sufragiu favorabil prescripțiilor noastre, complicilor noștri, agenților noștri? Drepturile republicane pentru muritorul de foame sunt o amară ironie: nevoia unei munci aproape zilnice nu-i permite să se bucure de ele; în schimb ele îi răpesc garanția unui câștig statornic și sigur, punândusub dependența grevelor patronilor sau ale tovarășilor. Sub conducerea noastră poporul a distrus aristocrația care era protectoarea sa și doica sa naturală, pe ea, al cărei interes este inseparabil de bunăstarea poporului. Acum când aristocrația este distrusă, el
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
o va dărui Europa, el va deveni patriarhul lumii. Victimele necesare, făcute de el, din cauza trebuinței lor, nu vor atinge niciodată numărul victimelor oferite timp de secole nebuniei mărețiilor, prin rivalitatea guvernelor creștine. Regele nostru va fi într-o legătură statornică cu poporul; el îi va adresa de la tribună discursuri, a căror faimă se va răspândi imediat în lumea întreagă. Sumar: Universitățile făcute nevătămătoare. Clasicismul înlocuit. Educația și profesiunea. Reclamă a autorității Stăpânitorului în școli. Desființarea învățământului liber. Noile teorii. Independența
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
care-și extrag întreaga autoritate din aceea că sunt colective nu există decât diferențe de grad. O reprezentare colectivă, în măsura în care este colectivă, prezintă deja garanții de obiectivitate; căci nu fără motiv s-a putut ea generaliza și menține în mod statornic. [...] O reprezentare colectivă este în mod necesar supusă unui control repetat la infinit: cei care aderă la ea o verifică prin propria experiență". Émile Durkheim, 1991, p. 625. În afară de asta, Durkheim insistă pe dubla dimensiune a calificării: deopotrivă proces de
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
chirurgicală de la Spitalul Brâncovenesc. Timp de patru ani profesorul Iacobovici va conduce și clinica de la Spitalul de copii, venind de trei ori pe săptămână pentru cursuri, demonstrații operatorii și îngrijirea micilor pacienți. Profesorul Iacobovici era ajutat aici de o personalitate statornică și de mare autoritate profesională în chirurgia și ortopedia pediatrică: profesor agregat Ion Marian (1885-1967). Profesorul Iacobovici mai funcționase - ca medic primar suplinitor al serviciului de chirurgie din Spitalul de Copii - timp de un an, începând din anul 1912, până la
Asistența urgențelor chirurgcale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
insula Proti (1703), Sumela lângă Trebizonda, Sf. Ecaterina la Muntele Sinai (1700), paraclisul și trapeza mănăstirii Sf. Pavel de la Muntele Athos. Pe lângă meritele deosebite pe plan cultural, politic, economic se remarcă și ca mare ctitor, dar mai ales prin credința statornică În Hristos pe care L-a mărturisit, cu prețul vieții chiar până la moarte, căzând victimă boierilor dornici de onoruri, perfizi și gata de trădare pentru obținerea lor. Pe cei 11 copii ai săi, 4 fii și 7 fiice, i-a
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Ștefania Geamănu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92323]
-
spune despre revolta iudeilor că a avut un alt motiv, cel care se găsește în manuscrisele descoperite la Qurman, cuibul fanaticilor iudei și scrie în Cartea a opta, despre Vespasian astfel: ,,4 În tot Orientul se răspîndise o veche și statornică credință că destinul hotărîse imperiul lumii pentru oameni proveniți din Iudeea în această epocă. Crezînd că această preves- tire se referă la ei - în realitate ea se referea la un comandant roman, așa cum avea să arate evenimentele - iudeii s-au
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
așa cum este ea pînă la hotarele pămîntului, păstrează cu grijă credința pe care a primit-o de la apostoli și de la discipolii lor... Căci oricît de neasemănătoare n-ar fi limbile lumii, puterea tradiției este una și aceeași: și nici frățiile statornice în Germania nu au crezut altminteri și nu au transmis vreo altă în- vățătură; nici cele din Spania, nici cele ale celților, nici cel din Răsărit, nici cele din Egipt, nici cele din Libia, nici cele statornicite în mijlocul lumii...” Gogonată
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
era o țară europeană, o ‘insulă europeană în marea slavă și că Transilvania era stânca cea mare a insulei’” Stăruința mareșalului Ion Antonescu, în problema Transilvaniei, se datora convingerii sale că, printr-o atitudine loială față de Reich, dublată de cererea statornică a anulării dictatului de la Viena, Hitler putea fi convins să revină asupra “arbitrajului” de la 30 august 1940. În același timp, el știa că, la Budapesta, există dorința obținerii și a sudului Transilvaniei și hotărârea de a o păstra pe
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
era o țară europeană, o ‘insulă europeană în marea slavă și că Transilvania era stânca cea mare a insulei’” Stăruința mareșalului Ion Antonescu, în problema Transilvaniei, se datora convingerii sale că, printr-o atitudine loială față de Reich, dublată de cererea statornică a anulării dictatului de la Viena, Hitler putea fi convins să revină asupra “arbitrajului” de la 30 august 1940. În același timp, el știa că, la Budapesta, există dorința obținerii și a sudului Transilvaniei și hotărârea de a o păstra pe
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
răpus de o boală grea." Pe fiica lui Delavrancea o amintește doar pentru a se preamări pe sine: "O văd pe Cella care îmi vorbește de admirația numitului Barbu pentru romanul meu"; numitul Barbu e reputatul scriitor B. Șt. Delavrancea statornic prieten al lui Ion Luca, "detestat de Mateiu, încă din tinerețe, cînd se afla silit să-i rabde lecțiile de morală" (B. Cioculescu), așa cum rezultă și din amintirile fiicei acestuia: "Într-o zi tata i-a făcut o observație usturătoare
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
plan socialeconomic, în societatea românească, angajată în această perioadă în plin proces de afirmare a relațiilor capitaliste. O altă categorie socială o constituia căpătăierii, considerați, în mentalul comunităților sătești, drept „ oamnei fără căpătâi”, pentru că nu aveau casă și nici un trai statornic. Căpătăierii au fost menționați pentru prima oară într-o statistică din 1826, că nu plăteau bir cu satul, nefiind lucrători de pământ, ci erau angajați ca ciobani, văcari, porcari, haidăi, pristavi de vite, argați, jitari, băcani, morari etc. Ulterior, au
ACCENTE ISTORIOGRAFICE by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Science/791_a_1721]
-
putea explica alianța contra naturii dintre evrei și (neo)protestanți? O altă probă, ceva mai indirectă, citată în sprijinul ideii că Bloom ar fi făcut parte din cabala menționată, este reala fascinație a unor figuri cu evidente afinități elective și statornice contacte - Leo Strauss, Alexandre Kojève, Allan Bloom, pentru a nu menționa decât pe cei mai importanți, fiecare având o listă lungă de discipoli (aproape) la fel de faimoși - pentru arcanele guvernării, pentru transmiterea (cvasi)secretă a cunoașterii, prin contact pedagogic direct, mergând
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
își încheie mandatul. Prin publicitate, un actant politic își cumpără controlul asupra comunicării sale, asigurîndu-și concursul unei surse media cel puțin pentru a difuza în anumite momente și intervale, mesaje orientate spre un public mai mult sau mai puțin numeros, statornic și cunoscut. Cel mai adesea, în special strategiile electorale de comunicare sînt încadrate în tipul multimedia, însă televiziunea se prezintă astăzi, în mod cert, drept suportul cel mai grandios, cel mai sofisticat, dar și cel mai costisitor și, în mod
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
19. Cândva știa totul, dar a acum uitat aproape tot. Scopul amintirii este să recupereze această cunoaștere pierdută, ori, pentru a realiza acest lucru trebuie să depășim limitele corporale. Nici Edgar Poe, pentru care platonismul este un punct de referință statornic, nu gândește altfel. În Eureka, poetul american scrie: "Rătăcim, printre destinele existenței noastre pământești, înconjurați de Amintirile, vagi dar mereu prezente ale unui Destin mai vast - foarte îndepărtat în timp și infinit de înfricoșător"20. La rândul său, poetul român
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
șansa de a fi identificat într-o persoană / personalitate reală. Alte puncte de vedere / tipologii: A. 1. care aparțin tradiției populare; 2. care aparțin antropologiei populare; B. 1. „oacheșe”: bărbați și femei; 2. „blonde”: sunt personaje așezate, nu tocmai tulburătoare, statornice dar nu tocmai vrednice de încredere; C. grupate după criterii geografice sau pe naționalități: 1. orientale; 2. asiatice; etc.; 3. unguroaica, 4. rusoaica; etc. D. 1. umoristic; 2. comic; 3. tragic; 4. visătorul; 5. fantastul; etc.; E. după aparteneța operei
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]