2,893 matches
-
necunoscut, un model învelit în foița de aur îndoielnic a locuirii sedentare, iar pe ei dându-i peste mână ca să-l lase cu ea goală, sau mai bine zis plină de darul lor: spațiul gol, premergător oricărui nou început, pragul stepelor nesfârșite ce aparținuseră cândva Hoardei de Aur. Neglijența și grija supremă, grosolănia sfruntată și discreția ultimă a generozității ce nu cere recunoaștere confundate în același gest. Exista un timp pentru geneze și un altul pentru tradiție", își repetă Ian fără
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
a fi realmente de ajutor unui tehnician, căzuse acum pe capul lui. Auzise ceea ce ar fi vrut de la ei, și totuși, judecând mai bine, auzise mai mult decât ar fi vrut: urechea lui prinsese și vântul zdrențuit de ierburi al stepei, răsunând în vocile lor fără fund și împrumutându-le tonalități stranii, de ventriloc. Dinspre fundal răzbătea în ele alt zvon, fără început sau localizare. Ah, bine i-ar fi prins acum cartea de vizită a unui șaman mongol! VI − Spune
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
era același cu cel de la care plecaseră; de el s-au rătăcit lent, dar sigur, până la pierzania totală. Umbra străină a zidăriei aciuiate pe lângă ei le-a asistat, răbdătoare, pașii în acest proces îndelungat. Așadar, gustul pentru răsuflarea aspră a stepei le rămăsese întipărit în trup nomazilor și după ce dependența obiectivă de ea fusese surmontată. Îi revendica imperios mai ales la ceasul târziu, când veghea contenește și oboseala mână omul înspre refugiu-i de pe urmă. Fiecare suveran își are suveranul; simbolic
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
Ginghis Han a canalizat cea mai mare parte din resursele lumii eurasiatice a timpului respectiv afară din mâinile prin care izvorâseră, înspre acea gingașă gradină suspendată în șaua cailor, care era hoarda sa. Căci ea își irosea parfumurile aspre prin stepă, în vreme ce Istoria o aștepta cu un loc rezervat la butoniera statuară a nemuririi. Actualmente numai ruine, Karakorum e urma ei arhitecturală, locul irigat intens, până la reanimare, cu resursele celui mai mare imperiu cunoscut croit dintr-o singură bucată - bineînțeles, dragat
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
fatal dorinței. Bătălia pentru imaginea lumii s-a dat mereu acolo, la orizont, între o auroră spectrală venind în întâmpinare din imaginar și lumina cea de toate zilele a percepției. Dacă Pământul ar fi fost în întregime plat ca o stepă, mongolii s-ar fi delăsat repede de cucerit, își zicea arhitectul, după cum și comorile lumii ar fi rămas, probabil, mai greu reperabile în absența zidurilor înconjurătoare. Piatra i-a întărit stându-le împotrivă, și tot piatra le-a supt consecvent
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
fără a primi. Dar Ian pricepuse foarte bine că insensibilitatea cu pricina exprima mai mult o dorință fantasmată decât o calitate reală. − Ar putea fi considerată chiar hiper-deconstrucționistă, zise Rudi, dacă ținem cont de patima pentru demolări a năvălitorilor din stepe. Contemporani sufocați de sistemele anchilozate ale prezentului, vreți deconstrucție radicală? Păi atunci luați lecții de la marii maeștri ai genului! Bunăoară, Timur Lenk și-a continuat funesta-i campanie destructivă de dincolo de mormânt, prin puterea blestemului: a amenințat posteritatea că profanatorii
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
catastrofei ecologice, obiectă cineva. Dimpotrivă, după mine, soluția ar consta în înlocuirea orașelor cu campinguri. Mongolii au văzut bine lucrurile. N-ar mai sufoca nimeni pe nimeni, ci cât vezi cu ochii tot loc de popas, ca-ntr-o imensă stepă. Regimul ăsta de tranzit se va intensifica, așa că, în loc să contribuim la sedentarizarea nomazilor, ar trebui mai bine să ne inițiem noi înșine într-ale traiului nomad. Cine n-are nomazi să și-i importe! − Bineînțeles că asta-i tendința, întări
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
imaginat Ian vreodată, împodobit de sclipirile unor posturi noi, războinice. Strălucea ațâțător de imprehensibil în deplasarea lui spre roșul pasional - departe de Ian, dincolo de îmbrățișările lui pacifice și de spațiul majestuos pe care ele i-l alocau. Ah, femeia asta stepă îl exaspera! Ce vastitate malefică îi stârnea toanele zdrobitoare de cetăți? Înnebunise de gelozie pe primirea de care ele aveau parte în trupul ei, și se năpustise infantil într-acolo spre a fi părtaș la o electrizare nemilos de privată
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
ba nu, el însuși! De unde venea de fapt puhoiul în rotire? Ce-ntrebare! Nu se putea distinge nimic în bezna dormitorului, iar într-a minții nici atât. Între trupurile lor înlănțuite furtunos clipea calm, migdalat, ochiul urgiei. Străbătu în iureș oral stepa vălurită a pielii ei, purtat de strigatele sălbatice ale hoardelor de dincolo de orizont, ce și-l încoronaseră han suprem cu însuși vortexul devenirii. Cereau din rărunchi prăpăd. Îi vâjâiau pe la urechi săgeți și ascuțișuri dure îl botezau în durere. Imobiliză
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
Ivan cel Groaznic, va lua titlul de "țar", traducerea slavă a suvîntului "Cezar". Ivan al IV-lea continuă acțiunea tatălui său, extinzînd spre sst teritoriul Rusiei: pămînturile asiatice, imense domenii nelocuite, nu cunoscuseră pînă atunci decît trecerea cavalerilor veniți din stepele meridionale. Împingînd frontierele Europei orientale pînă la coastele Pacificului, comercianții și colonii ruși instalează adevărata frontieră între Asia și Europa, de-a lungul munților Asiei centrale mai degrabă decît de-a lungul Uralilor, care nu au constituit niciodată o barieră
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
a tătarilor, merită să fie amintită lucrarea amplu documentată și cu materialul bine organizat a lui B. Vladimirtsov, Le régime social des mongols, Le féodalisme nomade, Paris, 1948, sec. XI-XVII, care tratează formarea clanului, nașterea feudalismului, vasalii, servii, sclavii, aristocrația stepelor, războaiele feudale, clasele inferioare și clasa feudală. În sfârșit, o privire de ansamblu asupra istoriei Imperiului Mongol și a evoluției civilizației, se poate spicui din cele două mari opere de sinteză alcătuite, pe un vast material informativ, mai ales oriental
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
au fost în stare să alcătuiască state durabile la nordul marelui fluviu european, deși toate au venit cu intenții de cucerire. Neputința lor se explică, în mare parte, prin lipsa unei conduceri centrale de organizare politică, dar mai ales din cauză că stepele de la nordul Mării Negre, din gurile Niprului, Atelkuz și cele de pe stânga Dunării, Bugeac, Bărăgan, Burnas și Oltenia, pe care și-au așezat taberele, fiind în drum spre sudul Europei, au fost încălcate de năvălitorii următori ori pustiite în lupte de
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
regiunea de sud, cu centru la Alba Iulia, iar șesul din stânga Dunării, din Țara Românească, Oltenia și Banat, a fost ocupat de tribul Giaxihopon, fiind în imediată vecinătate cu Bulgaria. Șefii acestor triburi se numeau gylas. Triburile pecenege rămase în stepele Mării Negre asediază Kievul, în anul 968, care scapă de cucerire numai datorită intervenției din afară a lui Sviatoslav (rechemat în grabă de curierii trimiși de mama sa, Olga), de la gurile Dunării, din Pereiaslaveț (nu departe de Isaccea), unde se afla
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Românească au trecut munții și i s-au închinat „cu toate averile lor, stabilindu-se în Panonia”. Neînțelegerile au continuat și au culminat în răscoala lui Kegenes, așezat cu două triburi în regiunea gurilor Dunării, în contra marelui han Tyrah din stepa Mării Negre, în anul 1047. Bătut în apropiere de balta Borcea, Kegenes trecu cu 20.000 de luptători la Durostorum și intră în serviciul împăratului bizantin, Constantin Monomahul, care îi dă trei cetăți pe malul drept al Dunării, pentru a apăra
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
liber (Ackerman = Cetatea Albă) și kara: supus, tributar, birnic și negru. De la acest ultim cuvânt Moldova a fost denumită Kara-Bogdania și Țara Românească Kara-Iflak, iar românii kara-ulaghi, adică țări supuse, tributare, negre, spre deosebire de acele libere, nesupuse, albe. Noii stăpâni ai stepelor jefuiesc și ruinează satele rusești, iau robi pe toți locuitorii lor într-un număr de 50 de mari incursiuni, făcute între anii 1067 și 1210, „fără a pune la socoteală nenumăratele razii mici în intervale”, în timp ce ungurii izbutiseră să înfrângă
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
dar în extremitatea de răsărit a vastului lor imperiu, ei începură să guste din paharul amărăciunii. În anul 1208, Mahomed, sultanul Imperiului Corazmian, invadase și ocupase teritoriul dintre râul Ural și Marea Caspică. Este începutul sfârșitului acestui uriaș imperiu al stepelor, care va mai dura doar 33 de ani, până în anul 1241. Pentru a preîntâmpina incursiunile de pradă ale cumanilor, Andrei al II-lea, regele Ungariei, dăruiește, înainte de 7 Mai 1211, lui Hermann de Salza, marele maestru al Ordinului Teuton Țara
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
În acest apogeu, pe care regatul ungar nu avea să-l mai atingă niciodată în istorie, nemărginita glorie a lui Bela al IV-lea avea să fie mărită în octombrie-noiembrie 1238, și de închinarea marelui han cuman Kuthen, stăpânul Imperiului Stepelor, care, după intrarea sa în Moldova, a cerut azil în Ungaria, pentru el și pentru cele 40.000 de corturi, câte au mai putut fi salvate din fața uraganului pustiitor al tătarilor. Alte 10.000 de corturi, conduse de hanul Ionaș
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
neagră, el coborî în valea Kerulen, de unde merse apoi cu blănuri de zibelină și se închină vasal lui Togril, puternicul rege al keraiților. De aici pornește ascensiunea sa politică. În 1203, el ajunge șef al keraiților și, susținut de „aristocrația stepelor”, după un an, în 1204, supune tribul naimanilor, ca în Adunarea generală a triburilor (Curiltai), ținută la izvoarele Ononului, în 1206, să fie proclamat khan al tuturor mongolilor, cu numele de Gingis-khan (Hanul cel mai puternic). Bărbat de statură înaltă
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
IUNIE 1223 ȘI CELE DINTÂI RAPORTURI ALE ROMÂNILOR CU MONGOLII Prin ocuparea regiunilor Donului inferior și a Sudacului, (cunoscut uneori și sub numele Soldaia), mongolii desființaseră nu numai Cumania Albă până la Nipru, dar au dat o grea lovitură economică Imperiului Stepelor din Dești-Kipciak. Acesta era cel mai important centru comercial, în care cumanii vindeau sclavi de ambele sexe, piei de vulpi, de castori, de lupi și alte animale și cumpărau, în schimb, grâne, dar mai ales stofe și articole de lux
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Volâniei, Matislav Romanovici de Kiev, Matislav Sviatoslavici de Cernigov și Matislav cel Mut de Peresopnite și cu o oaste de 80.000 ruși porni din Kiev în ajutorul cumanilor, după ce 10 soli tătari îi oferiră pacea. Mărșăluind 17 zile prin stepă, aliații ajunseră în 31 mai 1223, la Cortița, în apropiere de Oleșie (azi Alexandrov), la gurile Niprului (și nu la Calca, cum s-a scris în literatura istorică până în prezent). Acolo îi aștepta marele han Kotian cu cetele cnejilor din
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Niprul îndată și împrăștie primele străji tătărești, iar după lovirea altora, la interval de patru zile de urmărire, care le lăsară în mod intenționat și o bogată pradă în vite, ajung cu forțele sleite după opt zile de marș prin stepă, la Calca, un afluent al Mării de Azov, aproape de Mariopol, la vest de Taganrog. În timpul celor 12 zile de retragere și hărțuială făcută de către Subotai, Gebe își pregătise locul unde avea să primească bătălia. Încurajați de victoria obținută în cele
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
și că puțini se vor mai fi înapoiat în Moldova inferioară și Țara Românească, după bătălia de la Cacea. Consecința imediată a pieirii multora dintre cumani o avem în faptul că regele Andrei al II-lea, socotind că foștii stăpâni ai stepelor nu mai prezintă un pericol pentru Transilvania, dinspre Moldova și Țara Românească, izgonește, în primăvara anului 1225, pe cavalerii teutoni cu toate protestele Papei de la Roma. Cumanii, de lângă Țara Brodnicilor de pe Siret, convertiți la creștinism de către călugării din Ordinul Predicatorilor
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Dești-Kipciak, care ca ulus al lui Giuci, va fi numit Hoarda de Aur. Dar acesta nu aparținea mongolilor, în fapt, ci trebuia cucerit. Problema luării în stăpânire a acestui vast teritoriu, care cuprindea în el Țările Române de la Dunăre și stepele de la nordul Mării Negre până la Volga, luată în discuție în Adunarea generală a principilor mongoli (Curiltai) din 1229 și ținută în Caracorum, nu a fost rezolvată printr-o hotărâre practică. Abia la Adunarea generală din 1235, se luară măsuri pentru alcătuirea
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
spre Țara Românească. Deși aceste drumuri sunt culese din documente mai târzii, totuși, informațiile despre ele nu pot fi trecute cu vederea, căci sunt transmise prin tradiție de la o generație la alta și, mai ales, pentru că tot pe ele hoardele stepelor vor fi în căutare de pradă în secolele următoare. Afară de aceasta, ele confirmă continuitatea poporului român pe aceste meleaguri, atâta timp cât păstraseră din bătrâni, și pomeneau la 1608 tragicul episod al rușilor de la Nipru, care, luați prizonieri în războiul din 1169-1170
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
a tuturor oștilor ungaro-româno-cumane marelui han Kotian, strateg dibaci în lupta cu cavaleria ușoară în câmp deschis și cunoscător al tuturor stratagemelor, pe care i le puteau întinde mongolii, ca unul ce câștigase și victorii în lupta cu ei în stepele Niprului și Donului. Dar nobilii unguri, unii nutrind vechi resentimente față de rege, alții roși de ambiții personale, nu și-au dat seama ce înseamnă neunirea în fața primejdiei, pe care o prezentau mongolii, inamic disciplinat, cu o tehnică de luptă superioară
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]