51,621 matches
-
Blaga și pe Blaga ce părere are despre Arghezi. Arghezi mi-a răspuns: "Blaga e un poet mare, păcat că e prea plin de sine". Iar Blaga: "Arghezi e cel mai mare meșter al cuvîntului românesc, păcat că n-are stil". "Bîrfele" a două genii. "Bîrfe"... astrale.
Blaga în amurg (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10347_a_11672]
-
nu pentru că muzica lui nu ar însemna unul dintre momentele de maxim interes din componistica secolului 20, ci pentru că, vezi Doamne, pune mari probleme de dificultate tehnică, dar și pentru că sublimul autor și-ar fi făcut prea mulți dușmani datorită stilului vitriolant al cronicilor sale muzicale, publicate în timpul vieții. Trois Fętes Galantes pe versuri de Paul Verlaine și Trois Poemes pe versuri de Baudelaire au devoalat paraziții din grădina armonică, ritmică și mai ales formală a compozitorului. Nici vorbă de exces
Soliști,dirijori, orchestre by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10356_a_11681]
-
profund. în al doilea rând pentru că, la vârsta lui Radulovic, aproape tot ce zboară se mănâncă, fără a ține seama de acele OZN-uri mai puțin comestibile (cum ar fi intonațiile aproximative, atacurile violentate), ce nu intră în siajul unui stil plivit, epurat de buruienile excesului. Uneori avântul arsis-ului e prea con fuoco, prea plin de diezi, în timp ce alteori reculul thesis-ului e prea pesante, presărat cu o droaie de bemoli la cheie. Cu vremea, sunt aproape convins, talentul și truda vor
Soliști,dirijori, orchestre by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10356_a_11681]
-
a reproșat deja că în anumite secvențe lungmetrajul arată ca și cînd ar fi fost filmat cu mobilul. Păcat, s-ar zice, pentru că nu duce lipsă de artificii vizuale, mai exact, în termeni de umor, ele fac 90% din film. Stilul lui Klapisch e definit de "New York Times" ca fiind Truffaut Lite. Ce chestie, ei însă nu menționează însă filmul cineastului francez cu care mie mi se pare că aduce - cît de cît - Păpușile rusești, și anume Omul care iubea femeile
Păpuși și pantofi by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10357_a_11682]
-
Omul care iubea femeile. Cît despre Eu, tu și toți cei pe care îi știm, voi începe o anecdotă. Co-vizionatorul meu comenta după cam 20 de minute: "Of, iar genul ăla de film independent american care se sforțează să imite stilul european". Vaietul emis nu duce lipsă de niscaiva adevăr, doar că europenii i-au acordat acestei pastișe atît de relevante "Camera d'Or" anul trecut. Povestea îi are în centru pe Richard Swersey (John Hawkes), un vînzător de pantofi (vă
Păpuși și pantofi by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10357_a_11682]
-
divorțase, dar murise; murise și Maria Bîscoveanu, după ce se căsătorise cu Mitică Ollănescu (Ascanio) și-l îngropase. Și-am repetat și eu în gînd cu Eclesiastul: Vanitas Vanitatum et omnia Vanitas!" Politici literare, pe cît se vede, care, oarecum în stilul pe care-l poartă și Istoria... lui Călinescu, pînă la un punct, umanizează figuri de manual, scoțînd din ele, vorba lui Stelian Neagoe, în postfață, tipuri și tertipuri. Cît despre tertipurile prozei (că de proză, nicidecum de simple notații după
Ce lume... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10360_a_11685]
-
2000, p. 205, nota 22, "...e posibil ca ironia fiecărei generații să devină metafizica generației următoare. Metafizica este, ca să spunem așa, ironie devenită publică și plata, lichefiere înghețată, ce furnizează un nou fundal pe care se înscriu noi figuri de stil. Din perspectiva mea, încercarea de a-l transforma pe Derrida într-un descoperitor al unor "adevăruri filosofice" este o banalizare prematură a ironiei lui Derrida. Cred că s-ar cuveni că el să fie păstrat fluid încă o vreme înainte de
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
medievale din est. Ștefan cel Mare a fost învestit eroic că străjer al avanposturilor civilizației. Europa că stindard cruciat, Europa că ideal, la Tătărăscu: Nistrul văzut că frontieră între două lumi și a doua concepții de viață, civilizații și două stiluri de viață. Europa că paradis promis, definit prin antiteza, descris prin ceea ce era "dincolo"-ul Europei, adică mitralierele sovietice. Europa că nostalgie: deja Nicolae Iorga se întreba " Ce înseamna Europa?" în contextul influienței din ce in ce mai crescute a mișcărilor antidemocratice din occident
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
total opus". În următoarea perioadă apare "generația sputnică", caracteristică pentru sfârșitul anilor '50 și începutul anilor '60. "Societatea comunistă și cea occidentală devine sincronizata pentru prima dată, apare o antibirocrație și se înregistrează un mare avânt tehnologic". Ulterior se dezvoltă stilul "blatniak-șanson" sau muzică pușcăriașilor. "Muzică cântată de aceștia este una care se cântă la chitară, oamenii cântă, nu neapărat politică, ci povești. Acest fenomen începe să aibă căutare în spațiile semipublice, unde sistemul nu avea control total. Tradiția pușcăriașilor este
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
Forms of undesirable: about wild dogs, vagabonds and animals rights ideologies] Vintilă Mihăilescu, Povestea maidanezului Leuțu. Despre noua ordine domestică și criza omului, Chișinău, Cartier, 2013. Ce atrage atenția cititorului de prima dată când deschide cartea profesorului Vintilă Mihăilescu este stilul colocvial, anecdotic, aspect de natură să creeze impreia unei lecturi ușoare și poate chiar superficiale. Dar, odată ce a parcurs cartea, acesta se va convinge că lucrurile nu stau nici pe departe așa. Dimpotrivă, Povestea maidanezului Leuțu. Despre noua ordine domestică
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
epocă", așa cum îl vede Mircea Iorgulescu într-un puseu de entuziasm, Radu Pavel Gheo este unul dintre numele sonore ale ultimei generații. Talent epic și eseistic, inteligență artistică și critic-disociativă, cultură bine asimilată, plus o prospețime a judecăților și a stilului în care le formulează. Autorul are nu numai figură, ci și arhitectură interioară de good guy, om cinstit exprimându-și cu sinceritate opiniile și apărându-le apoi ferm, dar cu eleganță. Ceea ce atrage, în primul rând, în scrisul său este
Încleiați în clișee by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10536_a_11861]
-
publică o monografie Gala Galaction, urmată de altele ce merită reținute, semnate de Adriana Niculiu (în 1971) și de Gh. Cunescu (în 1982 și în 1989). Gala Galaction nu a avut parte până de curând decât de "opere alese", în stilul precaut al regimului comunist, deși scriitorul a pactizat imediat după 1947 cu dictatura proletariatului, pe fondul unui mai vechi "socialism evanghelic". Dar spiritualitatea ortodoxă a unei părți din publicistica sa și din comentariile la învățătura biblică nu putea fi acceptată
Socialismul evanghelic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10538_a_11863]
-
scurte, când stă picior peste picior). Dar să vedem cum... vânătoresc împreună cu cele două viețuitoare atât de diferite între ele... regele animalelor și bietul de măgar. Am ales fabula aceasta nu numai fiindcă este mai puțin cunoscută, dar și pentru stilul ei mai ușor. E din Cartea a doua, numărul XIX. Versiunea mea, în proză, sună așa: Leul și măgarul la vânătoare Regele animalelor și-a pus în cap într-o zi să vânătorească (de la giboyer, singurul poet francez din sec
La Fontaine și autocenzura by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10539_a_11864]
-
de bardul de curte, Adrian Păunescu", revenirea "lăudătorilor de ieri", deveniți "lătrători" actuali, care nu ezită a ne da "lecții de democrație", precum fostul sfetnic al dictaturii, Eugen Florescu. Apoi un neocolaboraționism, cel "cu acest nou regim ce oscilează între stilul dictaturii de ieri și nostalgia unor forme democratice care, prin Ťoriginalitateať lor, să permită despărțirea formei de fond. Forma, democratică. Fondul, dictatorial". Aici e aici. Avem în față un fenomen care ne face să ne lăsăm privirile în jos sau
Interogații critice by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10535_a_11860]
-
sectorului 2 s-a ocupat, duminica trecută, de olimpici. Invitația trimisă acestora, de un prost-gust și un umor involuntar cum de mult nu i-a mai fost dat Cronicarului să citească, merită reprodusă aici: În această invitație, amestec de metafore, stil publicitar, americanism și urme de limbă de lemn, cel mai amuzant lucru este că Strada Chiristigiilor nr.11-13, care, prin rezonanța ei caragialiană strică tot efectul poetic gîndit de primarii sectorului 2, a fost scrisă cu un corp de literă
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10549_a_11874]
-
ca să am o situație materială bună, iar în timpul liber aș crea literatura. Dar daca timpurile ar fi fost altfel, aș fi făcut literatura din primii ani ai vieții, în așa fel, încât să devin un scriitor format încă de tânăr. Stilul, concizia, frumusețea cuvântului, trebuie să le cauți, chiar dacă ai aptitudinea scrisului și trebuie să te lupți ca să le găsești... Mie mi-au trebuit câțiva ani buni ca să le redescopăr, la vârsta tardivă la care m-am apucat de literatură, dar
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
a clasei muncitoare, muritoare de foame). Cred că s-ar putea cinsti cu totul altfel acest român, piteștean, care a adunat în jurul său elită, spumă Bucureștiului și nu numai, și i-a făcut să asculte vocea să unică în intonație, stil și originalitate, acest minunat artist care, alături de Barbu Lăutaru, Grigoraș Dinicu, Fănică Luca, Fărâmița Lambru, Ionel Budișteanu, a dus peste frontierele țării faima muzicii lăutărești românești. Marin Teodorescu, cunoscut sub numele de Zavaidoc, datorită felului sau de a fi, năbădăios
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
poetic răpanian. Pe tot parcursul cărții descoperim lirismul profund, rafinat al poetului Theodor Rapăn care intelectualizează expresia poetica în limba română. Să nu credeți că ajungeți așa ușor la înțelegerea textului dacă nu stăpâniți cunoștințe ce țin de identificarea unicității stilului poetului prin bogăția lexicala, prin intuirea celor mai subtile asociații contrastante, prin frazarea amplă, uneori interogativa, alteori exclamativa, prin elemente ce țin de cultură tuturor timpurilor și popoarelor, si toate trecute prin inima reginei - POEZIA! Poetul crede cu toata ființă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
ajutați să fugă în Cehia lui Smetana. A urmat o perioadă bună pentru cuplu. El a compus o operă, celebra opera “Mireasă vândută”, ea l-a născut pe primul lor copil. Mai apoi, el a compus poeme simfonice, a introdus stilul național ceh în muzică, iar ea, l-a născut pe al doilea băiat al lor. Smetana a ajuns repede în plină glorie, a fost recunoscut ca fiind principalul reprezentant al muzicii romantice din Bohemia și, așa cum se întâmplă cu multe
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
foileton scrie Dr. Urechiă o lucrare medicală pe înțeles, din care, la 1896, volumul doi se-așteaptă: "Dacă microbii ne vor da răgaz, și Domnul Müller bani - ah! servituțile lumii editoriale... - partea a doua a lucrărei noastre nu va întârzia." Stilul, de pe vremea cînd boala și cura erau filozofie, prinde: Ne-am molipsit, ziceți? Da, ne-am molipsit, dar ce e molipsirea? Cum a trecut boala în noi, cine ne îmbolnăvește, cine ne omoară? Cine-i culpabilul?" Te-ai gîndi, prima
De (orice) buzunar by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10556_a_11881]
-
literar, cu o carte de drept. Semnalmentele acuzatului - vegetale microscopice (zîmbim...). Da, însă, merge logica mai departe, dacă sînt vegetale, se cultivă. Adevărat. Facem, și astăzi, cultură de microbi. Pe urmă, înapoi la proza de moravuri (variate, deci, exerciții de stil...), căci "savanții, ființe eminamente indiscrete, și-au băgat microscopul până și-n alcovul microbilor." Trecem, și aflăm mai apoi unde trăiesc microbii, și cu ce profesiuni utile se ocupă, atunci cînd nu fac rău. Cum? Dintr-o scrisoare a lor
De (orice) buzunar by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10556_a_11881]
-
suferit lărgiri de sens mai mult sau mai puțin metaforice. În același timp, cuvîntul brand - cu avantajul unei grafii perfect asimilabile și al unei pronunții destul de ușor de adaptat - a produs o întreagă familie lexicală, în jargonul profesional și în stilul colocvial. În DOOM (2005) e înregistrat un substantiv neutru brand, cu pluralul branduri și cu o pronunțare corespunzătoare scrierii. De fapt, e vorba de alt cuvînt, preluat de lista DOOM-ului direct din DEX: un germanism militar, cu sensul "aruncător
"Branduiala" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10600_a_11925]
-
un telefon branduit și unul nebranduit" (computergames.ro). Cuvîntul branding e tot un împrumut din engleză, ușor adaptabil (,afacerea asta cu brandingu") și folosit ca nume de proces "branding de țară", "branding de națiune", "brandingul de nație". E concurat, în stilul colocvial-ironic, de formații pe teren românesc de la verbul a brandui: branduială și branduire - "sigurul lucru pe care îl putem încerca la îbranduială' ... și nici măcar aici nu cred că am fi originali... ar fi furtul! de idei, de imagine și altele
"Branduiala" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10600_a_11925]
-
la punct, "atacul" rămîne virtual. Ca-n cărțile care se opresc după ce-și enunță intriga. Așa e Întîlnire la Paris în oricare din părțile ei. Acțiuni care încep și se suspendă, acoperite, ca jarul focurilor vechi, de amănunte, observații, stil. Iată, de pildă, în tot minimalismul ei fără cusur, o caracterizare de personaj: "îi urmăream mersul obosit, în silă, cu servieta umflată trăgîndu-i umărul în jos, un mers de bătrîn sau de repetent care se duce la teză." E de-
Femina by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10572_a_11897]
-
decît coniacul"; în Corigent la limba română, nu are nici o atestare. Acest tablou se poate rezuma în cîteva cuvinte: precum era aproape absent din oralitatea spontană și din literatura confesivă cu efecte de autenticitate a limbajului, dar era menținut în stilul scris caracterizat de o anume solemnitate. De altfel, nici în limba actuală vorbită precum nu pare să fie prea prezent: în corpusul oral din Liliana Ionescu Ruxăndoiu (coord.), Interacțiunea verbală (2002), lipsește total din dialoguri și apare doar - nesemnificativ - într-
Precum by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10577_a_11902]