2,691 matches
-
implici din cine știe ce spirit... Ce spun eu aici? N-ai vrea să te implici. Și nici nu vrei de fapt să-mi dai vreun sfat. Noi am depășit de mult faza asta, nu-i așa? Desigur, spuse el cu glas stins. Nici prin gând nu-mi trece să mă amestec. Și ai dreptate. Te-ai schimbat. E ceva cu totul diferit la tine. Poate că în sfârșit mi-a venit mintea la cap, spuse ea stânjenită. Mi-a luat ceva vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
tot atâtea săptămâni. De când am Început să lucrez pentru dumneata, Herr Six, a devenit aproape un obicei pentru mine, știi. Stătea În fața mea nesigur și reținut, cu mâinile puse pe după gât. Își drese vocea și azvârli mucul trabucului În șemineul stins. Când, În cele din urmă, vorbi, păru jenat, ca și cum era pe cale să dea afară un vechi servitor credincios care fusese prins furând: — Știi, mă bucur că ai venit, Îmi spuse el. Chiar voiam să-i vorbesc În această după-amiază lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
ce se mai întâmplă în lume, cum o fi pe terase, ce mai fac fetele cu care mă întâlneam la o bere. Adoarme pe sunetul vocii mele. Încremenesc lângă fereastră. Deja e seară. Îmi place să mă uit, cu lumina stinsă, la viețile vecinilor din blocul de vizavi. Un bărbat a venit acasă. Stau de vorbă în bucătărie. Se ating. Mănâncă împreună. Oboseala lor e mai bună decât oboseala mea. Mă legăn în scaun ca un copil de la orfelinat. Din ce-
Zvera. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Domnica Drumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1770]
-
vor oferi și sugestii despre ceea ce trebuie să simțim... fascinația arheologiei Pe platoul unde ne oprim, la Teotihuacan, la cincizeci de kilometri distanță de Ciudad de Mexico, piramidele nu sunt păzite, ca în Egipt, de sfincși, ci de vulcani. Vulcani stinși, dormitând la soare. Lipsește și deșertul. Lipsește și sunetul uscat, insinuant, al nisipului. O iarbă măruntă acoperă ruinele încă nedezgropate și munții din jur. Și cerul e altfel decât lângă Nil unde aproape nu se mai vede la amiază. Aici
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
de scări, urletele casetofoanelor fac șopârlele să tresară prin somn, urc, numărând treptele Piramidei Soarelui. Soarele arde chiar deasupra noastră, în crucea amiezii, pe un cer limpede, fără nici un nor. Jos, printre ruine, înfloresc arbori de piper. În jur, vulcani stinși. Închid ochii și mi se pare că aud un zgomot înfundat venind, poate, din pântecul vulcanilor... În ciuda mijloacelor tehnice de azi, acești munți de piatră ni se par neverosimili. Cineva invocă poveștile cu extratereștri pe care le-am mai auzit
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
ieșit din ele onorabil. Imaginea vulcanilor deșteaptă în instinctele mele, poate, o frică specială, primară, are nu mă simt în stare nici s-o explic. Poate și fiindcă impresiile se amestecă. Deși sunt înghețați, nu-mi pot imagina acești vulcani stinși. Nu m-ar mira să zăresc la un moment dat un fir de fum prelingîndu-se din craterele pline, probabil, acum, cu zăpadă. După care din măruntaiele munților ar izbucni valuri de lavă fierbinte cu violența cu care izbucnesc fiestele în
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
Se contrazicea, se încurca în explicații și până la urmă se închidea într-o tăcere încăpățînată. Acum sora mea vorbea neîncetat, codițele îi scânteiau pe când întorcea capul vioi în toate părțile, dar în loc de orice alt zgomot nu se auzea decât păcănitul stins al proiectorului. Camera îmi era cunoscută: mă reîntorsesem în odaia copilăriei mele. Pe jos, bucăți dintr-un joc de construit: mici cilindri, coloane, prisme, conuri. Printre ele, bucle de film alb-negru, developat, împrăștiate peste tot. Iar într-un colț mai
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
care-au urmat? Dacă am visat, visul meu m-a impregnat de miros de femeie și mi-a îngreunat mușchii și oasele; dacă a fost realitate, am perceput-o cu un câmp de conștiință îngustat, redus la senzații, la culori stinse, la sunete înăbușite. Nu știu cum am ajuns dedesubt, la ușa lor, mare, stacojie, buretoasă de-atîtea ploi și vifornițe. Nu știu cine mi-a deschis, cine m-a condus în camera aceea intimă, luminată de o veioză pusă-ntr-un colț și acoperită cu
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
încăpățînare, însă tot mai puternic suna refrenul tipilor de alături: "Eu nu merg la Carolina,/ Eu nu merg, nu merg la ea, / Las' să vină ea la mine/ Și-apoi om vedea." Am cântat și eu până la urmă, cu voce stinsă, alături de ei, separați doar prin câțiva metri cubi de-ntuneric. Transformat într-o grămadă de jar, în care se mai ghicea forma crengilor - pe unele, deasupra stratului incandescent, se formase o crustă albă și pufoasă -, rugul radia mai departe valuri
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
se uita la mine, dar simțeam, împietrit ca de-o revelație, că mă pândește. începuse să danseze lent, din șolduri, pe când toate fețele celelalte, de măscărici și vedete de cinema și vampiri 140 și arabi, se estompaseră ca niște becuri stinse. Se rotea lent, ca în transă, cu gâtul ud de transpirație, cu botul porcin roșu ca o petală de mac, cu buclele înfiorate de briză. își ridica în sus, pe pulpele groase, în ciorapi sidefii, fustița, până când deasupra jartelelor apăreau
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
din susul scărilor. Am coborât ore în șir pe scărița de lemn, înșurubată monoton în pereții dați până la jumătate cu ulei vernil. Mii, zeci de mii de trepte prăfoase, tocite, scârțâitoare. Globurile murdare din tavan dădeau o lumină tot mai stinsă, crepusculul devenea cafeniu închis, echivoc. Din când în când ajungeam pe câte un palier cu uși numerotate, mereu închise, și cu scaune acoperite cu vinilin slinos de-a lungul pereților. Din spatele unor uși venea zgomot de conversație, de după altele un
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
soarele umplea aproape tot spațiul, așezat direct pe clisa mlaștinei și împrăștiind în aerul sulfuros raze cafenii de asfințit. Era mai mare decât putea fi gândit, era semitransparent și tremurător, umplând subterana fantastică. între pielița lui și pereți, prin razele stinse, prin valurile moi de purpură, zburau monștri. Nu erau lilieci 159 , nici fluturi, nici păsări, ci himere fără spiță și nume. Cu materia purulentă până la brâu, apoi până la piept, înaintam hotărât către soarele vibratil ca un pântec. Se lipeau de
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
sinchisește, Fiecare își cunoaște rândul, oamenii sosesc de cu noapte din toate colțurile țării, părintele Ioan deschide cartea numai vinerea, Aștept cu nerăbdare să se întâmple ceva, să rostească cineva cuvinte mari, dar artiștii par preocupați de alte lucruri, de stinsul unei țigări, de părul lăsat să crească în voie pe ceafă, de acea porțiune goală a trupului unei fete, rămasă neacoperită de bluza prea scurtă, de Mașina s-a oprit brusc la capătul drumului forestier, din ea au coborât în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
să mă ridic, întrebarea îmi era adresată mie, n-avea câtuși de puțin o destinație impersonală, De ce nu sunt zdrobit de durere? Intru în casă, părintele Ioan e cu ochii ațintiți pe ușă așteptându-mă, Vino, fiul meu! glasul lui stins, abia auzit, și eu mă apropii ca și cum aș aștepta să-mi deschidă Cartea, Să nu-ți fie frică! îngenunchez lângă patul lui sărutându-î mâna, Ești mare acum și înțelegi, fiul meu, ai grijă de tine și, și nu uita ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
icoana Maicii Domnului cu pruncul, eu cuminte îndeplinid muncile mărunte pe care mi le cerea părintele în timpul slujbei, de la mine lua cădelnița pregătită cu fum de tămâie, și cu degetul arătător în inelul capacului, lăsând aerul să străbată cărbunii aproape stinși, în cadența cuvintelor, părintele Ioan împrăștia fumul sfânt peste capetele plecate ale credincioșilor veniți de departe la slujba noastră, Doamne miluiește! Doamne miluiește! Simțind mirosul de tămâie, trupul înveșmântat cu culori țipătoare al Floarii din Drăgosteni, prăvălit înaintea altarului, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
drumului alunii crescuți în nevinovată sălbăticiune, cunosc fiecare cotitură, fiecare colțișor de drum, fiecare piatră și mă doare acum când ochii mei întâlnesc peste tot prin iarbă, pe sub copaci, resturile dezmățului omenesc din zilele trecute, în cercuri de pietre cenușă stinsă, cutii, hârtii, grămăjoare de lemne nearse și câinii mănăstirii scormonind prin iarbă, nesățioși, opt ani de zile la școala din sat am făcut drumul acesta, mai stăteam uneori, în ierni geroase, la părintele din sat, alunele coapte în septembrie, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Mântuitorului sus pe deal, cu ghiozdanul greu în spate, recapitulându-mi în gând lecțiile bine învățate, de dragul părintelui Ioan vrând să fiu mereu primul, ajuns acum la cariera de var mă opresc țintuit de o vie amintire, cu Theo la stinsul varului pentru frescă, părăsesc pentru o clipă drumul pe potecuța spre cariera părăsită, piatra de var înmuiată în apă, scoasă apoi și pusă la loc uscat, o fărâmițam bine până se făcea praf, gropile de stins sunt făcute deja și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
râu și-acoperim apoi varul cu scândura bătută în cuie, punem pământ deasupra scândurilor și facem semn, îl lăsăm să se liniștească acum, cel puțin trei ani, în trei ani își pierde focul, reîntorși după cei trei ani la varul stins, se făcuse ca o pastă, excelent pentru frescă! Theo e încântat cât de ușor lucrează cu acest al doilea strat de var pe perete, Tresar acum când văd înfipt în pământ ca o cruce fără brațul vertical parul nostru, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ea mică, purtată prin casă de mama în brațe, Corina să se curățească, cum mă-sa o făcut, ptui, amin și bunica nu observă jarul căzut, grăbindu-se să dea cana cu apa descântată, să facă semnul crucii peste chipul stins al Corinei, eu sar să-l iau în mână, n-am plâns deloc atunci, nu pentru că nu mă durea, ceea ce-mi stăruie în minte e starea de perplexitate, de uimire, privindu-mi degetele arse și nu înțelegeam de ce? Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Care prietenă? Și care e faza cu Pământul? Nu, n-ai înțeles, mormăi Ted doar pentru el. Seara trecută stăteam întins în pat alături de prietena mea... I-am spus că Pământul e plat. Bum bum! Ha-ha, foarte tare, spuse Ashling stins. Cel mai chinuitor lucru pe care trebuie să-l înduri atunci când ești persoana favorită a lui Ted este că trebuie să fii cobaiul său pentru materialele noi. — Dar pot să fac o sugestie? Ce zici de, seara trecută stăteam în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
tu să fii! Suntem parteneri! Am omorât, în pizda mă-sii, patru oameni împreună, iar acum îmi faci chestia asta? Lee se întoarse. Îmi aruncă obișnuitul lui rânjet sfidător, dar îi ieși neliniștit, trist și istovit. Avea vocea răgușită și stinsă. — O păzeam pe Laurie când se juca. Eram un bătăuș și tuturor băieților le era frică de mine. Aveam o grămadă de iubite - știi cum e, aventuri de puștan. Fetele mă tachinau în legătură cu Laurie, ziceau întruna cât de mult timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
examina cazierele de pe perete, rupse tăcerea: — Nu fi timid, băiete. Păsăroiul ăsta îi obliga pe băieței să-i sugă pixul. Am zgâlțâit și am smucit de cârlig. Hai, tataie, spune adevărul! De ce i-ai făcut felul? Bidwell răspunse cu voce stinsă, bătrânească: — N-am omorât-o eu, domnule. Voiam doar să ajung într-o închisoare de minimă securitate. Nu voiam decât trei mese pe zi și un pat în care să dorm. Vă rog, domnule! Boșorogul nu părea în stare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cu niște țevi de lângă zid. S-a îndepărtat la aproape douăzeci de metri, după care și-a descărcat revolverul de serviciu, trăgând într-acolo. Gazul a explodat și casa a fost cuprinsă de flăcări. Am plecat în trombă, cu farurile stinse. Russ mi-a aruncat următoarea replică: — Obscenitatea aia nu merita să rămână în picioare. Apoi m-a cuprins o sfârșeală de nedescris - urmată de somn. Russ m-a lăsat la El Nido. M-am aruncat în pat și m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cu dungi galbene și albastre. Acesta căscă și-i privi nedumerit pe oamenii din camera de zi. — Haide, Richard, spuse Logan. E vremea să mergem acasă. 15 O mașină de patrulă se afla În fața casei lui Darren Caldwell, cu luminile stinse, cu motorul mergând Încet. Înăuntru, unul dintre agenții aflați sub comanda lui Logan Îi citea omului drepturile, În vreme ce mama acestuia se prăbușise În lacrimi pe canapeaua de culoarea lămâilor verzi. Iar micuțul Richard Erskin dormea dus. Oftând, Logan ieși În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
fi porumbel? Pentru că văd că ai niște aripi mari și albe... La urma urmei, eu pot fi orice. Și tu poți fi orice vrei. Dacă aș zbura și eu ca tine, ce bine-ar fi... însă eu am flacăra aproape stinsă... eu sunt ca o corabie fără pânze, m-am stins fără să mă mai aprind... Dar de ce te-ai stins? m-am mirat eu aterizând lângă felinar pe stâncă. Nu știu... am fost o flacără foarte intensă, am stat multe
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]