1,936 matches
-
cazul unei armate intrate într-un conflict, oamenii de televiziune nu au timp să comenteze. De obicei, comentezi după ce s-a terminat acțiunea, pentru că atunci când arde nu ai timp să îți exprimi părerile personale, să faci nazuri sau să bagi strâmbe. În caz de breaking news, te duci unde ți se spune să te duci, indiferent dacă îți place sau nu. Disciplina este extrem de importantă și în armată, și în televiziune. Dacă nu o respecți, șefii își pierd încrederea în tine
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Science/861_a_1560]
-
huzureau și practic primii erau sclavii celorlalți.Categoric eu n-am acceptat să fiu sclavul altora. Nici să-mi bat joc eu de alții ! în acest fel pentru mine rămînea aceeași întrebare: ce am eu de făcut într-o lume strîmbă făcută de oameni ? La începutul anilor ’90 am cumpărat o carte. Este o carte scrisă de un doctor psihiatru American, Brian L. Weiss și se numește ,,O mărturie a reîncarnării” . Pot spune că citind această carte, atunci mi s-a
Tribul by Ciornei Marian () [Corola-publishinghouse/Science/91671_a_92380]
-
Ion Barbu este văzut aici ca "un virtuoz al versului, poet din proprie voință, printr-o prinsoare, cum declara el însuși prietenilor, de un eclectism poate cam incoerent (parnasian la început, pitoresc balcanic apoi, baladist fantastic prin viziunea sa zdruncinată, strâmbă, deplin caracterizată sau, ca să-i zic așa, sașie." Vladimir Streinu n-a ieșit, se pare, niciodată din cadrele unor atari judecăți rezervat - paradoxale, scriind în același studiu că Ion Barbu "este fără îndoială un versificator totdeauna sigur, autor de balade
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
fapt, râsul a fost principalul pericol pentru ea, în situațiile tensionate politic. Groaza pare să fi fost legată aproape numai de examenele la "socialism științific". În rest, anxiozități sau enervări difuze, oricum fără soluție. Incidentele cotidiene intrau cumva în ordinea strâmbă a timpurilor. La o razie inopinată în școală, doi indivizi necunoscuți, "cu un aer ciudat", au confiscat prețiosul fierbător improvizat de ceai și cafea al cancelariei, sub pretextul economiei de curent electric. Toată lumea a fost afectată și chiar pusă pe
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
sale primitiv de barbare. Respirăm de aproape un sfert de veac din nou aerul libertății, dar mass media scoate la suprafață tot mai multe caractere imunde, infestate de germenii nimicitori ai lăcomiei, indiferenței, cinismului. Cum de am ajuns atât de strâmbi, atât de contorsionați, cum de ne-am pierdut reperele? Tabloidele scot la vânzare imagini boțite care confundă viața socială cu cea de budoar. Lumea acea needucată care a ocupat locul lumii rafinate, școlite, încă e vizibilă; „De două trei zile
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
mallarméeanul "jamais un coup de dés n'abolira le hasard"). Calculul însuși maschează majestatea incalculabilului prin gârbova virgulă, codoașa libidinoasă ce caută să drămuiască amplul flux și reflux al unei împreunări promiscui prin interpunerea categoriei cantitate ascunse în cocoașa-i strâmbă. De aceea, Rică poate fi considerat un mesager incognito trimis să-i amintească suavei blonde de datorii neintrate în calcul și, poate, funciar incalculabile. Cum stilul "smuls" în erotică era, practic, necunoscut printre libertinii de pe plaja din Cap d'Agde
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
străinătate, și care se abat de la comportamentul onest și de bun simț al românilor autohtoni. El a criticat pe ,,domnișorii cei tineri” care, instruiți în străinătate, manifestă un dispreț față de semenii lor localnici, importând obiceiuri urâte, ,,mode de îmbrăcăminte, umblete strâmbe, vorbitură multă și fără socoteală”, considerând asemenea ,,slăbiri preluate de la străini mult mai de preț ,,decât modestia sau smerenia cea țărănească”. Un principiu pedagogic care se impunea tot mai mult în sistemul de educație al începutului de secol XIX, și
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
Ședințele literare din saloanele lui Teohari au fost însă curioase prin exagerarea calităților Junimei; gluma devenea bufonerie, spiritul nebunie, libertatea anarhie. Ați văzut vreodată un trandafir din cei bătuți ce fel de flori dă, dacă nu-i îngrijit? Niște flori strâmbe și crețe seamănă cu curechiul de Bruxelles. Chiar așa degenerase în saloanele lui Teohari vechea Junime, care n-a murit de marasm senil ci pentru că n-a fost îngrijită”. Până la urmă noul amfitrion a înțeles că nu trebuie continuată o
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
acestea par a fi contrazise (O, unde-mi sunteți voi, oracole zeiești ?/ De teamă că-și va omorî pe tatăl său,/ Oedip s-a surghiunit. Dar Soarta-a vrut altcum - Oedip Rege ; au mințit/ toți ghicitorii, toate pitiile, toate-acele/ guri strâmbe bălmăjind în aburi vineți ! - Oedip, scena 9). Ulterior, când încearcă să-l oprească pe Oedip să-și afle originile de la slujitorul care l-a salvat cândva, regina e acuzată că se teme că soțul ei s- ar trage din oameni
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
carte care ar arăta toate ideile care pot corupe spiritul uman, societatea, morala și pe care le găsim dezvoltate sau sădite sau presupuse în scrierile cele mai celebre, în autorii cei mai consacrați; ideile care răspândesc superstiția religioasă, maximele politice strâmbe, despotismul, vanitatea rangului, prejudecățile de tot soiul. S-ar vedea că mai toate cărțile sunt corupătoare, că și cele mai bune fac aproape tot atâta rău cât bine.” Chamfort (Nicolas Sebastien Roch) 656. „Lectura tuturor cărților bune e ca o
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
a mă detașa de tot ce mi-e ostil și sărac. Ai perfectă dreptate insinuînd că toate aceste "chutes" ale mele îmi sînt de fapt favorabile. Pentru că niciodată nu voi putea fi instituționalizat, ori poezia are nevoie numai de întîmplări strîmbe, de incomoditate. Pentru POET absolut tot ce e rău în aparență este, de fapt, constructiv în sine. De cîteva zile mă amenință și leucemia, de parcă n-ar ști că eu nu mor din orice. Am jucat tenis jumătate de zi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
doar din mașină: o casă cu etaj, din chirpici, care avea să dispară înainte de a fi fost acoperită, un bordei unic prin izul de vechi pe care-l sugerau paiele acoperișului, podul peste pârăul urât mirositor, veșnica fântâna cu cumpănă strâmbă, vacile care traversau liniștite drumul. Pe nesimțite s-a apropiat intersecția cunoscută, gara de lângă șosea, apoi localitatea limitrofă orașului. Pe la 9,30 ieșisem din sat, după 50 de minute intram în Roman. Am evitat întâlnirea cu mama, știam că s-
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
în "sat”. Satul era o pădure adevărată, prin care drumul brăzdat de urmele neuniforme și adânci ale roților de căruță, era un chin și pe lângă bicicletă. Pe margini zăream cocioabe cu garduri (mai degrabă schelete de garduri) din leațuri strâmbe din loc în loc, întărite de unul-doi copaci, dar și ăia cu frunzișul rar. Mergeam la deal. La o adică, n-aș fi putut fugi nici înapoi, la vale, din cauza neregularităților drumului, de aceea salutam (cu un respect deosebit) pe oricine
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
în pantaloni scurți), dumnică 12.09.2010, văzând de dimineață soarele, am hotărât poate ultima dată în acest an, să plec spre Ruginoasa. Pentru că fetița mea trebuia să revină împreună cu prietenul ei, spre prânz trebuia să fiu înapoi acasă; stând strâmb și judecând drept, pentru cei vreo sută de kilometri nu mi-ar fi fost suficiente trei-patru ore. Obiectivele știute mă tentau: castelul lui Cuza pe care-l văzusem când eram elev, și biserica (monumentală) catolică din Șcheia. Timpul disponibil m-
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
bine definite atât în dicționare, cât și în conștiința oamenilor și sunt atât de firești, încât respectarea lor a devenit ceva banal și demodat, iar încălcarea... o bravură a timpurilor, o etichetă a mondenismului. Ceea ce este drept, e interpretat ca strâmb și... invers! Etalonul valorilor s-a întors cu susul în jos, iar oamenii au ajuns să se prețuiască conform acestei strâmbătăți. Cum, oare, ar trebui să reacționăm noi, cei ce am înțeles direcția greșită a omenirii? Care near fi rolul
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
masele muncitoare". În al doilea număr din Pentru pace și cultură Luptăm, datat 6 Noiembrie 1949, aflăm, din poemul Căminul cultural, semnat de Al. Popovici: Aici era cîndva o crîșmă cu lampa gălbue,/ Oamenii întîrziau pînă noaptea tîrziu./ Printre ferestre strîmbe de ploae (sic!)/ Toți aveau ochii tulburi de rachiu/.../ Dar soarele a răsărit peste zăpezi./ Și lampa n-a mai fumegat pîn-la tavan./ Tot satul ca o apă ce năvălea din munți/ A înflorit în cîntec și zîmbet an cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
nu înțelege de ce n-a fost ridicat noaptea ca toți ceilalți din lot va înțelege mai tîrziu -, torționarii mizau să-l transforme în colaborator miză falsă): "Tata e un om mic de stat, mai curînd grăsuț, cu un umăr puțin strîmb și umblă greu. A fost inginer și a lucrat pînă la șaptezeci și nouă de ani, în 1956, la fabrică, nu într-un birou. (La Scăeni, în ultimul timp, cînd am întrebat de el în hala cuptoarelor, muncitorii sticlari îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
roșu închis pentru a genera efectul de cazan fierbând în draci. Iar în continuare lovitura de maestru: toți cei nouă acri care duceau din grădină până la un pâlc întunecat de copaci fuseseră transformați într-o imitație de cimitir cu pietre strâmbe de mormânt presărate pe întreg terenul, iar sprijinită de cea mai apropiată dintre cruci se afla un vârcolac de plastic care rodea un femur din cauciuc. În camera de zi un DJ instala un sistem audio complicat in spatele unui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
simțindu-mă ca un copil pe cale de a fi testat, când ea s-a oprit lângă mine și a zis: „Bună, Bret.“ Mi-am ridicat privirea, uitându-mă la fața femeii: trasă, 40, vag spaniolă, păr negru lins, un zâmbet strâmb. Ținând în mâini un vraf de dosare și cărți, stătea răbdătoare în timp ce mă uitam la ea, încercând să ghicesc cine era. Mi-a luat un minut până mi-am dat seama. - A, doamnă doctor Fahjita. Ce mai faceți? am zis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
prin care se întrevăd depărtările albastre ale cerului. Femeia în grădină de Claude Monet, care îmi amintește de ritmul prozei lui Proust. O „violență armonizată” a culorilor în Camera roșie de Matisse... Din păcate pentru mine, „observ” și ramele coșcovite, strâmbe, ale ferestrelor de la sălile muzeului prin care intru. Un gând obsesiv: ce șanse mai au tablourile astea, dacă ferestrele se închid atât de prost?... Se mai păstrează o temperatură constantă în sălile de expoziție? Ne dispersăm, ascultând fiecare de propriul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
supt polog, afară. Într-un târziu lumina lunii se tamisează prin pânza albă și subțire. 25 Iulie Dimineața vedem Razelmul. Pornim apoi îndărăt. Sălașuri improvizate de păscari. Câteva boarfe trântite pe mal între stuhării, copii, căței, purcei, babe, patru pari strâmbi, deasupra trestie și câteva maldăre de iarbă. Pologuri Câteva capete buhoase... parc-ar fi niște bizare sălașuri africane, așa cum se văd în stampele unor desenatori. Apucăm pe gârla Cernețului. Stoluri mari de rațe trec pe de-asupra. Un bâtlan stă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
că în viața lui e adeseori prezentă influența Diavolului, care stă și-l supraveghează, căutând prilej să-i mai scrie un păcat la răbuș. Într-o zi bătea (la Fălticeni) un cuiu cu barda. Dă o lovitură cam greșită și strâmbă cuiul. Îl îndreaptă și iar cearcă să-l bată. Îl strâmbă din nou. Așa de câteva ori. Amù El îi lângă mine, și știu ce-așteaptă, reflectează moș-Neculai. Ce-așteaptă? Hm! Așteaptă să sudui, ca să mă însemne la răbuș. Iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
deci artă. Bărbații de multă vreme au rătăcit calea. Vorbesc de pictori căci ceilalți o cunosc. Pictorii de multă vreme au părăsit desemnul și coloarea și se străduiesc să adune în expozițiile lor pânze pe care le umplu cu cuburi strâmbe și mutre urâte. Totdeauna m-am întrebat unde găsesc pictorii aceștia asemenea modele. Pe urmă am înțeles că ei înțeleg să ne zugrăvească pe noi, pe mine sau pe d-ta; și neputându-ne zugrăvi așa ca să semănăm, preferă să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
un clește. Aici toți sunt meșteri, știu să învârtă șuruburi, să dezbată, să așeze din nou. Fabricele lor fac toate câte îi trebuiesc omului civilizat și unele care, la dreptul vorbind, nu i-ar trebui. Cuțit de curățit portocale, cuțit strâmb de scobit și de mâncat "grapefruit", cuțit de curățit măr, furculiță de mâncat măr, furculiți și cuțite pentru prăjituri. Câte paisprezece feluri de pahare, farfurii, cuțite, cuțitașe, lingurițe, lopățele, cești și toate câte nici nu-ți mai trăznesc prin minte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și făcea ceva care pricinuia supărarea boerească, apoi trimetea boerul pe vătăjel cu țiganii de la curte, care-l legau burduf și-l aduceau. Îl întindeau la scară și-l băteau cu harapnicul. * Cucoana de la L... are un bărbat cu picioarele strâmbe, și-i urât de el. De aceea el șade cu afacerile lui, la Iași, și ea nu se dă dusă de la țară. Îi vine câte-un musafir doi, ea nu șede acasă, se plimbă cu oaspeții toată ziua prin părțile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]