2,070 matches
-
la fel ca cel de la magazin. Sam dădu ochii peste cap. —Știu. Kristian, proprietarul apartamentului e Înnebunit după cristale. Își Înclină capul spre un dulăpior cu vitrină. Era plin de animăluțe de cristal. — Toate sunt Lalique se pare, spuse Sam strâmbându-se. Dar am adăugat și eu câteva detalii personalizate. Arătă spre unul din alcovurile de lângă șemineul crem de marmură care era uriaș. În el era un tonomat care arăta exact ca unul dintr-o cafenea din anii ’50. În celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
o preveni că strica atmosfera serii, se aude că la St. Luke e cel mai scăzut procent de epiziotomii 1 din țară. —Așa se pare, spuse Sam, asta face foarte bine reputației spitalului. Mătușa Sylvia puse jos furculița și se strâmbă: —Ronnie, suntem totuși la masă. —A, chiar, după ce mâncăm trebuie să vă arăt mulajul pe care mi l-am făcut după burtă. Mătușa Sylvia clipi nevenindu-i să creadă: —Poftim? Mi-am făcut un mulaj din gips după pântec. — Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
vrei tu că i-ai tras mamei tale o spaimă de zile mari venind pe lume așa devreme. Ruby se duse să-i aducă căruciorul triplu lui Hannah de la depozit. Când se Întoarse, Chanel Îl legăna pe Alfie și se strâmba la el. Când Îi curseră niște bale Împreună cu vomă pe obraz, scoase un șervețel curat din buzunarul pantalonilor și Îl șterse cu grijă. E mai bine, nu-i așa? Doar nu vrem să te duci acasă mirosind a vomă, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
cele pe care le ai acuma, dar m-am gândit că așa trebuie pentru că o să ți se umfle sânii considerabil când o să ai lapte. Ronnie aruncă o privire la cele două sutiene de culoarea pielii cu cupe DD și se strâmbă. —O, seee-xiii. Astea-s pentru sâni sau pentru ugere? spuse ea. Ruby râse. — Dacă chiar vrei să-l exciți pe tata, ar trebui să vii să vezi noua mea gamă de pompe pentru alăptat. Alea chiar sunt pentru ugere. Ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
nu te mai angajează nimeni. Dacă Încerci să fii perfectă ajungi la nebuni. Cam așa ceva. Și tu crezi că ar putea să-și schimbe viața? Sigur că da. Ar putea să profite de pe urma asta. —Vai, Doamne, parcă văd, spuse Ruby, strâmbându-se puțin: Claudia Planchette vinde drepturile la povestea ei cu surogatele - toate profiturile vor fi donate unei opere de binefacere, desigur. Între timp Își organizează un grup de activism social care să ceară studiourilor de film să angajeze femei mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Ruby Îi dădu lui Sam telefonul Înapoi. —Tu ai aranjat asta, nu? spuse ea pe jumătate zâmbind, pe jumătate acuzator. — Recunosc că i-am zis de problema ta lui Buddy, dar a fost ideea lui să te ajute. Ea se strâmbă puțin. —Ce-i? Întrebă el. —Uite, să nu crezi că nu-ți sunt recunoscătoare. Sunt foarte, dar nu poți să aterizezi mereu ca să mă ajuți de câte ori viața mea devine complicată. Trebuie să pot să-mi rezolv treburile singură. Și asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
primele ore ale după-amiezii. Mă aflam în spital și am plecat imediat. Era în capot, în fața televizorului stins din sufragerie. A întins mâna spre divanul gol. — Vino. M-am așezat lângă ea. Și-a dus mâinile la șolduri, s-a strâmbat de durere. Am privit ceasul, după câteva minute a mai avut o contracție. M-am dus în camera unde era pregătită de câteva zile sacoșa cu lucrurile voastre. — Pot s-o închid?, am strigat să mă audă. Dar ea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
obiceiul de țăran de a-l lua pe după umeri, de a-l Înghionti În burtă, ca un boxer, și de a-i spune, de exemplu: „Vino Încoace, Salman Rushdie ce ești, unde te ascunzi?“. Și după ce Îl amușina scurt și strâmba ostentativ din nas: „Când ți-ai schimbat ultima oară cămașa? La funeraliile lui Ben Gurion?“. Apoi: „Foarte bine. Dă-i drumul. Dacă nu se poate altfel, toarnă-ne o conferință despre sectele ascetice creștine, dar Înainte de-a Începe ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
înainte ca Maria să sugereze ceva mai puțin diplomatic. Dar Danny era hotărât. — Nu, hai să jucăm doar un joc. Hai, o să mă învățați voi. O să fie grozav! Și să nu uităm că eu chiar am ascultat Supertramp. Maria se strâmbă. —Fie. Se vedea că deja plănuia cum să se răzbune pe mine. Capitolul 6tc "Capitolul 6" M-a trezit mirosul de costiță prăjită. Și nu eram mahmură. Calitatea vieții mi se îmbunătățește pe zi ce trece. Am intrat în bucătăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
o husă pentru crosele de golf sau i-ai fi putut scrie un mic roman în versuri albe, în latină. Nu am spus însă nimic. Nu de față cu ceilalți. Și de ce ai venit? l-am întrebat rece. El se strâmbă. —Mi-ai lăsat un mesaj pe mobil să te sun, așa că am zis să trec pe la tine. Pe mine nu m-a deranjat când ai venit la birou. Ba chiar am crezut... Da, și eu am crezut același lucru. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
pagini, juisând în poala stearpă amorții - mă surprinde traversând stradela și râde fiindcă țin pe Rex în brațe. Înciudat că-i stârnesc buna dispoziție, dau drumul câinelui ca și cum aș fi fost prins cu mâna în buzunarul altuia. Gura mi se strâmbă într-un zâmbet de om neobișnuit să râdă și stingherit, privesc aiurea. „Prietenul” satisfăcut de ceea ce citește pe profilul meu de medalie feniciană, mă bate protector pe umăr și mă întreabă de sănătate și afaceri. Într-o zi va trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mai degrabă a admirației față de eleganța cu care James juca rolul gentlemanului: manierele impecabile, amabilitățile verbale elaborate, vestele Îndrăznețe, colecția de pălării și bastoane atent selectată pentru toate ocaziile ivite În saloanele de la Lamb House. — O mulțime de yanchei au strâmbat din nas când și-a schimbat cetățenia, spuse Burgess. Și nici familia n-a fost cine știe ce Încântată. Îl auzise Întâmplător pe dl James dictându-i drei Bosanquet scrisori pe tema reacției provocate de schimbarea sa de cetățenie În America. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
domnul Gladstone ar scrie o cronică despre Muza tragică, asta s-ar putea să aibă efect, spuse Henry cu un zâmbet mâhnit. În cazul prietenei mele Mary Ward a avut. Dar nu cred că o va face. — Robert Elsmere? se strâmbă Du Maurier. Am primit primul volum de la Mudie. Nici eu și nici Emma nu ne-am mai ostenit să le citim pe celelalte două. Femeia nu știe să scrie, Henry. Nu ca tine. — E frumos din partea ta că mi-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
nou atenția publicului asupra piesei. Florence abia dacă mai putea privi. Ba chiar Închise ochii și ascultă, așteptând cu degetele Încleștate ieșirea dnei Saker. Dar și scena următoare decurse la fel de prost. — De ce deschide Alexander gura așa, Într-o parte? Îi strâmbă toată fața, Îi șopti John Singer Sargent prietenului său, Graham Robertson. Pentru că e scos din ritm, Îi șopti la rândul său Robertson. Nu-l condamn. Tu pricepi despre ce e vorba În scena asta? Nu, dar speram să-mi spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
se lase exploatat ca autoportret al meu de odinioară. Îmi neagă dreptul de a-l, cum spune el, „face praf“, și anume „de sus în jos“. Acum își strânge pleoapele ca niște fante înguste, strânge din buze și și le strâmbă, își schimonosește gura într-o poziție oblică și neliniștită și lucrează la strâmbătura asta, în vreme ce stă totodată aplecat deasupra cărților, plecat departe, imposibil de ajuns din urmă. Îl văd citind. E singurul lucru pe care-l face fără să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mereu să se joace și nimic altceva, e un vârtej. Sora lui îi este dragă numai la distanță. Pentru el cărțile au fost întotdeauna scândura lipsă din gard, găurile prin care se strecura în alte lumi. Totuși, îl văd și strâmbându-se, atunci când nu face nimic și doar stă și el pe-acolo printre mobilele din sufragerie și pare să fie atât de absent, încât mama trebuie să-l strige: „Acum unde mai ești? Pe unde mai umbli cu gândul?“. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
fie atât de absent, încât mama trebuie să-l strige: „Acum unde mai ești? Pe unde mai umbli cu gândul?“. Dar unde mă aflam atunci când doar simulam prezența? În ce ținuturi îndepărtate se instala băiatul căruia îi plăcea să se strâmbe, fără să părăsească sufrageria ori sala de clasă? În ce direcție își desfășura el firul? De regulă, o luam pe firul timpului în jos, mânat de o foame insațiabilă de măruntaiele înecate în sânge ale istoriei și înnebunit după bezna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Prusiei, țăranii polonezi erau alungați din gospodăriile lor cu femei și copii cu tot; eu rămâneam vasalul lui Frederic II, care instala sarazini loiali în Apulia și vorbea cu șoimii săi în arabă. Retrospectiv, se pare că gimnazistul care se strâmba întruna izbutise să-și mute simțul dreptății, alimentat de cărți, în teritoriile sigure ale Evului Mediu. Probabil din această cauză prima mea încercare scriitoricească mai amplă s-a putut consuma departe de deportarea evreilor rămași în Danzig din ghetoul Mausegasse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ca beneficiar și utilizator al fondului de carte. E drept, fără coșuri, dar părul îmi cade deja pe frunte. Bărbia proeminentă, la fel și buza de jos. Cu nasul care începe deja să se cocoșeze. Băiatul acela încă se mai strâmbă, și numai când citește. Strat după strat se așterne timpul. Ceea ce acoperă se mai poate recunoaște eventual prin crăpături. Și, printr-o astfel de fisură în timp, care poate fi lărgită cu oarecari eforturi, mă văd pe mine și totodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
sufragerie, chiar lângă nișa care-mi aparținea. Sub glaful ferestrei din stânga de la sufragerie, care asigura lumina laterală pentru pian și portativul deschis, își aveau sălașul albumul de poezii, păpușile și animalele de mângâiat ale surorii mele, care nici nu se strâmba, nici nu citea, dar care, veselă din fire, era preferata tatei și care practic nu făcea nici un fel de necazuri. După ora de închidere a prăvăliei, mama nu se va fi mulțumit să cânte piese pentru pian ce picurau agale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
eratice ivindu-se din depărtările câmpiei, pretutindeni s-ar fi putut afla la pândă, în poziția culcat, partizani cu carabine capturate. Aflat în vizorul trăgătorului, un ins aflat în serviciu voluntar și care, în timp ce dădea harnic cu pensula, se tot strâmba, ar fi fost o țintă de nimerit din prima împușcătură. Cariera celui ce se înrolase voluntar și-ar fi putut afla sfârșitul înainte să înceapă. În plus, eu nu eram înarmat. Carabinele din rasteluri ne erau împărțite la început numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
trezit că eram, că sunt, numai pe urmele mele. Pe o latură a șoselei dintre Senftenberg și Spremberg se cere găsit, printr-un salt în timp, un tunar-tanchist care stă lângă un caporal vorbind tărăgănat-berlinez, cercetează uimit împrejurimile și se strâmbă întruna. Nu mai sunt sigur de locul în care namila de bucătar de campanie împărțea supă de cartofi și unde noi stăteam față în față cu gamelele pe jumătate pline. Acum, soarele de iunie mă încălzește la fel cum mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
sigure. Am optsprezece ani. Nu sunt sub greutatea normală la momentul eliberării. Fără păduchi, mă mișc pe tălpile de cauciuc al ghetelor americane cu șireturi și, în oglinda retrovizoare, nu arăt rău. Dar, dacă obiceiul juvenil de a mă tot strâmba mi-a trecut pe parcursul vieții cotidiene din lagăr, asta rămâne incert. Numai ceaiul englezesc pus deoparte, pe care cel în continuare nefumător l-a primit la schimb pe țigări și pe piuneze de argint, cu ambalajul lui exotic cu tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
nu, io sunt dă fabricație specială și nu-s ca numitoru comun: i-am dat nainte cât mai patruped pân tenebre ș-am dășchis fiecare breșă cu cucuiele care Încă mă mai doare rațiunea socială, adică firma A. Căpățână. Am strâmbat dân nas, am sucit clanța și pă loc, mamma mia, auz că În imobilu care nu iera În iel nici un suflengăr urca liftu. Un Otis cu gabaritu mărit! Marea chestie iera să mă asigur dacă iera borfașii care o să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
bănuia tragedia care Îmi rodea precum carii peptu dă om ș-abia a răspunsără cu chițcăitu lor la superficialu hau-hau care le-am aruncat dă pă celălant trotal. S-a depărtat pedalând; orașu indiferent i-a halit, fără să să strâmbe. Io sunt ca mingea dă cauciuc care dai cu picioru În ea și ricoșază. După ce mi-am permis o oprire În drum (așa, ca să acostez la măsuța mea dân Popolare și să halesc un kil dă lături), am ajuns cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]