2,683 matches
-
bage nasul prin lucrurile mele, și oricum el nu-și dădea cu părerea, ci spunea doar „hm”, indiferent dacă era bine sau rău, dar bunică-mea nu se putea abține să nu comenteze câte ceva: ba că slipul are elasticul prea strâmt, ba că șlapii sunt prea albaștri, ba că lanterna subacvatică n-o să-mi fie de nici un folos și altele asemenea. Nici nu e de mirare că am ridicat vocea de câteva ori, ceea ce a făcut-o să plece înțepată de lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
-o mai încet cu distracția! strigă Bez, aplecându-se peste balustradă cu un zâmbet tâmp pe față. —Sam? strigă cineva cunoscut, de jos. Pot să văd ce ai sub fusta. N-ai cum, mincinosule, îi răspunsei cu îngâmfare. E prea strâmtă. Deși aș mai fi stat, m-am întors în galerie, sărind pe partea cealaltă, fără ajutorul lui Bez. Fustele mini din lycra sunt printre cele mai mari invenții ale secolului douăzeci. —Perversule! strigai la Sally, de pe margine. Așa e, cara1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
a-mi alege haine, care să nu fie straturi de pulovere găurite și blugi pătați, mă ținea săptămâni întregi. În cele din urmă, m-am oprit la pantalonii mei cei noi, din vinil, cu talie joasă, un tricou micuț și strâmt care avea inscripționat pe piept „Barbie is a slut!“1 și un pulover cu nasturi, din material plușat. Mi-am prins părul în vârf de cap cu o grămadă de agrafe lucitoare. După care, m-am dus la baie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de fapt, chiar mă distram. Era așa un spectacol să vezi că pe un bărbat hetero - de tipul „iubit“, nici mai mult, nici mai puțin, îl interesa cu adevărat ceea ce purtam, în loc să privească aprobator când îmi puneam o chestie scurtă, strâmtă și neagră. Având în vedere că la asta recurgeam în ultimă instanță, aveam o grămadă de haine scurte, strâmte și negre, pe care Hugo le respinse. În schimb, alese o rochie lungă și albă, cu bretele foarte subțiri și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
nici mai mult, nici mai puțin, îl interesa cu adevărat ceea ce purtam, în loc să privească aprobator când îmi puneam o chestie scurtă, strâmtă și neagră. Având în vedere că la asta recurgeam în ultimă instanță, aveam o grămadă de haine scurte, strâmte și negre, pe care Hugo le respinse. În schimb, alese o rochie lungă și albă, cu bretele foarte subțiri și o crăpătură într-o parte, pe care o cumpărasem la reduceri și pe care nu o purtasem niciodată. Nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
și avea o paloare osânzoasă mai accentuată decât de obicei, cu pielea de un alb murdar, asemenea slăninei crude de miel. Partea din față a pantalonilor îi era brăzdată de nenumărate cute, adânci ca niște canioane, iar cămașa era foarte strâmtă și-i țipa pe burtoi. Cu colțul ochiului, l-am zărit pe Hugo cum își privește cu mulțumire de sine propriul abdomen plat. Fusese la sală în acea după-amiază pentru a-și lucra „pătrățele de ciocolată“. Bill era un exemplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
să ieși din ascunzătoare. S-a ivit de după colțul studioului. Am observat că făcuse eforturi la fel de mari ca să-și aleagă hainele ca și pentru a obține cocktailul; purta pantalonii de piele neagră care știma că-i plac, o cămașă sport, strâmtă, marca Dolce and Gabbana, ale cărei mâneci scurte se mulau foarte bine pe zona de deasupra bicepșilor, și curea cu cataramă din argint mat. La mână, purta brățara lui de argint preferată, iar pe față i se putea citi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
prin mareea de oameni urmărind același țel, cu privirea mereu fixă la drum, atenți la pietricele și la micile obstacole, fiindu-le imposibil să privească în sus, înspăimântați, privind în jos. Un drum lung, foarte lung, iar sus, pe culmea strâmtă, câțiva puțini la număr care încercau să-și apere privilegiile împotriva acelora care erau pe punctul de a-i ajunge din urmă. Tablou pe care ar îndrăzni să-l picteze doar Hieronymus Bosch; coșmar ce îi copleșea în fiecare noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
așteptă un „Avanti“ strigat și intră. O masă de lucru, două ferestre, o plantă având o nevoie disperată să fie udată, un calendar și, În spatele mesei, un taur de om al cărui gât era Într-o revoltă fățișă Împotriva gulerului strâmt al cămășii sale de uniformă. Umerii lați Întindeau materialul sacoului de uniformă; până și Încheieturile mâinilor păreau prea puternic strânse de mâneci. Pe umeri, Brunetti văzu turnul bondoc și steaua de maior. Bărbatul se ridică În picioare când Brunetti păși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
uită la el. — N-am crezut nici o clipă că Foster a fost omorât În timpul unui jaf și nu cred Într-o supradoză. Indiferent cât de bine au fost făcute să pară ambele incidente. Ambrogiani coti pe-un drum și mai strâmt și trase pe dreapta cu câteva sute de metri Înainte de-o casă albă din ciment amplasată mai În spate față de drum, Împrejmuită de-un gard de metal. Ușile duble de la intrarea casei semi-izolate se deschideau dintr-o verandă ridicată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
tort de ciocolată. Vreau și eu o bucățică. Și porni spre castel, urmând dâra aromată. Amețit de mirosul îmbietor, Balaurul ajunse în fața magaziei. Găsi ușa încuiată. Căută disperat o intrare și descoperi un ferestruică deschisă. Era însă o ferestruică foarte strâmtă. Încercă să se strecoare, însă nu izbuti decât să-și vâre capul. Iată și tortul, zise el cu mulțumire. E foarte aproape, numai că n-am cu ce să-l apuc. Și tot frământându-se îi veni o idee: Am
Jester şi Balaurul. In: ANTOLOGIE:poezie by Andreea-Ramona Căuş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_668]
-
pe care reușise să le nutrească la nașterea copilului. Cu toate acestea, femeia care aștepta în fața ușii încă nevopsite de la numărul patru nu semăna deloc cu blonda gen Carry Onpe care și-o imaginase Hugo. Tipa nu avea nici uniformă strâmtă, nici ciorapi negri și nici un decolteu generos. Femeia cu pricina era mai curând solidă, lată în umeri și înaltă, cu gambe groase, cu mâini mari și cu o față, s-a gândit Hugo, ca ieșită dintr-un film despre o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
persoană care-i dă să mănânce. Opiniile lui nu sunt neapărat concludente. Cu toate astea, Hugo era conștient că nevastă-sa nu mai era atentă. Atenția Amandei era acum concentrată asupra unei femei cu nasul mare, îmbrăcată într-un costum strâmt, fucsia, care stătea la recepția din holul hotelului. De entuziasm, trupul i s-a rigidizat, iar Amanda s-a ridicat pe jumătate. Cu o mână își ținea șervetul pe genunchi, iar pe cealaltă a început s-o agite frenetic. —Laura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Laura s-a aplecat și și-a strivit țigara în scrumieră. Uite cum facem! O să-ți dau un telefon. Acum trebuie să plec. Nu, nu, nu te ridica. După care s-a întors pe călcâie, trăgând de fusta scurtă și strâmtă și a sărutat-o zgomotos pe Amanda. Ne mai vedem noi, superbule, i-a murmurat ea gutural lui Hugo, când l-a sărutat, aplecându-se atât de tare către el, încât acesta i-a văzut sfârcurile. În timp ce Laura clicăia pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
zis Hugo enervat, scuturându-și din nou piciorul. Laura s-a uitat în jos, apoi a izbucnit într-un hohot sonor de râs. —Hugo! Te-ai înțepenit! — Am observat. Laura s-a lăsat în jos - cu dificultate, din cauza blugilor foarte strâmți. Respirând agitată prin decolteul adânc și lipindu-și, mai mult decât era nevoie, fața de prohabul lui Hugo, Laura a reușit să desfacă partea din spate a căruciorului și să-l elibereze. Țuguindu-și buzele și bătând din gene, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
cam trebui să plec. Însă Laura părea decisă să-l țină pe loc. —N-am știut că băiatul tău a început să vină aici, a rânjit ea, netezindu-și bluza de trening roz țipător trasă peste o pereche de blugi strâmți cu talia joasă, care stăteau să plesnească pe ea. Hugo a observat că Laura avea un talent deosebit de a face ca și cea mai inocentă remarcă să pară a avea un dublu sens. —Azi a început. Hugo a tresărit când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
obrajii alungiți sclipeau. Hainele cu care era îmbrăcată erau infinit mai sofisticate decât garderoba obișnuită a lui Alice, care arăta de parc-ar fi fost scoasă dintr-o pubelă; o fustă mulată, de un elegant albastru pal și o bluză strâmtă, din cașmir, în aceeași culoare. Sânii fermi, talia subțire și picioarele lungi, astfel puse în valoare, își făceau efectul asupra celorlalți bărbați din bar. Până și Henric al VIII-lea se trezise și se holba admirativ. În schimb, femeile îmbrăcate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ușă. Hugo i-a urmărit, din capul scărilor, cum au intrat: un fotograf frumos, cu un păr ciufulit în mod deliberat, asistenta lui blondă și minionă, o jurnalistă cu părul tuns scurt, ochelari tehno, cizme până la genunchi și o haină strâmtă cu un imprimeu cu pătrățele. Toți priveau de jur împrejur cu ochi care parcă-și cereau scuze. Acesta e soțul meu, a spus Amanda când Hugo a coborât scările. Jurnalista i-a zâmbit de complezență. — Deci, tu ești bărbatul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
în care pumnul destinului tescuiește timpul într-o lacrimă ca de spirit. Focul lăuntric s-a potolit. Simțea că înțelege si cunoaște... necunoscutul. Nu erau gândurile lui, pătrunsese acum lăuntric gândurile rânduite de-alungul creierilor... Nu-l mai mărgineau pereții lui strâmți. Neputința înțelegerii pe cale rațională... semnifică intrarea în adevărata viață, viața cea veșnică, fără despărțire, fără spații fără timp, în nemărginire. Fiecare urcă Golgota pe propria cărare, într-o călătorie dramatică spre întâlnirea cu Dumnezeu. Prin iubire omul e legat de
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
pierdut undeva în ceață, ca un vis de care nu-si mai amintește decât rareori. Nopțile îi erau tot mai des bântuite de coșmare. Se zbătea ca un animal rănit, se foia prin casă, care i se părea tot mai strâmtă si mai rece... Ca un mormânt... -Toamna... Toamna trupului și a sufletului!.. murmură Iorgu uitându pe afară pe fereastră. Frunzele îngălbenite se desprindeau de pe crengi la cea mai ușoară clătinare. Desprinse, intrau ca într-un fel de agonie... un zbucium
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
zahăr ars, singura În care materia se descompune și se Înmoaie ca să o poți remodela, era Însăși natura mea. Tu, care ai trăit ca și mine, surd și orb, crezând că lumea se reduce la coridorul mai larg sau mai strâmt În care Înaintezi spre moarte, de câte ori ai spus NU ungherelor ascunse care au apărut În viața ta ? De câte ori ai avut puterea să te lași să aluneci În acea stare lichefiată, intermediară, dintre tine și alt tine, chiar cu prețul golului
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
deși mai exersam diminețile și serile din cărțulia cu exerciții de hatha yoga scrisă de Titi Tudorancea, decisesem că nu puteam fi Încorsetată În nici o formulă fixă. Pur și simplu un model al lumii mi-ar fi fost mult prea strâmt. De atunci nu l-am mai văzut pe Adi, singurul care ar fi putut domni, alături de mine, peste oraș și peste toți peștii din Dunăre. la scurt timp după aceea s-a mutat de la noi de la bloc. Unii spun că
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
mă făcea să simt că, oriunde aș fi fost, cerul cu stelele era tot ce Îmi trebuia ca acoperiș deasupra capului, iar acel ceva era În sfârșit satisfăcut, după anii În care Șaman 143 Bucureștiul Îmi devenise o cămașă prea strâmtă. Singura mea preocupare din ultimii ani de București fusese să-mi distrug sistematic orice urmă de personalitate. SĂ nu cumva să devin, Doamne ferește, vreo artistă, vreo intelectuală ori vreo seducă- toare sau vreo Penelopă. orice Încercare de autodefinire mi s-
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
un amestec de teamă, revoltă și neputință. Cum pot niște oameni mari să se comporte așa unul cu celălalt ? Și cine ? Proprii mei părinți ! Cerul se prăbușește peste mine. Îmi trag plapuma peste cap și plâng. lumea se face din ce În ce mai strâmtă, ca un ciorap care a intrat la apă. Nu poate să mă cuprindă. Aceeași Adina Dabija 206 senzație de Îngustare ca de atâtea ori. Singura lume posibilă devine cea de dinăuntru. Ce să caut la film ? Nu am altă soluție
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
zahăr ars, singura în care materia se descompune și se înmoaie ca să o poți remodela, era însăși natura mea. Tu, care ai trăit ca și mine, surd și orb, crezând că lumea se reduce la coridorul mai larg sau mai strâmt în care înaintezi spre moarte, de câte ori ai spus NU ungherelor ascunse care au apărut în viața ta ? De câte ori ai avut puterea să te lași să aluneci în acea stare lichefiată, intermediară, dintre tine și alt tine, chiar cu prețul golului
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]