38,669 matches
-
ia la harță cu drumul. E prea lung și-s prea multe pietre-nainte. Nici supărarea-i nu-i șterge nădejdea fierbinte, Dar nici zefirul spulberă cderii cenușă ori fumul. Bătrânul cal se ia la harță cu hamul. E prea strâns și prea grea-i povară din spate. Nici mângâieri pe coama-i, nici suavele șoapte Nu-i sunt îndeajuns, chiar dacă își schimbă stăpânul. Mai se-ntoarce o dată adierea pe urmele șterse, Mai cânta o dată simfonia puterii, în vale! Bastonul își
VERSURI (5) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381612_a_382941]
-
zile. În total, dacă făceam un calcul, se putea să socoti și orele...Până mai înainte cu o lună și ceva... Rony venise în casa lor pentru o emisiune la radio, cică cu poeta, adică cu mama mea! Legăturile se strânsese. Rony avea o voce caldă. Citea la radio materialele pe care le aduna de la diverși... de la Comunitate sau din cărți. Părinții se întâlniseră deja cu familia lui Rony. Oameni simpatici, oameni care, totuși, păreu ciudați, ascunși și cam nemulțumiți de
CLEPTOMANUL de BIANCA MARCOVICI în ediţia nr. 1923 din 06 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381603_a_382932]
-
în căpița aia nesigură de incertitudine care se chema viața. Azi. Azi știu cine ești! ești cea mai frumoasă ninsoare, cea mai blândă ploaie, ești briza nesfârșită a verii și cântecul primăverii sub care înfloresc în fiecare zi, ținându-mă strâns de îmbrățișarea inimii tale, adânc ceresc și lumesc, pentru totdeauna! Autor Doina Bezea Referință Bibliografică: SCRISOARE PENTRU DRAGOSTEA MEA / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2074, Anul VI, 04 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Doina Bezea
SCRISOARE PENTRU DRAGOSTEA MEA de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2074 din 04 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381631_a_382960]
-
Am să scriu cu o mână de gheață Un poem ca un fum risipit, Va fi cer, va fi iar dimineață, Un cânt va rătăci-neauzit. Am să las pe-un copac, pe o scoarță, Un inel ce atâta m-a strâns, Va fi cer, va fi iar dimineață, Pe iarbă va fi rouă și plâns. Citește mai mult Am să scriu cu o mână de gheațăUn poem ca un fum risipit,Va fi cer, va fi iar dimineață,Un cânt va
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
mult Am să scriu cu o mână de gheațăUn poem ca un fum risipit,Va fi cer, va fi iar dimineață,Un cânt va rătăci-neauzit.Am să las pe-un copac, pe o scoarță,Un inel ce atâta m-a strâns,Va fi cer, va fi iar dimineață,Pe iarbă va fi rouă și plâns.... XXVIII. LOTCA, de Cristina Crețu, publicat în Ediția nr. 1993 din 15 iunie 2016. Vâslind în noapte-o lotcă trece Pe cerul meu pustiu și rece
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
au părăsit, au o apă tulbure, ce n-a secat, le-am pus pe toate într-un sac vechi, peticit, dar sacul la gură eu nu l-am legat. Va fi bine, îmi spun, la fel ca altădată, când ne strângeam cu toții la masă, sub nuc, și să văd ce fac, de teamă să nu îi uit, deșert sacul pe jos, să îi mai văd o dată. Citește mai mult Zilele triste, când cei dragi m-au părăsit,au o apă tulbure
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
au părăsit,au o apă tulbure, ce n-a secat,le-am pus pe toate într-un sac vechi, peticit,dar sacul la gură eu nu l-am legat.Va fi bine, îmi spun, la fel ca altădată,când ne strângeam cu toții la masă, sub nuc,și să văd ce fac, de teamă să nu îi uit,deșert sacul pe jos, să îi mai văd o dată.... XXXII. COPACUL DIN GRĂDINĂ, de Cristina Crețu, publicat în Ediția nr. 1984 din 06 iunie
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
Și-n urma ce o lasă în locu-i de pe ram Eu o să pun, iubite, cu buza mea suavă, Pecete că ai fost și-acum nu te mai am. În urmele lăsate de lipițan în tină Și-n palme bătucite și strânse în ulcior Eu o sa fac, iubite, din lacrimi o fântână Să spăl nemângâierea și rănile ce dor. Prin șuierul de vânturi ce-ntoarnă în răscruce Și-apoi se năpustesc urlându-și disperarea Eu mai ascult și-acum iubirile caduce Și-mi
FÂNTÂNĂ DIN FRUNZE ȘI LACRIMI de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1954 din 07 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381656_a_382985]
-
2016 Toate Articolele Autorului FEMEIE, ÎNGER PĂZITOR Femeie, pieptul tău de mamă tresare-n ritm cu pruncul tău, Când râde el nu ai vreo teamă, când se-ntristează pieri în hău. Doar tu poți să-i alungi durerea cu mâna strânsă în căuș, Cu gândul, sufletul și vrerea, atunci când îi așterni culcuș Din ierburi vii, nemuritoare, din rouă și din borangic Și să îi torni, unde îl doare, din însăși viața ta un pic. Femeie, inimă tăciune, îl rogi pe bunul
FEMEIE, ÎNGER PĂZITOR de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 2076 din 06 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381661_a_382990]
-
Om, și cu recunoștință Pentru ce-ai fost sau ce ai zis sau ce-ai făcut vreodată Te-mbrățișez cu gândul bun și inima curată. Și-ți mulțumesc și îți doresc în prag de sărbătoare Mai mult frumos decât ai strâns, vreodată, pe sub soare. Să-ți fie viața cer senin iar îngerii să-ți pună Belșug pe masă, mult noroc și-n inimă cunună De soare și de grâu, de drag, de spor, de sănătate, De bine pentru toți ai tăi
CÂND SĂRBĂTORILE-S PE DRUM de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381666_a_382995]
-
verii, În verile- n care tu ai plecat, Zidită de vie-n zidul iubirii Clădit pe destinul acelor palate, Privesc candelabrele preaîmplinirii Prin porțile lor doar ferecate, Iubite, pământul îl simt că mi-e strâmt Iar destinul consimt când mă strânge, Nu iubirea iubite ne- a înfrant, Doar viața uneori ne învinge. Citește mai mult DESTINUL CONSIMTUmbrele norilor cad peste zări,Ploi de lumină răsfrâng din potir, Voalul de foc se mistuie-n mări,Mistuie visele ce le respir, Ești capătul
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
numără în morțile verii,În verile- n care tu ai plecat,Zidită de vie-n zidul iubiriiClădit pe destinul acelor palate,Privesc candelabrele preaîmpliniriiPrin porțile lor doar ferecate,Iubite, pământul îl simt că mi-e strâmtIar destinul consimt când mă strânge,Nu iubirea iubite ne- a înfrant,Doar viața uneori ne învinge.... XXV. ÎNGERI RĂZVRĂTIȚI, de Silvana Andrada , publicat în Ediția nr. 2152 din 21 noiembrie 2016. ÎNGERI RĂZVRĂTIȚI Se trece lin în taină, prin zbaterea de gene, Timpul ca picătură
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
nr. 2141 din 10 noiembrie 2016. CÂND AM FURAT NOI FOCUL Când am furat noi focul, deja furasem apa, Pământul îl furasem când l-am pătruns cu sapa Și-n ochi de ciută blândă, ucisă în pădure, Am căutat să strângem ce alții să nu fure, Văzduh, lumină-n porți spre idealurile triste, Reprezentațiile obsesive altruiste, Pe care în stagiunile de viață și de moarte, Le veșnic repetasem citindu-le din carte, Din cartea ferecată și încă netradusă Din limba îngerească
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
Silvana Andrada Tcacenco 9.11.2016 ... Citește mai mult CÂND AM FURAT NOI FOCULCând am furat noi focul, deja furasem apa,Pământul îl furasem când l-am pătruns cu sapași-n ochi de ciută blândă, ucisă în pădure,Am căutat să strângem ce alții să nu fure,Văzduh, lumină-n porți spre idealurile triste,Reprezentațiile obsesive altruiste,Pe care în stagiunile de viață și de moarte,Le veșnic repetasem citindu-le din carte,Din cartea ferecată și încă netradusăDin limba îngerească, ce
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
2016 Toate Articolele Autorului Ne-mbrăcam în frunze mirosind a vară, eu coseam cărarea timpului altfel, tropotul iubirii năștea frunza, iară, mugurind de ziuă flori de ghiocel. Ne-nchideau în clopot cearcăne de toamnă, adunând livide tânguiri de iarbă, tâmpla strângea focul sub genunchi, din rană, vântul culca pașii din pădurea oarbă. Doar, gândind la tine țin în brațe ploaia timpului nescurs de atunci... cândva, primăveri păscut-au inimii văpaia, n-aș vrea să te scutur! de prin ploaia mea. Autor
PLOAIA de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/381676_a_383005]
-
îngrijească altora bătrânii. În primul val au plecat, în majoritate, cei vizionari (mai puțini) și cei fără posibilitate de angajare în țară. Tot românul auzise că se fac bani în străinătate și voia să-și plătească ratele la bancă, să strângă bani pentru copii, să-i țină în facultate, ori să-și ridice puțin nivelul de trai. Și, de ce nu, să strângă ceva bani, să dea cuiva să-l angajeze la întoarcerea în țară. Motivele au fost cam aceleași pentru al
ROMÂNCĂ ÎN SPANIA de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381633_a_382962]
-
țară. Tot românul auzise că se fac bani în străinătate și voia să-și plătească ratele la bancă, să strângă bani pentru copii, să-i țină în facultate, ori să-și ridice puțin nivelul de trai. Și, de ce nu, să strângă ceva bani, să dea cuiva să-l angajeze la întoarcerea în țară. Motivele au fost cam aceleași pentru al doilea val, cei care au plecat după 2000. Contextul a fost diferit. Fabricile și uzinele se vindeau la fier vechi, sindicatele
ROMÂNCĂ ÎN SPANIA de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381633_a_382962]
-
fără nimic ce zboară cu alămuri dintr-o fanfară, aerul ce curge șuvoi în liniștea ce zace în noi. Cât de neadevărat sunt privesc cu ochiul întors, gând, să naștem din monștrii doar săbii ce au dispărut pe corăbii. Se strâng porii și nervii din nările prin care sorb cerbii, iepurii pe câmp au fugit rumeniți și prăjiți. Dormeam trezit, trezit, și nu credeam cum nimicul e vrăjit. Citește mai mult Pe nervul calului orbnimicul colindă în cortse sparge pentru putereservind
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381599_a_382928]
-
cupă cu miere.Nimicul fără nimic ce zboarăcu alămuri dintr-o fanfară,aerul ce curge șuvoiîn liniștea ce zace în noi.Cât de neadevărat suntprivesc cu ochiul întors, gând,să naștem din monștrii doar săbiice au dispărut pe corăbii.Se strâng porii și nerviidin nările prin care sorb cerbii,iepurii pe câmp au fugitrumeniți și prăjiți.Dormeam trezit, trezit,și nu credeam cum nimicul e vrăjit.... XXIV. ABSURD, de Petru Jipa, publicat în Ediția nr. 2217 din 25 ianuarie 2017. În
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381599_a_382928]
-
XXXIII. ORICÂT, de Petru Jipa, publicat în Ediția nr. 2176 din 15 decembrie 2016. Lumina se arată iară peste o zi ea dă să-apară, vuiește codru chiar a vânt peste luciri de negru din pământ. Departe parcă, mai departe, se strâng dorințele prin șoapte, apar hrănite de-amintiri cu trecătoarele iubiri, ca un ocean îndepărtat doar prin iluzie răsfățat tărâmuri albe mișcătoare în pacea lor liniștitoare. Un unu se împarte azi cu doi și îndoit de vremurile noi, se rupe patru
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381599_a_382928]
-
cinci, din cât... vai ce cuvânt, vai ce cuvânt? Tot repetând pierdut; oricât! Citește mai mult Lumina se arată iarăpeste o zi ea dă să-apară,vuiește codru chiar a vântpeste luciri de negru din pământ.Departe parcă, mai departe,se strâng dorințele prin șoapte,apar hrănite de-amintiricu trecătoarele iubiri,ca un ocean îndepărtatdoar prin iluzie răsfățat tărâmuri albe mișcătoareîn pacea lor liniștitoare.Un unu se împarte azi cu doiși îndoit de vremurile noi,se rupe patru, cinci, din cât...vai ce
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381599_a_382928]
-
mai putea ține pe picioare, nu mai vedea și nu mai auzea bine, vrăjitoarea se hotărî să își părăsească casa, pădurea și lacul, pentru a merge să locuiască alături de nepoatele ei, trei vrăjitoare iscusite aflate în slujba Regelui Pădurilor. Își strânse într-o legătură mică globul de cristal, bagheta și sticluțele cu licori, după care încălecă pe mătura ei credincioasă, gata de drum. Cum trăise în acele locuri o grămadă de vreme, se gândi să mai arunce o privire pădurii și
MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU [Corola-blog/BlogPost/381564_a_382893]
-
mai putea ține pe picioare, nu mai vedea și nu mai auzea bine, vrăjitoarea se hotărî să își părăsească casa, pădurea și lacul, pentru a merge să locuiască alături de nepoatele ei, trei vrăjitoare iscusite aflate în slujba Regelui Pădurilor. Își strânse într-o legătură mică globul de cristal, bagheta și sticluțele cu licori, după care încălecă pe mătura ei credincioasă, gata de drum. Cum trăise în acele locuri o grămadă de vreme, se gândi să mai arunce o privire pădurii și
MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU [Corola-blog/BlogPost/381564_a_382893]
-
Literatura > Proza > CONTOPIRE - 13 - ÎNVIEREA Autor: Mirela Stancu Publicat în: Ediția nr. 1949 din 02 mai 2016 Toate Articolele Autorului Încă o seară în familie. Sărbătorile de Paști aduc atâta liniște. Familia este un simbol. De fapt, este nucleul omenirii strâns între zidurile unei case. Fără sentimentul apartenenței nu avem speranța unei împliniri. Copiii noștri sunt cheia pentru ca mersul lucrurilor să devină firesc. Hazardul nu face decât să unească destine. Tot hazardul le și desparte, însă ceea ce este important rămâne. Apa
ÎNVIEREA de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381728_a_383057]
-
având în vedere legătură care este între ele. MESAJUL MEU ESTE DE ÎNCURAJARE. ... X. MAMEI, de Daniela Popescu, publicat în Ediția nr. 1664 din 22 iulie 2015. Iar zorii sfetnici și pășesc departe, Către un rug aprins din neuitate șoapte. Strâng flori la piept și simt parfum de ape Și-atâția vulturi prind în inima să-mi sape Conturul nesfârșit al unui dor preasfânt: Un dor albastru, ce iernile-mi alunga, Ce știe a face zăpezile să plângă Și să tresalte
DANIELA POPESCU [Corola-blog/BlogPost/381680_a_383009]