13,648 matches
-
iubitei declarații emfatice. Dacă ea ar avea simțul umorului, ar izbucni, fără îndoială, în râs văzându-l pe adoratorul ei cum stă în genunchi și declamă, cu ochii înălțați spre cer: „Pe umerii tăi rotunzi / Flutură arta, o, iubita mea, / Străbătând eternitatea, / Seri citind portativele lumii. / Steaua polară își leagănă veșnicia. / Suntem cu toții locuiți de himere, / De aceea vedem patratura sferei / Cântând la ghitară.“ Nu astfel se cucerește o femeie. Iar cititorul - nici atât. Roman versificat Mihai Istudor părea, cândva, un poet
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
textul s-a publicat în 90 de ediții, în toate limbile. Machiavelli a scris cu aceeași pană istorie și poezie, comedie și proză, rapoarte diplomatice și scrisori fascinante prin substanță și stil6. Dar opusculul (sub 100 de pagini) care a străbătut secolele a fost Principele, punctul de convergență al operei lui istorico-diplomatice. Aici se concentrează esența a încă trei cărți complementare și parțial identice ca ideologie și care se explică prin ea: Arta războiului, Discursuri asupra primei decade a lui Tit
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
mai tainic; se retrase, așadar, într-o odaie, unde Giovanni și toți ceilalți îl urmară. Dar de-abia se așezară, cînd, din ascunzișuri, ieșiră soldații, care îl omorîră pe Giovanni și pe toți ceilalți. După această crimă, Oliverotto încalecă și străbătu întregul teritoriu al cetății, apoi asedie în reședința sa pe magistratul suprem, astfel încît de frică oamenii fură nevoiți să i se supună și să alcătuiască un guvern peste care el se făcu principe. După ce fură uciși de asemenea toți
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
multă grijă totul în jurul său. Toate aceste cunoștințe sînt folositoare în două sensuri: întîi, ele te învață să-ți cunoști țara și astfel îți vei da seama mai bine de cum trebuie apărată, apoi, întrucît ai cunoscut locurile și le-ai străbătut de multe ori, vei putea să înțelegi cu ușurință poziția oricărui alt loc pe care ar trebui să-l iei în cercetare. Dealurile, văile, șesurile, fluviile și mlaștinile care se găsesc, spre pildă, în Toscana seamănă într-o anumită măsură
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
să-l găsească pe „Mr. George, Mrs. Flory’s husband“, domnul George, soțul doamnei Floare, pe care să-l aducă la New York să-l cunoască și el, domnul Bailey, pe capul perechii de nebuni din fundul lumii În stare a străbate, nu Împreună, ci pe rînd, jumătate din planetă doar cu credința că le va fi mai bine. Pe smintita smintitelor o avea sub ochi: fugise din casa părintească fără ca bărbatul ei să știe că ea era pe drum. Ajunsese poate
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
acelea mi le-a transmis - În stare primară, frustă, protoplasmatică -, nu pe altele. A fost, la propriu, dar și la puterea imagi narului, un paradis pierdut America pentru Mrs. Flory... La fel cum e pentru mine o parte din lumea străbătută cu privirea preț nu de unsprezece, ci de vreo opt ani de viață conștientă. Ea avea optsprezece sau nouăsprezece ani cînd a coborît pe insula Ellis. Scînteierile paradisului din amintirile ei s-au suprapus Raiului copilăriei mele, din care scăpătarea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
decît cei de azi. Îi veți putea urmări mîine. Nu trebuie să ne grăbim să le dăm tuturor nota maximă. — SÎnt Erica, știi, soră cu Eva cea Mică din..., a spus apariția, iar eu am Înțeles din frisonul care a străbătut Înaltul complet de judecăți artistice, bărbați și femei, fie că tî năra era o frumusețe destabilizatoare, fie că ei nu se așteptau ca unul ca mine să fie abordat astfel de o localnică. Ea Îi cu noștea pe aproape toți
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
putea arăta cavalerului armele și comorile tatălui ei, sub consemnul ca salvatorul s-o urmeze În adîncuri fără să privească Îndărăt, spre a nu fi preschimbat În stană de piatră. Mulți, nu neapărat ispitiți de spectrul prințesei, au căutat să străbată acele galerii subpămîntene de cîrtiță voievodală hărțuită, hotărîți să iasă undeva la lumină, dar nu s-au mai Întors niciodată. Rețin limpede imaginea cetății, de fapt, un fort cu creneluri din piatră de un gălbui argilos, suită pe o cocoașă
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de ale mele complicate și volatile: cît interiorizez eu din realitatea din jur, cît aud din ea și cît am impresia că văd, cît inventez din ea și cît nu, cum se modifică În capul meu peisajele pe care le străbat, cînd activez reflectarea asta a lumii În mine și cînd o sting și așa mai departe. Erau aspecte greu de explicat, mult prea personale, misterioase și pentru mine În unele puncte. Nu mă slăbea, angajîndu-se că va reține, va nota
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
A fost Înlocuit atunci cu unul de sticlă, albastru În aparență, care a rezistat și el puțin peste jumătate de veac. La Începutul lui august 2013, cînd scriam Încet, dar cu Încredere la această carte, am hotărît cu Nicole să străbatem țara de la sud la nord, pe un traseu pe care nu-l mai parcurseserăm. Am plecat de la Tisa de Prahova spre Cislău, am făcut la stînga pe Valea Buzăului spre Covasna și, prin Sfîntu Gheorghe și Miercurea Ciuc, am ajuns la
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
În legătură cu mine... Avea dreptate. Mă uitam la ea și mă preocupa felul des tinului de a-și face jocul: de ce adică ea, și nu, să zicem, o fată din București, din Spania sau din Moldova?... Nicolevenea chiar din mijlocul priveliștilor străbătute de mine și care mi dăruiseră imaginea lumii În verde, galben, albastru, În purpuriu, vînăt sau violaceu, sub regimul Înalt al soarelui unei veri fără sfîrșit. Nu puteam respira fără a extinde amintirea acelor peisaje asupra Întregii realități cu care
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
imorală, posedarea Mariei Magdalena. Imaginea pe care acest papă o oferă despre ucenica lui Isus, o femeie slabă, ezitantă (stă la gura mormântului și nu crede în înviere etc.), dar care se va bucura de dragostea și milostivirea Mântuitorului, va străbate Occidentul până târziu, în secolul XX. Există vreo rațiune specială dedesubtul acestei recreări a imaginii Mariei Magdalena ca desfrânată pocăită și convertită? În lipsa unor elemente decisive care să meargă în altă direcție, mă ratașez explicației preluate de Régis Burnet: Considerații
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ca un poem debordând de imagini mitice, inaugurând sau mai degrabă structurând o nouă „mitologie”, creștină; din perspectivă patristică, așadar privind-o à rebours prin grila comentariilor Părinților Bisericii; din perspectivă iudaică și iudeo-creștină, integrând-o așadar curentului apocaliptic ce străbate majoritatea scrierilor așa-zise „intertestamentare” (secolul al III-lea î.Hr. - secolul al II-lea d.Hr.). Al treilea tip de lectură va fi propus în paginile care urmează. De fapt, nu va fi vorba despre nici o interpretare „originală”, ci pur
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ca Rege, în toată maiestatea lui fascinantă, dar și înspăimântătoare - nu poate fi trecută nici măcar prin extaz mistic, așadar nici măcar prin cea mai înaltă formă de cunoaștere omenească. Misticul contemplă Tronul Regelui, dar Regele însuși îi rămâne ascuns; doar glasul străbate din interiorul flăcărilor în afară 123. De aici și deosebirea majoră față de gnoza păgână, străbătută de la un capăt la altul de sentimentul imanentismului divin. A doua observație joacă dublul rol, de concluzie și rezumat. Las cuvântul lui Sholem: Tronul reprezintă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
prin extaz mistic, așadar nici măcar prin cea mai înaltă formă de cunoaștere omenească. Misticul contemplă Tronul Regelui, dar Regele însuși îi rămâne ascuns; doar glasul străbate din interiorul flăcărilor în afară 123. De aici și deosebirea majoră față de gnoza păgână, străbătută de la un capăt la altul de sentimentul imanentismului divin. A doua observație joacă dublul rol, de concluzie și rezumat. Las cuvântul lui Sholem: Tronul reprezintă pentru mistica evreiască ceea ce pleroma, „plenitudinea”, sfera Divinității, cu puterile, eonii, arhonții și stăpânirile ei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
momentul de maximă constrângere sau opresiune. * Simbolic vorbind, Noul Testament e organizat după scara celor trei virtuți creștine: Evangheliile, având în centru viața pământească a lui Isus, întruchipează în gradul cel mai înalt și pur iubirea; Faptele apostolilor și Epistolele sunt străbătute ca de un fir roșu de credința plină de fervoare a primelor comunități creștine; Apocalipsa lui Ioan adaugă acestui tablou mistic-sapiențial speranța, virtute iudaică universalizată. Speranța este singura dintre cele trei virtuți capabilă să învie totul din nimic, inclusiv iubirea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
care Îi veneau În ochi. Nici pe noi, cei mai mici, nu ne iertau. Așa că mergeam cu mâinile ridicate deasupra capului, pentru a ne feri de crengile buclucașe. Norocul nostru a fost că lunca nu era prea Întinsă și am străbătut-o repede. Dacă n-ați știut, atunci aflați acum. Cel ce merge În urma cuiva obosește mai repede decât cel din față. Așa am pățit și noi, cei din spatele lui Toader, care atunci când pornește la drum apoi merge nu se Încurcă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
sau poate nici de o picătură de apă... „Și acum, prin mișcarea lui greu de urmărit, el Îmi dă lecții de supraviețuire În fața glonțului inamicului” - gândeam eu... ― Biata vietate - a oftat Maria. ― În timp ce mâncam, zgomotul unui motor de avion a străbătut văzduhul până la noi. „Acesta-i tot nemernicul care ne-a urmărit dimineață. Știind că nimeni nu-l va ataca, Își permite să treacă foarte aproape de linia frontului nostru” - am comentat eu bâzâitul avionului... Ne-am tras În umbra tufelor de la
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Întrebarea: „Care este cea mai mare viteză din univers?” Întrebare la care ați răspuns și m ați convins că este cea a gândului!. ― Întocmai. Abia de trece o nanosecundă - adică a miliarda parte dintr-o secundă - și gândul tău poate străbate spații infinite. De la Proxima Centauri la ultima stea din constelația Gemenilor... Viteza luminii este un Învățăcel pe lângă cea a gândului... Gruia, fără să-și dea seama, plutea deja pe o undă din univers care Îl purta spre infinit... ― Și acum
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
pentru această Învoire. Rămâneți cu bine, domnule profesor... Abia când Gruia a ieșit pe poarta spitalului, a simțit pe chip o adiere de aer răcoros... „Diseară trebuie să ieșim la aer. Altfel nu mai sunt bun de nimic” - l-a străbătut gândul. „Dacă tot ai deschis vorba cu plimbarea, atunci fă-o cum se cuvine. Fă acum un ocol prin Piața Unirii și...” - a intervenit gândul de veghe... Când a intrat pe ușă, Maria a sărit În Întâmpinarea lui; ― Ei? Cum
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ca o mască se ivise o vagă expresie de respect și vocea îi sună mai puțin impersonal atunci când îi dădu de știre că secretarul general îl aștepta. Împreună o porniră pe coridorul larg și bine luminat, urcară cu liftul, mai străbătură încă un coridor, parcă și mai bine luminat decât primul, și se opriră în fața unei uși impozante. Prevenitor, secretarul bătu în ușă, o întredeschise și anunță sosirea oaspetelui, apoi se retrase. Omnipotentul șef al partidului și conducătorul de facto al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
vreo câțiva zeci de metri în urma lui, de parcă l-ar fi urmărit. Putea fi însă doar o simplă coincidență. O porni mai departe, cuprins de dorința de a se vedea ajuns mai repede acasă la sora și la cumnatul său. Străbătu bulevardul aglomerat, trecu de Piața Unirii și își continuă drumul pe cheiul Dâmboviței. Merse o vreme liniștit, privind doar înainte, fluierând vesel o canțonetă. Dar deodată din urmă se auzi un claxon scurt și, când întoarse capul, dădu iar ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
vârât mai mult de jumătate sub capota mașinii, pe care i-o ținea ridicată un tânăr în salopetă neagră. Nando traversă pe partea dreaptă a străzii și se apropie de poarta casei. Când îi mai rămaseră doar câțiva metri de străbătut, iuți brusc pasul, dar în aceeași clipă șoferul Fordului în pană și cu tânărul său ajutor își abandonară brusc îndeletnicirea de până atunci și se grăbiră să-i taie calea. Cu brațele larg deschise, șoferul Fordului, un zdrahon mustăcios și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
era firesc ca el să o însoțească pe fată. Îmi pare bine că suntem vecini, redeschise vorba fata. Nici eu nu prea mă pricep la matematică... Și cine era individul care-a făcut-o pe zmeul? o întrebă Victor, după ce străbătură, umăr lângă umăr, o bucată de drum în tăcere. Fata ridică din umeri. Habar n-am, zise ea. În felul ei de-a fi era ceva foarte feminin și foarte natural. Sunt și eu nouă pe-aici, de-abia îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
stătea în ghereta lui și mânca, pe un ziar, brânză cu ceapă și cu pâine neagră, îi îndrumă și mulțumi, atunci când una din fete îi întinse, drept bacșiș, un pachet de țigări. Împinseră o ușă cu vopseaua scorojită și intrară. Străbătură apoi un coridor nu prea bine luminat, urcară la etaj și în cele din urmă se opriră în fața ușilor unui salon. Prima intră Bianca, apoi ceilalți. Victor rămase la urmă, cu inima zvâcnind de emoție. Era un salon mare, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]