1,728 matches
-
legi drepte și respectate de toată suflarea neamului! Iar aceste legi au fost preluate de goți și răspîndite în spațiul spaniol și germanic. Din Tracia pînă în sudul Poloniei, prin Ungaria și Istria acest imens teritoriu care a fost toriștea străbunilor noștri, a existat un singur sistem juridic timp de mii de ani. Legile valahilor nu puteau să apară din senin la un popor de sălbatici! Urmașii vrednicilor geți - vlahii - au folosit ,,legile din bătrîni” timp de multe sute de ani
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
pe la începutul secolului Vl scrie un lexicon intitu- lat Nume de popoare și spune despre geți că locuiau în vremea lui, adică pe la anii 520 în ,,Getia, țara geților”. În lucrarea lui mai găsim informația potrivit căreia neamul nostru cel străbun se întindeau spre est cu sălașurile pînă în ,,Dacia, țara aflată aproape de Boristene(Nipru). Daci, pe care îi numim dai, căci geți îi nu-mim pe cei care locuiesc înspre Pont și spre răsărit, iar dai pe cei din partea opusă, spre
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
fi silit săși caute un post, căci el mai are încă un defect în natura sa, căci după ce că-i sărac, apoi e și mândru de nu mai are pereche. Judecă scumpa mea mamă dacă sărăcia este o rușine? Bunii și străbunii noștri au fost oameni foarte bogați și chiar părinții noștri n-au fost săraci și nu pot roși c-au pierdut vreunul averea în vânt, ci numai în urma multor nenorociri. Și este lucru de mirare cui seamănă Mihai de-i
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
creștinismului. Legionarii sunt citadela permanentă și focul nestins al nădejdii românești! Noi trecem cu părinții, plecăm cu ei în moarte, dar urmele pașilor noștri rămân cărări cu flori care nu se vor stinge niciodată. Legionarii, cât au viețuit pe meleagurile străbunilor, au luptat și nu au îngenunchiat crezul lor, au luptat mai întâi cu răul din ei înșiși, apoi cu prigonitorii, ucigașii de suflete și dărâmătorii de altare. Nu uitați, adâncurile fierb, orizonturile omenirii sunt întunecate, dar legionarii luptă și nu
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
nimeni, sunt prohodiți doar de susurul izvoarelor și de tremurul frunzelor. Luptătorii din munți și cei căzuți acolo au reînviat pururi vuietul de altădată al codrilor, au reînviat morminte și au deschis altele noi. Au reînviat zăcămintele de vitejie ale străbunilor noștri, dangăt de clopot, chemare sfântă, au doborât primejdii și au reaprins nădejdi mistuite de prigonitori. Acolo, în munți, pieptul lor clocotea răsunător. Sub ploaie de gloanțe au căzut mulți, luminând cerul cu zâmbetul și neînfricarea lor. Cei care iubiți
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
Să mă smulg din dragostea omenească Și pentru învierea neamului meu, În orice clipă Să fiu gata de moarte JUR. Viața legionarului începe cu jurământul, dalta voinței cu care el își modelează și înfrumusețează viața în duhul morților părinți și străbuni, în duhul Căpitanului și a morților săi, printr-o trăire aspră și severă care trezește în sufletul lui vibrații dumnezeiești prin care reușește să pună în lumină vocația gândirii înalte, biruind tentațiile amăgirilor tulburătoare și amarul multor tristeți, împodobindu-și
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
înșiși țărână sfântă, morminte ascunse în umbrele tăcerii, a grelelor torturi. Ei au slujit lui Dumnezeu neclintiți și nebiruiți. Ei sunt istoria neamului peste care nu se va așterne niciodată noaptea uitării, întunericul morții. Sângele lor arde nestins împreună cu osemintele străbunilor de pe toate câmpurile de luptă. CONSTANTIN POPOVICI Costinel Temperament calm și echilibrat. Suntem un contingent. Mi-a fost unul dintre cei mai apropiați și prieten de suflet al vieții mele. Am băut din același potir: amar, bucurii și pătimiri. Am
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
părăsească lupta, trăirea în spiritul Evangheliei și eroismul primilor creștini. El moare cu zâmbetul pe buze și lasă model de curaj și îndemn în lutul nostru omenesc: moartea, numai moartea legionară va putea răscumpăra păcatele noastre și cele rămase din străbuni. De aceea nu putem refuza și abandona ceea ce Dumnezeu ne-a hărăzit să facem. Toți purtăm chipul lui Hristos, de aceea tot omul botezat e chemat și învrednicit să slujească adevărul. Să nu negăm obârșia, „să facem om după chipul
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
rugăm Domnului. Credința și munca ne vor asigura continuitatea noastră în istorie ca neam. Să nu ne lăsăm copleșiți de șuvoaiele de nedreptăți care urlă necontenit ca valurile apelor tulburate de furtuni. Să fim români, descendenții neînduplecați ai vajnicilor noștri străbuni care au îndurat veacuri de jafuri și devastări, azi tăcute morminte, câmpii cu holde bogate și pământuri pe care nelegiuiții „administratori” de azi, prin legi nelegiuite, vor să le înstrăineze, făcând din România, Stat Național și Suveran, o colonie a
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
acestei producții în care autorul cultivă nu o dată locuri comune, dar având orgoliul unui deschizător de drumuri. Totul e văzut la modul animist, alegorizant, antropomorfic, iar versul liber e înlocuit adesea cu versificarea facilă. Poezia fie vrea să păstreze „memoria străbunilor” (Prefață), fie e identificată cu ființa poetică, în stil neomodernist („poezia e sângele meu” - Andante). Actul creator impune o comparație cu Meșterul Manole, altundeva se vorbește despre cuprinderea demiurgică a lumii: „În fiecare verb o bătaie a inimii, / în fiecare
TAUTU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290101_a_291430]
-
când epopeice: „Aici, unde apa fântânilor / curge peste nesomnul memoriei / purtând cenușa sfântă / din biruințele voievozilor // aici, unde statornic în noapte / freamătă umbrele lui Ștefan, Iancu și Vlad, / și Mihai, având Steaua Unirii la căpătâi / aici, unde cu veșnicia / oasele străbunilor cutreieră Carpații / irizând cu stele și înnobilând/ trecerea noastră [...] Aici este țara neamului meu!” (Încrustări în vreme). Odată cu Miresemele fulgerului (1988), autorul renunță la poezia circumstanțială. Apar figuri mitologice și livrești, peisajul se spiritualizează în viziuni (neo)expresioniste, tonalitatea senină
ŢEPELEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290149_a_291478]
-
pentru a înțelege că verticalitatea sa morală și dragostea de muncă au fost abuziv folosite de o pătură de privilegiați din sferele puterii comuniste. În Bufnița albă (1992) un țăran, Iosu Ascar, se opune demolării bisericii și satului ctitorit de străbunii săi și al cărui staroste este considerat încă. Personaj viguros, acesta este primul erou-țăran din romanele lui Ț., care continuă și aprofundează schița caracterologică a bătrânului tată din scrierea autobiografică Jurnal de toamnă (1991). Conectat la spiritul vremurilor, Ț. are
ŢIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290168_a_291497]
-
grav) Ne ducem, dar gândește-te stimabile, că suntem membrii aceluiași partid... Cum ziceam adineaori amicului Brânzovenescu: trădare să fie (cu oarecare emoție) dacă cer interesele partidului, dar s-o știm și noi... De aceea eu totdeauna am repetat cu străbunii noștri, cu Mihai Bravul și Ștefan cel Mare: iubesc trădarea (cu intenție), dar urăsc pe trădători... (schimbând tonul, cu dezinvoltură.) Salutare, salutare, stimabile!... Brânzovenescu: (asemenea) Salutare!... Tipătescu: (închizând ușa după ei, grozav de plictisit) A! (coboară.) SCENA VII Tipătescu, Zoe
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
Ceva la mijloc? Farfuridi: Da, așa, dacă e trădare, adică dacă o cer interesele partidului, fie. Brânzovenescu: Dar cel puțin s-o știm și noi! (Trahanache vrea să-i întrerupă, fără să izbutească.) Farfuridi: Pentru că eu am zis-o cu străbunii noștri, cu Mircea cel Bătrân și cu Vlad Țepeș, neică Zahario: îmi place trădarea, dar... Trahanache: Mă rog, ai puțintică... Brânzovenescu: Ce răbdare, neică Zahario! Nu mai e vreme de așa lucru. Astă-seară e întrunire? Farfuridi: Mâine începe alegerea? Trahanache
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
vorbește cineva de istorie, s-a isprăvit, are dreptate. (cu putere.) Ce istorie? Apoi, dacă e vorba de istorie, apoi ce te-nvață istoria mai întâi și-ntâi? Popescu: Că România de la Traian... Cațavencu: Nu-i așa... Ionescu: Că adică străbunul nostru... Cațavencu: Ce străbun! Ce nostru! Vezi că nu știți! (cu tonul retoric.) Or, mai întâi și ntâi istoria ne învață anume că un popor care nu merge înainte stă pe loc, (publicul începe să-i ia aminte că perorează
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
s-a isprăvit, are dreptate. (cu putere.) Ce istorie? Apoi, dacă e vorba de istorie, apoi ce te-nvață istoria mai întâi și-ntâi? Popescu: Că România de la Traian... Cațavencu: Nu-i așa... Ionescu: Că adică străbunul nostru... Cațavencu: Ce străbun! Ce nostru! Vezi că nu știți! (cu tonul retoric.) Or, mai întâi și ntâi istoria ne învață anume că un popor care nu merge înainte stă pe loc, (publicul începe să-i ia aminte că perorează și se grupează încet-încet
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
aflându-se „în curtea bisericii Radu-Vodă“; preotul Grigore Musceleanu, care era proprietarul publicației (la care colabora și G.Dem. Teodorescu) este, printre altele, autorul următoarelor lucrări: Santul Sinod și Indipendința Bisericii Române, București, 1865; Unire și neunire, București, 1866; Monumentele străbunilor din România..., București, 1873. 31. În martie 1869 Românul se referea la banda electorală a lui Popa Tache care făcuse din violență un „mijloc de persuasiune creștină“ (cf. Apostol Stan, Grupări și curente, p. 302), iar același oficios liberal-radical propunea
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
în țara voastră, care nu pentru întâiași dată întâmpină cu bucurie oștile rusești. Vestindu-vă aceasta, vă declar că venim la voi ca vechi prieteni și voitori de bine; nădăjduiesc a găsi la voi aceeași sufletească primire care au arătat străbunii voștri oștirilor noastre în trecutele rezbele ce le-am avut cu turcii. Din partea mea, conformându-mă poruncilor împărăteștii sale măriri, preaînaltul meu frate, socot de a mea datorie a face cunoscut vouă, românilor, că trecerea oștirilor noastre prin țara aceasta
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
bătaie, drepturile ei. Astăzi aveți ocaziunea de a arăta din nou vitejia voastră și Europa întreagă stă cu ochii țintiți spre voi. Înainte dar cu inima românească și lumea să ne judece după faptele noastre. Reîncepem, astăzi, luptele glorioase ale străbunilor, alăturea cu nume roasele și bravele armate ale uneia din cele dintâi puteri din lume. Armata română, deși mică, se [va] distinge, sunt sigur, prin bravura și disciplina ei. Ea va reda astfel României rangul [ce a avut] altădată [și
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
rău am făcut ca pedeapsa să nu se mai sfârșească? S-ar putea să se spună că putem merge la azilele din orașe. Dar noi dorim mânăstirea noastră, în care am muncit și ne-am rugat, ca și părinții și străbunii noștri, care prin credință au sădit țara noastră România. Aceasta ar fi o mare bucurie pentru noi și pentru cei care spun că biserica noastră este persecutată (fie din țară, fie din alte țări). Vă rugăm mult, dacă aveți trecere
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
ci o sfântă și dreaptă judecată pentru securiștii, care i-au întrecut în torturi pe toți. Eu am văzut camera de tortură și uneltele (ați văzut și dumneavoastră poate la T.V. cum au fost torturate victimele de la Timișoara). Despre morți, străbunii noștri romani spuneau să vorbești numai de bine. Securiștii sunt ca niște morți vii. Dar cum poți să vorbești despre ei când te gândești cum s-au pregătit să lupte cu propriul lor neam, neamul care nu dorea flămânzit cum
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
literară”, „Familia”, „Liga literară”, „Literatorul”, „Literatura și arta română”, „Epoca”, „Cronica”, „Sămănătorul”, „Adevărul”, „Dimineața”, „Luceafărul”, „Minerva”, „Seara”, „Flacăra”, „Capitala” ș.a. În același interval, în afara unor broșuri iscălite Adina G., tipărește volumele de nuvele Spre moarte (1897) și Satana (1912), romanele Străbunii (1900), Dușmani ai neamului (1904) și Iluzii (1908), poemele dramatice Eglè (1901) și Doamna Oltea, mama lui Ștefan (1906), piesa Blestemul (1904) și volumul de poezii În zări de foc (1915). În periodice i-au rămas alte romane (Dor nebun
DAUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286701_a_288030]
-
acestor două romane, câtă este, rezultă și din utilizarea unor elemente autobiografice. Savuroase, amintirile publicate în „Adevărul literar și artistic” (1925) și în „Jurnalul literar” (1939) îl arată ca un memorialist înzestrat. SCRIERI: Spre moarte, București, 1897; Akmiutis, București, 1898; Străbunii, București, 1900; Eglè, București, 1901; Blestemul, București, 1904; Dușmani ai neamului, București, 1904; Doamna Oltea, mama lui Ștefan, București, 1906; Iluzii, București, 1908; Cumpăna, București, 1912; Satana, București, [1912]; În zări de foc, București, 1915; Valea Albă, București, 1919; Drumul
DAUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286701_a_288030]
-
în Germania, București, [1933]. Repere bibliografice: I. G. Sbiera, Ludovic Dauș, „Spre moarte”, AAR, partea administrativă și dezbaterile, t. XXI, 1898-1899; Emil Gârleanu, Nuvele. Schițe. Însemnări, II, îngr. și pref. Teodor Vârgolici, București, 1974, II, 172-174; Iosif Vulcan, Ludovic Dauș, „Străbunii”, AAR, partea administrativă și dezbaterile, t. XXIII, 1900-1901; I. Caragiani, Ludovic Dauș, „Eglè”, AAR, partea administrativă și dezbaterile, t. XXIV, 1901-1902; G. Bogdan-Duică, „Eglè”, poem dramatic de Ludovic Dauș, CL, 1903, 12; Mihail Dragomirescu, Dramaturgie română, București, 1905, 217-212; Iosif
DAUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286701_a_288030]
-
Testament, decupat impecabil (ca tonalitate, ca ritm, ca lexic chiar) pentru a coagula tot un fel de artă poetică: „Nu-ți voi lăsa drept bunuri, după moarte, / Decât un nume adunat pe-o carte. / În seara răzvrătită care vine / De la străbunii mei până la tine, / Prin râpi și gropi adânci, / Suite de bătrânii mei pe brânci, / Și care, tânăr, să le urci te-așteaptă. / Cartea mea-i, fiule, o treaptă.” Iar la D., poemul Destin cu cioburi începe așa: „Crâșmarul aplecat peste
DIMOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]