1,741 matches
-
marcat de întâlnirile mirabile și de acțiunile de explorare ale unor emisari ce vin de dincolo de galaxia noastră ? Interogația modifică, radical, lectura pe care știința „ortodoxă” o dă propriei noastre istorii. Departe de a fi ființe divine, prezențele invocate de străbuni ca eroi fondatori și zei nu sunt decât ecourile coborârii pe Pământ a navelor ce aduc în pântecele lor semințele altor lumi. Vecinătatea cu alte universuri încetează de a mai fi o simplă fantezie. Din aventură, Luc Orient aruncă cititorul
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
de lunatic. Căci astfel merg doar lunaticii, duși peste abisuri de mâna Atotțiitorului, de o cutezanță care nu vede hăurile, de o nesăbuință ce vine dintr‑o credință ancestrală, de forța păgână a trupului În care Încă mai dăinuie credințele străbunilor care se prosternau În fața lunii; mersul lor cu mâinile Întinse În față vine de la adorația păgână a zeiței Luna, de unde erau chemați de sufletele strămoșilor, iar umbletul lor era chemarea sângelui, chemarea vremilor, de aceea el nu s‑ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
căci nu atingea străfundurile de nepătruns, ca și cugetul lor treaz‑ațipit. Poate era vis ori nălucire a cugetului său ațipit, un vis al trupului său păgân, ori poate trimis de strămoșii săi păgâni, idolatrii lunii, ai lunii pline, ai străbunilor care acum Îl chemau. Afară era de bună seamă lună plină sau poate lună nouă, se deșteptau sufletele strămoșilor, cei dinspre partea bărbătească Îi chemau trupul păgân, iar cei dinspre partea femeiască - sângele păgân. Oare asta era mântuirea, ceasul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
nostru popular, care a fost și este prezent în munții noștri, în apele și plantele noastre, în aerul pe care-l respirăm, putem, ușor, nu numai să ne înconjurăm, ci și să ne aducem în suflete toate energiile benefice ale străbunilor noștri, la al căror Dumnezeu și a căror Maică ne rugăm. Voi reveni și cu alte lucrări. Iași, 30 ianuarie 2002 PARTEA a II-a Să CREZI și să lucrezi Moto: 5 iunie 2002 Cuvânt înainte Am recitit astăzi, pentru
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
Că pruncu-i ajuns străin La părinții lui, acasă, Fără soartă, casă, masă și bate din poartă-n poartă Să-și facă și el o soartă. De aceea, Doamne Mare Te chemăm! În zi cu soare Să-i aduci și pe străbuni, Să ne cureți de nebuni! Să vină și Decebal, Să zdrobim tot răul val! ștefan, Cuza, Alexandru, Țepeș, Mihai și Nicandru, Ion Vodă cel cumplit și-ncă nu m-am potolit: Toate oștile Măriei, Haideți toți! Hotarul gliei Să ni
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
am întâlnit, părinte. Cum s-ar fi putut să uit așa un nume - Moarte? Întrebarea-i de ce l-o fi chemând așa? Apoi povestea-i lungă...Dar cum nu ne fugărește nimeni, am să ți-o spun: Cică unul din străbunii lui Gligorașco era fântânar. Sigur că numele lui nu era Moarte. Îl chema altfel - nu-mi amintesc acum. Povestea e că el săpa o fântână...Cum-necum, deodată o bucată de mal se rupe și cade peste el, astupându-l! Cel
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
siluete: - Apostoli în odăjdii violete - Orașul tot e violet. Amurg de toamnă violet... Pe drum e-o lume leneșă, cochetă; Mulțimea toată pare violetă, Orașul tot e violet. Amurg de toamnă violet... Din turn, pe câmp, văd voievozi cu plete; Străbunii trec în pâlcuri violete, Orașul tot e violet. Decembrie Te uită cum ninge decembre... Spre geamuri, iubito, privește - Mai spune s-aducă jăratec Și focul s-aud cum trosnește. Și mână fotoliul spre sobă, La horn să ascult vijelia, Sau
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
a trecut în zadar, că și-a exploatat toate șansele din răsputeri. Dar viața ei arată ca un maraton, unul fără spectatori și fără lauri, cu multă oboseală și cu și mai multă tristețe. Și-a poleit viața, cum făceau străbunii ei, pentru a nu ajunge să-și pună ștreangul de gât. Strânși în jurul căruțelor, pribegeau triști și flămânzi până nu mai puteau răbda, și atunci scoteau cuțitele, încălecau pe cai și începeau să jefuiască tot ce le ieșea în cale
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de gândaci negri, luceau, în nemișcare, sâmburii mașcați de pepene verde. Ia, primește astea! Primește-i și păstrează-i ! Ți-i dau să prinzi sămânță, zise el, oftând din rărunchi. Noi i-am cultivat din tată-n fiu, după ce un străbun, Păun-bătrânul, i-a adus din țările turcești, de unde se trage acest dar al Bunului Dumnezeu. Acolo, i se spune harbuz, așa cum i-am zis și noi, o vreme... Pe urmă, nu mai comentă nimic. Privi numai în sus, în cenușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
boieri ce părere au asupra celor scrise. I-a privit scurt și le-a grăit cu glas aspru: Băgați de seamă, boieri dumneavoastră. Nu călcați în străchini, ci drept, cu respectul cuvenit ce trebuie dat hrisoavelor noastre, ale bunilor și străbunilor noștri! Ultimul cuvânt al lui vodă Ștefan plutea încă în aer când el ieșea deja pe ușă. Am rămas singur. După ce mi-am aruncat de pe umeri strania părere că și eu am trecut prin aceeași primejdie ca și vameșul Udrea
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
ale strămoșilor noștri. Aceste broderii conferă artei românești un autentic certificat de noblețe și vechime, și o dezvoltare a genului artei în timp, dar și o complexitate, varietate creatoare. Toate creațiile artistice bisericești mărturisesc de trecutul bogat în fapte al străbunilor noștri. Prin tot ceea ce au făcut, s-a înveșnicit amintirea și talentul lor. Dintre icoanele expuse amintesc de: Mântuitorul Iisus Hristos, pictat pe lemn. Icoana datează din secolul al XVI-lea. Domnul Hristos - arhiereu stă pe tron, ținând în mâna
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
a unei întâmplări vechi și încurcate, despre care Gafton și Marga ar fi putut relata ceva mult mai coerent,probabil? Să pari convins de disponibilitățile Dulcissimei care te ascultă? Un fel de surioară mistică, gata să te ajute cu metempsihoza străbunilor nomazi la dezlegarea vrăjitoriei handicapaților? De parcă, altfel, n-ai găsi și singur drumul spre ușa cu minuni a fugarului, ascuns în cartierul gitan, în dreapta Alimentarei, după centrul de sifoane, în topografia incertă a ficțiunii, ca în ghiocul invizibil ascuns între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
o nouă prezență în lumea literară. Ioan Adam EU N‐AM SĂ‐NCHEI CU NIMENI LEGĂMÂNT Când liniștea‐nserării lin coboară, Iar noaptea stă la pândă‐n văgăuni Un zvon din alte vremi mă împresoară De parc‐ aud chemarea din străbuni. Din slovele ce‐ am strâns cu atâta trudă, Cuvintele‐ nșirate an de an, N‐ am zămislit vreun cântec să se‐audă; Mereu alerg, dar n‐ am nici un liman. Tot ce‐ am compus, în urma mea dispare, Semințele sădite, de‐ un timp
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
an mai târziu avea să primească vestea că bunicul, ca și în prima călătorie, intrase în pădurea de umbre a celor care s-au săvârșit din viață. Și-i place să creadă că spiritul bunicului străbate codrii seculari în tovărășia străbunilor, în acel colț al Moldovei lui Ștefan cel Mare și Sfânt, codri care îi erau atât de dragi! Păstrează astăzi în amintire chipul său zugrăvit pe o fotografie ștearsă de vreme. Singura mângâiere îi este aceea de a putea aduce
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
decembrie 2004 TOT CE-AM SCRIS E O RĂSPLATĂ „Carul încă mai durează, Deși scârțâie la roți”; Am trăit această frază, Astăzi am și mari nepoți. N-am un merit cum spun unii, Meritul este divin... Aș fi fost precum străbunii Sub colaci, colivă, vin. Nu doresc din toate astea Care vin din Babilon, Să se-ncheie brusc povestea Ca linia de creion. Nici nume pe placa plată. Oameni buni, cu minți cuminți; Tot ce-am scris e o răsplată Celor
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
fraza lustruită nu ne poate înșela, Astăzi alții sunt de vină, domnii mei, nu este-așa? Prea v-ați arătat arama, sfâșiind această țară, Prea făcurăți neamul nostru de rușine și ocară, Prea v-ați bătut joc de limbă, de străbuni și obicei, Ca să nu s-arate-odată ce sunteți - Niște mișei! Da, câștigul fără muncă, iată singura pornire; Virtutea? e-o nerozie; Geniul? o nefericire. Dar lăsați măcar strămoșii ca să doarmă-n colb de cronici; Din trecutul de mărire v-ar privi
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
cu mult superioară celei declanșate de fuste, prin varietatea și forța ei de penetrare, precum și prin puterea de a se menține în timp, nealterată, ba chiar cu o ușoară accentuare a libido-ului spre bătrânețe, ca urmare fie a chemării străbunilor, fie a materializării proverbului Românul e una cu glia, ceea ce, desigur, nu-i de râs, dar nici de luat în seamă, pentru că dacă abordăm și altfel problema, atunci și pescarii nasc aprinderi stranii atunci când pescuiesc, mai ales lipovenii, nemaipunând la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
din priviri gândurile. Ne uitam unul la altul în tăcere, înconjurați numai de întuneric și de lumină în acea grotă. El se uita la trecutul și viitorul său, iar eu mă uitam la viitorul și trecutul meu, pentru că el era străbunul meu și nepotul meu, iar eu eram nepotul și străbunul său. Mi-am luat rămas bun de la el fără cuvinte, numai cu ochii și gândurile pe care le putea ghici. M-am întors cu spatele și am început să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
înconjurați numai de întuneric și de lumină în acea grotă. El se uita la trecutul și viitorul său, iar eu mă uitam la viitorul și trecutul meu, pentru că el era străbunul meu și nepotul meu, iar eu eram nepotul și străbunul său. Mi-am luat rămas bun de la el fără cuvinte, numai cu ochii și gândurile pe care le putea ghici. M-am întors cu spatele și am început să mă îndepărtez de el hotărât, lăsându-l acolo, în tronul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
cu domnul, simt eu asta, era prea urâtă cu părul ăla blond și ochii ei albaștri, slabă și înaltă, la mine, în satul meu de lângă Bacău, în Burdusacii mei, de-a lungul apei Zeletinului, încă de la Ștefan Vidră, primul meu străbun, un boiernaș, doamnă Loredana, nu prea știu despre el, prin toată Răchitoasa de alături, prin Vatra Satului, prin Oprișeștii de Sus și Gunoaia, prin Dealul și Valea Bucșii - până la Podu Turcului - adică pământ, pași, pălmi, cum se zicea odată -, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
grave, Le-au semnat senini! Și-atât ! Un legist fiind chemat, De suspicioși stăpâni, Cercetând a decretat : Vinovați sunt...frații câini! Iar stăpânii ca... stăpânii! Dându-și câinii la hingheri, Le-au spus o vorbă de ieri, Care o spuneau străbunii : MORALA : Mulți acuzați pe nedrept, Nu sunt morți cum vrut-au unii, Fiindc-a spus un om de drept : Nu mor caii când vor...câinii !’’ LUPUL ȘI BURSUCUL Un bursuc ce-avea vizuină Într-un mal nisipos din pădure, Gândi
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
creșteri spre înălțimi și caractere la începutul unei ere pline de atâți Manole meșteri. Zidarii unei Românii cu un destin mai conștient, că noi vom fi pe continent izvorul unei ape vii. Flămând și însetat de creste, purtând în inimă străbunii el n-a fost, nu va fi, el este mereu al nostru și al lumii! Grădina poeziei lui plină de mierle și de flori esențe și privighetori este cum nicio alta nu-i. De-aceea oamenii se-nchină poetului, căci
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
alte măceluri, să nu fugim, să fim mai treji să stăm de veghe la creneluri cu toți ai noștri mari viteji. Aceste vânturi și furtuni vor trece, va veni dezghețul, și viața își va găsi prețul de altădată, ca-n străbuni. Penitenciarul Pitești, 1950 Iubirea e mereu virgină Dăm iernile pe primăveri de-atâtea ori cu ochii nchiși simțim cum seva suie-n meri și înfloreste în caiși. Când n-avem poftă de mâncare nici somnul nu nu mai cuprinde; iubirea
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
Iubirea e mereu virgină și nu cunoaște ce-i regresul. Este și aptă și-nțeleaptă, vede și-aproape și departe... face și din eșec o treaptă și este prima dintre arte. Septembrie, 2012 Prefață la o carte Mă-ncălzesc la străbuni ca la foc, flacăra lor îmi umblă prin trup cum umblă albinile, vara, în stup când fagurii lor se coc și răscoc. Deschideri de muguri, aprinderi în struguri crâncen vin la crama din soare tărie de-.armuri și mai tare
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
există următoarea rânduială: își vând copiii pentru a fi duși peste hotare". Na, că după ce ne-a ridicat la început în slavă, ne-a bușit de ne-am dat duhul pentru câteva milenii și jumătate. Iată cum, din lăudător al străbunilor, Herodot devine primul „denigrator” al neamului nostru și al evoluției noastre de veacuri dinspre of, direct spre aoleu. Oare în slujba căror agenturi străine o fi lucrat sus-zisul Herodot? N-o să se știe niciodată fiindcă dosarul lui s-a pierdut
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]