11,293 matches
-
de o suferință mimată (cărei adolescente îi apar riduri pe față?) și de o versificare simplistă, cu vagi reminiscențe din poezia romantică de album a secolului XIX. Nemulțumită ea însăși de inconsistența acestui mod de a scrie, tânăra autoare se străduiește să se exprime altfel, mai exact, să se exprime. Ea caută o formulă poetică prin care să se diferențieze de toți ceilalți poeți din istoria literaturii și găsește una, care, într-adevăr, o diferențiază, dar nu este... poetică. Textele care
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Dezinvoltura de om greoi Eugen Cioclea este un om serios. A studiat matematica la Universitatea „M. Lomonosov“ din Moscova și citește cărțile unor filozofi și scriitori ca Hegel, Sartre, Heidegger, Dostoievski, Freud, Noica și Huxley. Are 53 de ani. Se străduiește însă - nu se știe de ce - să scrie o poezie ștrengărească. Încercarea lui de a fi dezinvolt este de un irezistibil comic involuntar. Citind versurile lui Eugen Cioclea (Dați totul la o parte ca să văd, metapoeme, Cartier, Chișinău, 2001), ai impresia
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
persoana întâi, din perspectiva unui bărbat bogat și aventuros, romanul recent apărut este o poveste de dragoste plină de agramatisme ca o stradă (din România) de gropi. Chiar dacă treci cu vederea romantismul, nu naiv, ci pueril al istorisirii, chiar dacă te străduiești să privești cu simpatie sau măcar cu înțelegere modul kitsch în care este reprezentată ideea de dragoste, tot nu poți să înaintezi cu lectura pentru că te poticnești la tot pasul în greșeli de exprimare. Iată, ca exemplu, două fraze chiar
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
ne propunem să scriem un reportaj, fie și în versuri, despre ei trebuie să o facem cu toată seriozitatea și nu să-i ridiculizăm involuntar, ridicându-i în slăvi cu un patetism teatral. Versuri usor de uitat Cei mai mulți poeți se străduiesc să scrie versuri ușor de ținut minte. Maria Dincă și Dan Apetrei, autorii volumului Poemele anotimpurilor - în ritmuri de haiku (Focus, Petroșani, 2002), încearcă, dimpotrivă, să scrie versuri ușor de uitat. Și reușesc. Poemele din cartea la care au colaborat
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
pe o hârtie de ambalaj. Ornamentare excesiva Pe coperta cărții de versuri a lui Ioan Hada, Pelerinaj la ruinele unor vechi iubiri (Ed. Fundației Culturale Zestrea, Baia Mare, 2007), este reprodusă fotografia unei splendide femei goale. Facem o greșeală dacă ne străduim să ne desprindem privirea de această imagine și începem să citim cartea. Din al ‹ nouălea cer al frumuseții (corpului feminin) cădem direct, cu un bâldâbâc specific, în mlaștina banalității emfatice: „Sunt asemenea / Unui fluture de noapte / Atras de tine / Ca
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
nu se îndoiește de cunoștințele sale“ etc. Poezie cu inlocuitori Solo Har-Herescu scrie versuri din 1967, ceea ce înseamnă de treizeci și cinci de ani. Se poate spune că are experiență. Și totuși n-a reușit niciodată să fie un poet autentic. Se străduiește, uneori se chinuiește să fie, dar în zadar. Explicația, brutală în banalitatea ei, este aceea că Solo Har-Herescu nu are talent. Nu are acel „har“ pe care și l-a inserat optimist în nume. Nimeni nu-l condamnă pentru asta
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
tentat cu-o minijupă“ și, în alt poem, Sunt cam poet, declară cu totul altceva: „M au admirat femeile nătânge / Și doar de ele m am lăsat corupt.“ Nu ne rămâne decât să credem că aceste femei nu purtau minijupă...) Străduindu-se mereu să aibă o voce tunătoare, de tribun, autorul scrie uneori în stilul lui Adrian Păunescu (fără să aibă însă forța acestuia): „E lumea întreagă nebună de stres, / Au loc sinucideri și multe și des, / Climatul se schimbă în
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Eikon, Cluj-Napoca, 2008). Citind piesele din volum - Marțianul Telemah, Mica și marea erupție, Decorația, Dribling inutil - înțelegem repede că autorul, excentric fără grație, ar trebui mai degrabă sfătuit să nu-și facă iluzii în legătură cu cariera lui de dramaturg. El se străduiește să-i uimească și să-i amuze pe eventualii spectatori, dar, lipsit de o coerență a imaginației și de umor, nu reușește decât să-i plictisească. Ce interes poate să prezinte, de exemplu, o discuție între un primar, o mămăligă
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Nu este vorba de o imitație deliberată, ci de o preluare spontană a unor procedee, dintr-un entuziasm de cititor. Lui Gabriel Otavă i-au plăcut, probabil, foarte mult oralitatea poeziei lui Marin Sorescu și desfășurarea ei logică și se străduiește să-și compună versurile în aceeași manieră: „...și fiind în contradicție cu filozofia / adoptată cu o lună în urmă... / ... conchise, deși pentru puțin timp, / cu afirmația că viața este frumoasă, / iar lumea tinde către esența ei paradisiacă, / fără o minimă
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
ce mi-a făcut taică-tu... Un naiv prost Cum, necum, dar Gelu Rîmbu a ajuns grangur, spre cinstea lui și mirarea multora. Din acel moment și-a schimbat ținuta și comportamentul. Îmbrăca doar haine scumpe, devenise sobru și se străduia să folosească un limbaj elevat. Evident că nu făcea totul perfect, dar, pentru profani, părea că a devenit "alt om". Calitatea lui Gelu, cea mai apreciată de altfel, era că nu vorbea aproape deloc atunci cînd se afla într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
puștiul. Ce urmează, mă? Urmează... (privește speriat spre maică-sa). Mama, tot mamă, suflă: Dalbe. Dalbe, spune și Răducu. De ce te bagi, fă? Vrei să te cotonogesc? Nu, ziceam și eu așa... Ieși la treabă! Rămas fără apărare, Răducu se străduiește din răsputeri să învețe. Reușește performanța de a memora, fără cusur, o strofă. Scapă de alte chinuri datorită faptului că nici Vasile, tăică-su, nu știa mai mult. Acum hai să înveți și urătura. Prin capul lui Cireș treceau scene ipotetice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Angela s-a dus la Predeal calmă, fără nici o dorință de sînge. Îi revenea în minte mereu promisiunea făcută profesorului de a mai reveni pe la el. O revedere complicată Ramona avea un prieten de aceeași vîrstă cu ea, adică se străduia să treacă în al patrusprezecelea an de viață. Băiatul era frumușel, curățel și chiar delicat, calități insuficiente pentru mai matura fată. Încerca să fie ea cea cu inițiativa, adică îl apuca de mînă și, mai din greșeală sau nu, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
și înfrîngerilor lor, pentru ca să poată să le evite pe acestea din urmă și să le imite pe cele dintîi. Dar mai presus de toate va trebui să procedeze așa cum au procedat în trecut unii oameni de seamă, care s-au străduit să urmeze exemplul cîte unui înaintaș mult lăudat și preamărit, iar pentru aceasta au avut mereu prezente în minte modul lor de procedare și faptele lor; așa cum se spune că Alexandru cel Mare îl imita pe Ahile, Cezar pe Alexandru
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
vorbit. Dar în ce privește pe supuși, chiar dacă situația din afară nu se tulbură, principele trebuie să se teamă că dușmanii ar putea să uneltească în taină. El se poate pune foarte bine la adăpost de o acțiune ca aceasta dacă se străduiește să nu fie urît sau disprețuit și dacă face astfel încît poporul să fie mereu mulțumit de el, lucru pe care trebuie să-l obțină, după cum s-a arăta pe larg mai sus. Unul dintre mijloacele cele mai sigure cu
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
să se teamă de conspiratori atunci cînd poporul îi este favorabil. Dar dacă poporul îi este dușman și-l urăște, el trebuie să se teamă de orice lucru și de orice om. Statele bine organizate și principii înțelepți s-au străduit întotdeauna să nu-i împingă la deznădejde pe cei mari și totodată să satisfacă poporul făcîndu-l să fie mereu mulțumit, fiindcă aceasta este una din grij ile însemnate pe care le are un principe. Între regatele bine organizate și bine
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
pe soldați și socoteau că nu este un lucru prea grav acela de a face rău poporului. O asemenea hotărîre era necesară; în adevăr, nefiind cu putință ca principii să nu fie urîți de cineva, trebuie ca ei să se străduiască în primul rînd să nu fie urîți de toți supușii lor; iar dacă lucrul acesta nu le reușește, ei trebuie să caute cu întreaga lor pricepere să nu-și atragă ura acelor pături ale societății care sînt cele mai puternice
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
mai departe pe căile urmate de tatăl său, pentru ca în felul acesta să mulțumească și trupele și poporul; dar fiind crud și brutal din fire a vrut să-și satisfacă toată lăcomia pe spinarea poporului și pentru aceasta s-a străduit să atragă de partea lui armatele, dîndu-le libertate neîngrădită; iar pe de altă parte, nu și-a ținut în nici un fel demnitatea și a coborît de multe ori în arenă ca să lupte cu gladiatorii. A săvîrșit de asemenea alte fapte
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
sînt sau nu de folos Unii principi, pentru a-și asigura stăpînirea asupra statului, le-au luat supușilor lor toate armele; alții au întreținut dezbinările în ținuturile cucerite; unii au alimentat dușmăniile împotriva lor înșiși; alții, în sfîrșit, s-au străduit să-i cîștige de partea lor pe aceia de care nu erau siguri la începutul domniei; unii au înălțat fortărețe; alții le-au dărîmat și le-au distrus. Și cu toate că nu putem formula o judecată cu privire la toate aceste lucruri, fără
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
statului un lucru cu totul neobișnuit, fie în bine, fie în rău, principele trebuie să găsească un mod de a-l răsplăti sau de a-l pedepsi, despre care să se vorbească mult după aceea. Dar principele trebuie să se străduiască în primul rînd să-și creeze prin orice acțiune faima de om mare și desăvîrșit. Un principe este de asemenea prețuit atunci cînd este prieten adevărat și dușman adevărat, adică atunci cînd, fără să șovăie în nici un fel, se declară
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
prin bătălia de la Torino, pe care ducele de Orléans a pierdut-o din cauza domnului de Marsin, la ordinul Cabinetului. Regii onorează umanitatea atunci cînd îi disting și-i recompensează pe cei care-i fac onoare cel mai mult, care se străduiesc să perfecționeze cunoștințele noastre și se devotează cultului adevărului. Ferice de acei suverani care cultivă ei înșiși aceste științe, care gîndesc precum Cicero, consulul roman, eliberatorul patriei sale, părintele elocinței: "Literele formează tineretul și sînt delectarea vîrstei înaintate; prosperitatea este
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
centrul barăcii. De gătit, aveau să-și gătească singuri la cazan pe seama a ceea ce li se va pune la Îndemînă: cartofi, fasole, alte legume, făină de porumb, slănină uneori, oase. Vor căpăta și pîine bine drămuită, În funcție de cum se vor strădui să muncească. — Ăștia-s meșterii voștri, ascultați-i ca pe Dumnezeu. De raportul lor la comandament depinde soarta voastră. Aveți datoria... Ați Înțeles? — Înțeles. — Are, a lófaszba, de pus careva vreo Întrebare? Nu. Săpau șanțuri, spărgeau piatră, o cărau de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
aparte, care înseamnă „a trăda”, „a vinde”, compus tot din verbul didomi, dar cu un prefix verbal diferit, pro: prodidomi. De ce evangheliștii n-au folosit, în cazul lui Iuda, acest verb curent, al cărui sens nu punea absolut nici o problemă, străduindu-se, împotriva oricărei logici, să contorsioneze sensul verbului paradidomi? Mai mult: caracterizându-l pe Iuda, Luca folosește termenul prodotes, care înseamnă chiar „vânzător” și derivă din verbul prodidomi 33. Îl folosește o singur dată, în capitolul 6, când înșiră numele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
a mai multor tradiții evreiești și creștine, poate cu scopul de a înscrie sensul unui modus vivendi monastic într-o tradiție venerabilă, ce ar urca până aproape de zorii umanității. Călugării egipteni sunt moștenitorii îndepărtați ai seminției lui Seth, care se străduie să păstreze puritatea și integritatea învățăturii divine. Sau, mai exact, ei erau acei moștenitori, pentru că, după Ioan Casian, epoca de aur a monahismului se apropie de sfârșit, semnele decadenței înmulțindu-se de la o zi la alta. Vai! „Îngerii lui Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
a putut constata, teologia lui Stăniloae este profund ancorată în tradiția patristică - mai bine zis, într-o anumită tradiție patristică, din care lipsesc Origen și Părinții latini. În prefața operei sale de căpătâi, Teologia dogmatică ortodoxă, Stăniloae scrie: „Ne-am străduit de-a lungul acestei sinteze să descoperim semnificația duhovnicească a învățăturilor dogmatice, să evidențiem adevărul lor în corespondența lui cu trebuințele adânci ale sufletului, care-și caută mântuirea și înaintează pe drumul său în comuniunea cu semenii”230. Acest fragment
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
de copii, cristale galbene-violet, și oamenii le-au pus numele "amitrin". Chiar și eu, dacă te uiți bine, sunt puțin violet, de la bunica!" "Bine-bine, copilaș! îi răspunse împăciuitor ametistul. Și totuși, e ceva cu oamenii ăștia. Uite-i cum se străduiesc toată viața lor... unii să-și facă lor binele, alții, să-și facă și lor, și puțin altora, alții puțini la număr își lasă totul și fără să-i smulgă cineva de acasă, așa cum ne-au făcut ei nouă, pleacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]