2,407 matches
-
este cumpăratură, danie, schimb etc., așa cum am văzut că s-a procedat și în ispisoacele emise de Vasile Lupu. Din vechile hrisoave domnești se înțelege că termenul ocină, poate avea următoarele accepții: a - proprietate agricolă; b - proprietate imună; c - proprietate strămoșească, „pământ moștenit din generație în generație sau stăpânit din moși strămoși”. Acest ultim sens prezintă un interes aparte atunci când prin el ni se poate sugera sau indica cum o astfel de ocină reprezintă locul de obârșie al celui căruia i
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
a deschis cursus honorum al neamului. Tot în acest scop îi lasă acestuia în stăpânire satele și moșiile moștenite de la înaintași, adică Epurenii, Ciocăneștii cu Bârlăleștii, dar nu puteau lipsi părțile de la Umbrărești și Boziești, ca cele mai vechi ocine strămoșești. Ne susținem afirmația că aici și-a avut obârșia respectiva familie și pe faptul că au existat la Umbrărești case mari și biserică din cărămida, menționate în documente destul de târzii. Arheologic însă, urmele lor au putut sta în evidența noastră
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
al vornicului Gavriliță, care s-ar putea să nu fi fost cu totul străin și dezinteresat de ieșirea hârtiilor împovărătoare ce au adus greul cel mare pe capul locuitorilor din Torcești, determinând pe cei mai mulți dintre ei să-și vândă ocina strămoșească. Revenind la afirmația cu privire la construirea caselor și a bisericii în secolul al XVI-lea și că ele, între timp, au suferit incendieri și mari distrugeri, necesitând refaceri în mai multe rânduri, ar mai fi de remarcat consemnarea profesorului Theodor Ciuntu
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
umană, cu Umbrăreștii, ceea ce se constată prin durata relațiilor dintre locuitorii obștii umbrăreștene de-a lungul timpului, din care și Torceștii au făcut parte în vremurile ancestrale ale existenței ei. Astfel încât, în 1906, se produce o reîntoarcere la vechiul trup strămoșesc, din care locuitorii tuturor satele umbrăreștene își trag obârșia. Iar dovada plauzibilă o avem în sursele documentare comune, în structura teritorială unitară și, mai ales, în identitatea numeroaselor antroponime din cele două comunități, întâlnite pe întreg arealul locuit al comunei
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
parte de moșie ce să numește bătrânul Liman” din moșia Umbrărești și pe întreg bătrânul iuzbașa Năstasă Iepure, în cele din urmă răzeșii umbrăreșteni reușind să-și răscumpere de la cei doi „neguțitori” tecuceni, supuși ai statului rus (sudeți), pământul lor strămoșesc, dar după numeroase înfățișări în instanțele de judecată. Preotul Ion Lazăr, Ion Porumboiu, Vasile Croitoru, Năstasă Lazăr, toți din satul Suraia, scriu că „în trupul moșiei Umbrărești esti un bătrân, Ionașcu Dolea, și s-au stăpânit de către noi din vechi
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
7 stânjeni și 4 palmace. De unde și precizarea din document „a se înpărtăși după analogonos, pre măsurile mai sus arătate”, respectiv dimensiunile diferite de la cele cinci trăsuri (măsurători). Este foarte interesant modul de măsurare practicat în lumea dispărută a răzeșimii strămoșești. Pentru că, dacă s-au stabilit echivalențele în unități de măsură moderne pentru stânjeni, palmă, palmac și chiar linie, nu am găsit nimic explicativ despre unitățile numite puncturi, unitate de măsură întâlnită într-o hotarnică a Cudalbilor din 1847, în care
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
la amar, în concentrare la Bacău, în conflict cu un ofițer. În calitate de ofițer de rezervă a fost mobilizat în Războiul de Reîntregire, găsindu-și sfârșitul la datorie, în încleștare cu dușmanul care ne cotropise, cu un an mai înainte, pământul strămoșesc al Moldovei. Confrații de catedră i-au deplâns pierderea și i-au elogiat activitatea, bărbăția și meritele. Pe drept cuvânt, vremurile nu i-au fost prielnice spre a-și valorifica plenar toate virtuțile cu care Dumnezeu l-a dăruit. Și
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
de transport, aceștia au plecat care încotro, pe șantiere și în industrie. După anul 1990, când politica industrializării forțate s-a dovedit a fi un eșec, mulți dintre cei plecați s-au întors la gospodăriile lor spre a lucra pământurile strămoșești. Deocamdată, agricultura este în regres, această stare datorându-se lipsei mijloacelor de mecanizare, a imposibilității de chimizare a loturilor fărâmițate și a slabei puteri economice a gospodăriilor individuale. Politica cupoanelor de ajutorare a agricultorilor a fost bună, dar insuficientă. La
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
material, la fel ca și pentru războiul pentru independență din anii 1877- 1875. În decursul frământatei istorii a patriei noastre, de nenumărate ori românii au fost nevoiți să pună mâna pe arme, jertfindu-se cu sângele lor pentru apărarea pământului strămoșesc. Au înfruntat vitejește hoardele barbare, cotropitorii turci, tătari sau leși, sub conducerea domnitorilor noștri. În preajma anului 1877, România, fiind dependentă față de turci, nu putea să aibă o politică proprie, adică nu putea să-și aleagă aliați care-i conveneau, nu
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
român, care se realizează în primul rând prin ceea ce este românesc, prin imaginea fermecătoare a tabloului spațial dintre crestele dantelate ale Carpaților, Dunărea albastră și Marea cea mare, prin istoria plină de vitejie și jertfă supremă pentru păstrarea zestrei strămoșești, prin graiul nostru dulce „ca un fagure de miere”, prin tot ceea ce a creat poporul în multimilenara sa existență. În realizarea acestui obiectiv, un loc de seamă ocupă descântecele populare, doinele, baladele, sârbele, horele, șezătorile și obiceiurile din străbuni, de la
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
unde s-a născut Iisus Hristos. Crăciun a fost primul creștin ortodox din lume. Venirea lui în noaptea Crăciunului este, de asemenea, prilej de bucurii pentru cei mici și chiar și pentru cei mari. Băștinașii răzeși au păstrat tradiționalele obiceiuri strămoșești: colindele, Plugușorul, capra, Sorcova. După anul 1744, clăcașii veniți din nordul Moldovei au mai completat obiceiurile prin: Jocul cu ursul, Căluții și Paparudele care sunt moșteniri ale urmașilor ca niște documente ale vremurilor trecute. Oamenii așteaptă Crăciunul și Anul Nou
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
tipărea la Bârlad, la Tipografia lui N. Peiu. Direcor al publicației era învățătorul Gheorghe Arteni. Din cuvânt „Către cititori" semnat de Ioan V. Bălan, președintele Societății, aflăm că publicația își propunea să combată diferitele „boli și viții", să popularizeze „datini strămoșești, portul și limba să fie păstrate cu sfințenie", sfătuindu-i pe agricultori „cum să și muncească pământul mai bine”, cum să-și îngrijească vitele, despre foloasele ce le aduc viermii de mătase, albinele, pomii roditori și vița de vie. Se
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
valoroase ale Europei”, scria Semănătorul” la 6 decembrie 1870. Iar ziarul Paloda din 28 august 1897, subliniind calitățile omului muncitor, inteligent, exigent , sobru, de o mare voință - conchidea: „Ion Popescu a insuflat elevilor iubirea de patrie, iubirea de limba lor strămoșească, încr ederea în puterea și vitalitatea Românilor.” La 12 iulie 1901 Vocea Tutovei anunțase că Ion Popescu, 164 profesorul, este grav bolnav de diabet. În numărul său din 19 iulie preciza că murise la 11 iulie la orele 11 și
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
era o chemare duhovnicească pentru oricine s-a botezat în numele Tatălui și al Fiului și al Sf. Duh, pentru orice creștin ortodox de a apăra cu credință și cu iubire, în orice loc și în orice timp, sfânta noastră biserică strămoșească; „Datini religioase de Anul Nou" era o pledoarie pentru datinile religioase și folclorice de mult încetățenite; „Plugușorul", „Capra", „Jienii", „Te Deumul de mulțumire întru Domnul" de la miezul nopții când în biserică se cântă „veșnica pomenire", se sting luminile în biserică
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
Cu toate că revista se tipărea la București, în „cuvânt înainte” reținem: ...” Avem cu toții datoria mare de a lucra cu neostenită râvnă la întărirea sufletului național prin cultură, prin chemarea în conștiința generală a ideii de solidaritate și unitate prin cultul tradițiilor strămoșești, pr in păstrarea intactă, conservatistă a comorilor etice transmise și în sfârșit, prin educație civică a maselor. Pentru biruința acestui crez, pentru realizarea deplină a acestor idei, în cadrul restrâns al ținutului n ostru, noi cei strânși în jurul ”Țării de Jos
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
fie capabili să realizeze un proiect național. Realitatea ultimilor 10 ani este o dovadă. De aceea - ca să reiau ideea - șansa românilor basarabeni, lăsând la o parte prejudecățile cultivate de generații, teama pierderii neprețuitului nostru specific local și neliniștea estompării „tradițiilor strămoșești”, este să devină o verigă în rețeaua ce se extinde. Dar cum să împaci această perspectivă pe drept cuvânt „milenaristă” cu realitatea imediată a unei țări devastate de sărăcie, care se ascunde sub enigmatica siglă R.M.? Câtă apă va mai
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
de puritate. În Paedagogus, II, 4, 42, Clement laudă omul văzut ca instrument pacific care îl preamărește pe Dumnezeu, Creatorul său, prin Cristos. Ființa umană este creatura păcii, fiind creată pentru slava lui Dumnezeu. Datorită slăbiciunii sale, derivate din păcatul strămoșesc, omul a căzut în orgoliu îndepărtându-se de Cel care l-a creat, căutându-și satisfacțiile personale în instrumentele muzicale de luptă și în beție care l-au depravat, întunecându-i sufletul. În Protreptikos pros Ellenas, 11, 116, ne este
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
a-l îndemna să primească botezul. Tot El l-a luminat și pe apostolul Petru aflat la Iope printr-o viziune, insistentă și graduală, prin care îi cerea să înțeleagă puterea Crucii și a Evangheliei și să depășească datinile iudaice strămoșești; i-a impus să meargă în casa centurionului, care tocmai trimisese câțiva slujitori să-l cheme, pentru a-l introduce prin botez în prima comunitate creștină. După convertirea acestuia, Petru a trebuit să înfrunte opoziția iudeo-creștină, geloasă pe patrimoniul Evangheliei
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Exprimarea lui Holzner nu împiedică posibilitatea ca centurionul să fi aparținut ginții Cornelia, motivând că numai un aristocrat sau libert roman ar fi putut avea o influență decisivă asupra celorlalți care, la rândul lor, îmbrățișând o religie străină, întrerupeau tradițiile strămoșești ale familiilor lor legate atât de mult de viața și istoria păgânismului. În această situație putem observa două lucruri: a) acceptarea creștinismului de către unii aristocrați a fost facilitată de obiceiul împământenit, de aderare ori de simpatizare a religiei mozaice: Cornelius
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
sale, pătrunsese în Africa Proconsulară, unde proconsulul acesteia, Iulian, a dat un rescript împotriva acesteia, căutând să o distrugă pe cea dintâi și să o oprească pe cea din urmă, considerate în antiteză cu universalitatea Imperiului roman. Preocuparea apărării religiei strămoșești, împotriva unor secte noi și ciudate, care l-ar fi determinat pe Dioclețian să treacă ulterior la represalii împotriva acestora din urmă, nu era altceva decât maturizarea unei operațiunii de exterminare plănuite chiar de îndată ce a urcat pe tron sau cel
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
cu un program precis structurat arătat în „Cuvânt înainte”: „Avem cu toții datoria mare de a lucra cu neostenită râvnă la întărirea sufletului național prin cultură, prin chemarea în conștiința generală a ideilor de solidaritate și unitate pri n cultul tradițiilor strămoșești, prin păstrarea intactă, conservatistă a comorilor etice transmise și, în sfârșit, prin educație civică a maselor.” Întocmai cum majoritatea învățaseră de la profesorii lor la „clasul” Codreanu și la Școala normală înființată la Bârlad în 1870. Evocând Paloda de altădată, „vechile
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
revistei „Țara de Jos” spuneau „ să fie pentru toți fără deoseb ire de credință sau culoare politică, categoric îndemn la muncă...” Un program al unei publicații mai direct, con cis, bogat și semnificativ timpului, nici că se putea.! Cultul tradițiilor strămoșești fusese pus în valoare la Bârlad și în țară și prin revista de cercetări și mărturii istorice Miron Costin (1913-1919), Răzeșul (1926-1927), Documente răzășești (1932-1934), ultimele două ale lui Virgil Caraivan de la Șuletea, unul dintre cei care alături de George Tutoveanu
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
credință", "predă-te lui Isus", "te umpli de dragoste", "ne miluiește pe noi, păcătoșii", "sunt vii cei morți întru Domnul" "scara spre cer", "credința vie în Dumnezeu", "sfinții mijlocesc pentru noi", "mărturia credinței", "puterea rugăciunii", "ne întărim în Domnul", "religia strămoșească", "a mărturisi pe Dumnezeu" etc. Asemenea expresii au la bază metafore create pentru a reprezenta idei sau concepte de natură spirituală și care au intrat apoi în vocabularul uzual al creștinilor, fiind în pericol de a-și pierde semnificația prin
Psihosociologia comunităților virtuale religioase by Zenobia Niculiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
au ca obiectiv eliberarea ființei umane din condiția sa actuală, denumită stare de păcat. Termenul este cel mai utilizat din această categorie, adesea alături de verbul a fi (22) în definirea unor acțiuni care încalcă normele morale sau în expresia "păcat strămoșesc" (12), ce desemnează acțiunea inițială a omului de neascultare față de porunca divină și efectele acesteia asupra stării actuale a omenirii. Modul de abordare și înțelegere a temei mântuirii diferențiază puternic între religii, ceea ce face ca reprezentarea sa în mesajele analizate
Psihosociologia comunităților virtuale religioase by Zenobia Niculiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
actul sexual, dar fără ca acesta să fie identificat cu însuși păcatul. După Sfântul Grigorie de Nyssa, noi moștenim de la Adam moartea și nu greșeala. Altfel spus, moștenim natura și nu păcatul; suntem uniți prin natura căzută și nu prin păcatul strămoșesc. A treia greșeală dogmatică a fost aceea exprimată astfel: când Dumnezeu încununează meritele noastre, nimic altceva nu încoronează decât darurile Sale. Orice bine nu-l face în noi meritul nostru ci numai harul. Fericitul Augustin expune această teorie a „gratiei
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]