3,148 matches
-
lângă pat, haina cea albă pe spătarul unui scaun, lucrurile de pe birou erau frumos aranjate, iar pe peretele din spatele acestuia atârna un calendar Snoopy. Am privit pe geam la magazinele de duzină de peste drum - toate aveau obloanele trase. Roțile tirurilor străpungeau liniștea nopții, din când în când, iar automatele din fața magazinului de băuturi erau parcă singurele semne în așteptarea zorilor. M-am întors în bucătărie, mi-am mai turnat niște coniac și am continuat să citesc Sub roți. Când am terminat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
SĂ bem. Pentru noi, spuse fata și-i Întinse ceașca rece, emailată. O luă cu mîna dreaptă, cu stînga ținînd volanul și bău Încet, conducînd mai departe, pe drumul peste care se lăsa seara. În scurt timp aprinse farurile, care străpunseră Întunericul pînĂ departe, și băură amîndoi; exact de asta aveau nevoie și acum se simțeau mult mai bine. „Uneori ai șansa“, se gîndi Roger, „ca o băutură să facă exact ce ar trebui să facă. Whisky-ul a făcut exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
pentru prima dată m-aș Îndrăgosti pe loc de tine. — Și eu m-aș Îndrăgosti dacă te-aș vedea În hol. — Dacă te-aș vedea pentru prima dată, s-ar Întoarce totul pe dos În mine și durerea mi-ar străpunge pieptul. — Eu așa mă simt mereu. Nu ai cum să te simți așa tot timpul. — Poate nu chiar. Da’ mă pot simți așa mare parte din timp. — Nu-i așa că-i frumos În New Orleans, fata mea? — Da, avem noroc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
de gardă, un longobard mare care mânca un sanvici enorm cu salam și marmeladă - așa ni s-a părut, și ne-a oripilat. Echipa de diversiune Îl flata pe neamț lăudându-i armele, iar noi, ceilalți, În baracă (ușor de străpuns prin spate, care era detașabil) furam niște suluri de trotil. Nu cred că trotilul a fost după aceea folosit la ceva, dar potrivit planurilor lui Martinetti, trebuia să-l facem să explodeze pe câmp cu scopuri pirotehnice și cu metode
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cu o cutezătoare credință, ținea foarte sus făclia revoltei, punând pe gânduri Vaticanul Înfricoșat, ca și pe acei barracudas din Wall Street, Înflăcărând de exultanță ateismul misticilor proletari cuceriți de stindardul amenințător și totodată blând al unei Frumoase Doamne care, străpunsă de șapte dureri, oglindea suferințele poporului ei? Într-o dimineață, ieșind Împreună cu Amparo de la un seminar despre structura de clasă a Lumpenproletariatului, străbăteam cu mașina o șosea de pe litoral. De-a lungul plajei am văzut niște ofrande votive, niște lumânărele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pretos velhos, caboclos cu pene multicolore, sfinți care ar fi putut semăna cu niște căpățâni de zahăr, dacă n-ar fi fost dimensiunile lor pantagruelice, Sfântul Gheorghe cu platoșa scânteind și cu mantia purpurie, sfinții Cosma și Damian, o Fecioară străpunsă de spade și un Crist de un hiperrealism nerușinat, cu brațele desfăcute ca Mântuitorul din Corcovado, dar În culori. Lipseau așa-zișii orixás, dar li se simțea prezența pe chipurile celor prezenți, și În aroma dulceagă de trestie de zahăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
așa, teleleu-tănase! - Sunt bolnav, nene, de-abia mă târâi. Femeile sar și ele: - Nu vedeți cum suferă săracul? Da’ chiar nu mai aveți suflet? Îi dau și eu ceva, de rușinea miloaselor. Ajuns în capătul vagonului, omul de trei ori străpuns în splină vede o puștoaică cu sâni rotunzi, strangulată de o bluză transparentă. Se oprește în fața ei, șuieră admirativ: ce bucată, mâncaț-aș! Între timp ajungem în stație, se deschid ușile, o lume coboară, altă lume urcă. Găliganului îi curg balele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
trebuia să plec. - Prietena mea mă așteaptă, și am pronunțat apăsat cuvântul prietenă. - Mon petit Michel, ascultă cu atenție porțiunea aceasta: Das Grosse Tor Von Kiev, Marea poartă a Kievului. Genial Mussorgsky aici, nu? Câtă măreție, câtă hotărâre de a străpunge această poartă! Vai dar ce cald s-a făcut! Madam Grosu chiar sare calul! S-a descheiat la șliț și și-a tras pantalonii de pe el din poziția culcat. Săteam pe marginea patului și nu-mi puteam crede ochilor. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
aruncă peste Leo și-și înfipse unghiile în pieptul lui. Ars de durere, acesta se încleștă de sânii ei, care se legănau furioși de la stânga la dreapta. În prima fază a învălmășelii, Siegfried profită de un moment de neatenție și străpunse buzele Pepitei. Înăuntru găsi cald, beznă și o umezeală care-l făcu să alunece și să se prăbușească într-o parte. Se ridică însă imediat și se aruncă înainte decis să treacă peste orice obstacol i s-ar fi înălțat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de duhoarea de varză fiartă. Degeaba, însă, peste două săptămâni negul sare din nou din organism, acum în vârful degetului mare de la piciorul drept. Înfierbânt briceagul. Poți, îmi spun, ești un soldat în tranșeele capitalei. Carnea sfârâie, un junghi îmi străpunge inima. Peste două zile, cucuiul din piele îmi împopoțonează alt deget. Îi zic Sabinei să vină cu mine la doctor. Zace în pat, îi e greață de la slănină: du-te singur, ce, ești copil? Asprimea tonului ei mă ustură mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
un aer aferat. Cu perseverență și șerpuire insistentă, am reușit să ajung mai aproape de catafalc. De fapt cel mai de folos mi-au fost diverși indivizi în salopete muncitorești, dotați cu serviete jerpelite și șepci proletare tip Gheorghiu-Dej. Ipochimenii ăștia străpungeau talazurile de admiratori cu aerul încruntat al unui spărgător de gheață, șuierând amenințări printre dinți: dați-vă la o parte, mai sunt și oameni care muncesc în țara asta, nu doar gură-cască! Am profitat de pârtia deschisă de ei, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cel mai solid geniu în mizerie! Un geniu larvar și neînțeles! Mea culpa, asule! Chapeau bas! Newton, Maradona, Einstein ticăloșit, ce-mi ești! Repede, frățiorilor! Repede, repede! "O, ce socratic daimon, mă-ndeamnă la răscruci, Cu cuiul îndoielii, să mă străpung în buci!" Jucăm hoții și vardiștii! Ulii și porumbeii! Leapșa! "Va, pensiero, sull'ali dorate...!" Merită să fim băieți buni, uneori. Iute! Vă explică mandea ce și cum, din mers! Nenea Sandu stă și se uită și dumnealui, inexpresiv, cum
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
spre vâlcea, în stânga, până în Vadul Vărbilăului. Trec prin Scurtești și depășesc Pensiunea Morarului. Mai sus, urmez spre dreapta drumul forestier, de pe Valea Brădetului. Urcușul devine accentuat, chiar abrupt, prin pădure, către piscul mai îndepărtat, zis al Grohotișului. Pe neașteptate, soarele străpunge radios, prin desimea coronamentului de frunziș, locul lărgindu-se, odihnitor și vesel, într-un luminiș înverzit: Poienița căprițelor! Acum o recunosc, în special după buturuga din mijloc, scobită de intemperii și de ghearele ascuțite ale urșilor bruni, în forma încovoiată
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
senzori captau pulsul cosmosului. Aceștia tocmai au detectat o anomalie electromagnetică. O parte din creierul lui Nostromo era în mod special calificată pentru declararea și filtrarea sensului unei iregularități, a unui fenomen bizar pitit în prăpastia întunecată. Intrase în funcțiune, străpunsese această iritantă enigmă, examinase rezultatele analitice și hotărâse o linie de acțiune. Instrumentele adecvate, în letargie, fură activate; unele circuite în repaos porniră regularizarea scurgerii electronilor. Ca pentru a celebra această reînviere, șiruri lungi de semnalizatoare se aprinseră, aidoma unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
și lui Dallas, pentru pilotaj. Nu ținu mult. Nava începu a fi zguduită de vârtejuri, atmosferice. ― Turbulență, constată Ripley care înfrunta această dezlănțuire a elementelor, lucrând la pupitrul ei. ― Aprindeți farurile de navigație și de asolizare. (Dallas se străduia să străpungă înspăimântătorul maelstrom care întuneca ecranul.) Poate că vom decela ceva. ― Fără instrumente nu se poate face nimic în mocirla asta, zise Ash. ― Și nici în cazurile extreme. Oricum, mie-mi place ce văd. Proiectoarele puternice luminau suprafața inferioară a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
încercare.) Dallas! Mă recepționezi? Te-am pierdut. Repet, te-am pierdut... Răsuna numai scrâșnetul termonuclear al soarelui. La doi pași de cocă, înălțimea colosală a monstruoasei nave străine era și mai uluitoare. Fuselajul se boltea deasupra celor trei oameni ― vârful străpungea aerul încărcat de praf ― și această masă fantastică părea mai solidă decât roca pe care zăcea. ― Nici un semn de viață, murmură Dallas cercetând fiecare metru pătrat al suprafeței. Nici lumină, nici mișcări suspecte. Ridică degetul spre presupusa parte dinainte a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
exclamă supărat Dallas. Dar eu susțin că fosa e naturală. Pereții sunt prea netezi, chiar și pentru o încărcătură dirijată, oricât de puternică. ― Mi-am dat și eu cu părerea. ― Pare foarte adânc. Nu ne-ar mai rămâne decât să străpungem un perete ori ieșim să căutăm altă cale de acces. (Se uită la Kane.) Iată mărea ta șansă. "Execul" părea nepăsător. ― Dacă vreți, îmi place. Și dacă sunt în toane bune, vă spun și despre diamante. ― Ce diamante? ― Pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
destul de însemnată pentru a crea neplăceri dacă ofițerul va cădea. Habar n-aveau cât de adânc era puțul. Cât se afunda el în măruntaiele monstrului? Sau să fi fost un puț de foraj, de mină, care traversa coca vasului și străpungea suprafața micii planete? Gândul ăsta duce la altul... Kane poate că, până la urmă își va găsi diamantele. ― Să te întorci în mai puțin de zece minute, îi zise Dallas imperativ. Mă auzi? ― Aoleu! Kane, agale, se așeză pe marginea cavității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
de propulsie pentru a coborî iar? Dallas negă din cap. Arătă manivela. ― Nu poate. Sistemul e agățat de manivela trepiedului și la o unitate individuală. Va urca, de-i place, au ba! Lambert se aplecă deasupra puțului și încercă să străpungă întunericul. ― Nu văd nimic. Dallas lumină peretele cu lanterna. ― Nici eu. Dar greutatea urcă mereu. Încet, dar cablul se ridica din adânc, trecând prin fața a două figuri neliniștite. Se scurseră mai multe minute până când cercul de lumină dezvălui o formă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
spre scara următoare care ducea la etajul inferior, ceilalți rămânând lângă gaură. ― Ce-am putea pune dedesubt ca să limităm daunele? întrebă Ash, care considera problema cu detașarea lui obișnuită, știind totuși că în câteva minute coca lui Nostromo, va fi străpunsă. Aceasta însemna, în cel mai bun caz, etanșeizarea tuturor compartimentelor până la repararea stricăciunilor. Dar putea fi și mai rău. O mare parte din circuitele integrate și deosebit de delicate, care permiteau călătoria în hiperspațiu, era dispusă în interiorul cocăi. Dacă lichidul ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
minute, se angajă să le obțină primele pe care le tot cereau. Pe tabloul lui, nivelul de gravitație tindea repede spre zero. Încă un minut! implora mângâind inconștient pupitrul. Încă un amărât de minut! Ieșind din coroana de nori, Nostromos străpunse vidul negru. Un minut cincizeci de secunde mai târziu, indicatorul de suprafață-gravitație pe consola lui Dallas căzu la zero. Strigătele de bucurie și de ușurare, explodară pe pasarelă. ― Am reușit! (Epuizată, Ripley se lăsă să cadă pe spetează.) Am reușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
șt să-l ucidă în chip îngrozitor, înainta cu băgase de seamă, neîncrezător, în nici un ungher, pe când înainte se plimba de la un capăt la celălalt cu ochii închiși. Toate lanternele erau aprinse. Și cu toate acestea lumina nu ajungea să străpungă obscuritatea difuză în care era adâncită cea mai mare parte a lui Nostromo. Tuburile de neon nu serveau decât la întreținerea minimală și ocazională a acestor săli și antrepozite. De ce să consume energie pentru luminarea unei nave funcționând automat ― Nostromo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
înjurând. ― Dumnezeii!... Acum și-a găsit! Îi zic eu câteva lui Ash... ― O secundă! îl întrerupse ea. (Apucă instrumentul de cealaltă extremitate. Acul se stabiliză imediat.) Semnalul vine de jos. Trei fețe stupefiate se înclinară. Nici o vietate, nici o fantomă nu străpunse blindajul pentru a-i ataca. ― E nivelul C, mormăi Parker. Nu sunt decât ateliere de întreținere. O să ne vină acru căutând-o pe-acolo, plus mizeria care-i acolo! ― Vrei s-o ocolești? Parker o privi cu tristețe. ― Nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
de rotație în jurul axei de curbură a acului. El trebuie condus pe traiectul identic cu forma sa (3/8 circumferință). Se va introduce acul dinspre partea liberă a plăgii către cea aderentă și nu invers. Este uneori periculos de a străpunge cu acul ambele margini ale plăgii, pentru a putea trage firul dintr-o dată, prin ambele buze, căci acesta poate aluneca înapoi, după ce se scoate portacul și, de asemenea, el trece cu greutate, comprimând ochiul, sau se vor prinde țeusuturi care
Tumorile de unghi intern al ochiului Clinică şi tratament by Lucian Nelu POPA () [Corola-publishinghouse/Science/101001_a_102293]
-
și în înțelegere. Mă îndreptam către pieptul lui enorm, iar trăsăturile feței lui severe fugeau în sus, turtindu-se la marginea câmpului meu vizual. Curând n-am mai văzut decât marea lumină galbenă a pieptului său, pe care l-am străpuns rostogolindu-mă, și, după o navigare nesfârșită prin carnea lui de foc, i-am ieșit prin spinare. Privind în urmă, pe când mă îndepărtam în zbor, l-am văzut pe colosalul Iehova prăbușindu-se spre stânga cu fața în jos. Încetul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]