1,841 matches
-
mănânce mirele și mireasa dintr-un ou (obicei consemnat în monografia lui Sim. FI. Marian despre nuntă), feciorul de-mpărat nu vrea să-ntingă, până n-o mai cânta un cântecel moș călugăraș." Reacția celorlalți nuntași este previzibilă. Dezbrăcarea de straiele călugărești ("iar pe umeri și pe spate i se resfiră, ca o leasă, păru-i cu totul și cu totul de aur. Și rămase fata frumoasă și luminoasă, ca o zână din Dafinul-Verde!"), duce la recunoașterea celor doi, la identificarea
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
o femeie cu două fete, era chinuită și necăjită "de mașteha sa". Cum venea duminica, femeia rea le gătea frumos pe fetele ei și le trimetea la biserică, dar pe fata bărbatului o trimitea în zdrențe. Fata însă avea niște straie frumoase în pădure, lângă o apă. O vede și fiul Sfintei Duminici care păștea porcii și o îndrăgește. Fata se sperie când vede pe cămașa sa un șarpe. La întrebarea dacă vrea să fie a lui, că numai așa îi
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
limbă a verbului a părea, apropiat semantic verbului a arăta. Tiparul [a arăta + adjectiv] este vechi în limbă, așa cum se observă în DA, tomul I, partea I, s.v. arăta: Arăți tare și voinic ca un urs (Negruzzi); Pe semne că straiele acestea pocite fac să arăți așa sfrijit și închircit (Creangă); Arătase la fire mai aspru decât cum era cu domnia d'intâi (Neculce). 149 Inventarul a fost stabilit pe baza definițiilor lexicografice din DEX 2009, corelat cu inventarul stabilit de
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
-au rămas din neglijență pe zid, parcă pentru a-mi întârzia finalul de drum. Drum de penitență. Spun de zeci de ori în gând: curăță-mă și pe mine, Doamne, așa cum curăț eu bucățica asta de ceară. Tineri, femei în straie de țărănci, distinse doamne care nu mai au pe buze acel zâmbet de circumstanță, ci stau tăcute, demne, ca niște statui, așteptând parcă o ploaie de binecuvântări, să le îmbrace din creștet până în tălpi cu lumină, oameni de tot felul
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
bătrîn în afluire, fiecare aveți banca voastră? Căiuți lămpile destrămînd deasupra solului ca și trenul, rad pămîntul pînă la ogor, în loc de pădure civilizație, pămînt portaltoi de soiuri străine, țarină întoarsă la metale, cu becurile pînă la plasmă, humus sfîșiat de straie, omul lucrează la altă scară decît aceea a propriilor condiții și intră direct în foc, nu în pămînt, canton luminile domesticite pe lîngă el, Borzești locomotiva de manevră, vagonul cu inscripție de leșie de sodă, biserica în mituri ștefaniene luminată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
limbă, poate că limba... mai știi păcatul! omul cu unealta el însuși, de ciborg ce este el, cu cibertextul nouă accepție, combinație de om și unealtă om, dormi, prunc al meu tovarăș de călătorie, te-am alăturat cuiva înveșmîntat în straiele morții, chip că să te apăr de ea! să te desprind de text altfel, biped ca mangusta, ochii și urechile țintă în bezmeticele iepe din toate părțile, moarte peste tot! Cezar Ivănescu, Rebricea ropotind pregătită de nuntă cu trenul fantastic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
bălan înnodat în cozi la fel, halta Bivolăria flori la șosea între garduri vii la cei mai mulți, rîsete în grup, fetele pe alese divergente în antropologia locală, galopează de apus peretele școlii în frescă de cavalerie ștefaniană, la soare bătrînele cu straie pe inventar de muzeu, în loc de opinci pantofi negri cu bretea, soare și de două fetișcane, ce știm noi de babe! arcuim spinarea, curtea de vilă prea multe betoane, trei țînci să vină repede spre tren, ceasul în fetișcane și copile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
șoimul perihoreză la case Reghin, "Bere Silva", șoimul val de aer din porumburi hieroglifa văii cu narativitatea ei creativă, țarca, șoimul geminat aripile cvadruple, Ideciu de Sus barba-mpăratului-ceață, Brîncovenești domnu'! adă niște urdă, că pun un chil de jinars! pîcle straie de aer doi cosași, bicicletele culcate la capătul ariei, soarele iarba udă, coasa pe umăr, Aluniș-Mureș ideogramă, moțul porumbului semnul ei în preistoria scris-vorbirii, istoria cercul prezent, halta Rușii-Munți șerpar pe țiganul tocmit la coasă, șomoiog de iarbă udă, dă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
Constantinopol și sceptrul, și întreg Senatul, și miliția romană, lăsîndu-i la Roma doar pe robii cei mai umili... ", arhiepiscopul va replica, la rîndul său: "Știm bine că Împăratul Constantin a venit aici. Dar de vreme ce v-ați schimbat limba, obiceiurile și straiele, Sfîntul Papă a crezut că numele romanilor vă displăcea profund." Și cum, în sfîrșit, Nikephoros Focas repetă cu aroganță că Otto nu este nici împărat, nici roman, ci, cel mult, un rege barbar căruia ar fi cu neputință să-i
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
-n roade ne e plină Și muncim cu muntea treaza..” Se plângea de colectivă numai babă Râdă care era Croitoru iar pentru a se putea porni veselia cu dansurile populare colectivistul Nicu Sorea recita: “În satul nostru dintre vai, În strai de sărbătoare, Azi joacă fete și flăcăi Cuprinși în horă mare... S-avanta-n jocul strămoșesc, Se-nvart și chiuie cu foc, În vechiul grâi ce-l moștenesc”. De multă vreme-n acest loc... și se învârteau jucători deja pregătiți Pentru tabloul
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93340]
-
suflet din sufletul Neamului. Prin nimic altceva nu se poate cunoaște mai bine fondul sufletesc al unui neam decât privindu-se atent în oglinda minunată care e folclorul... Mărturisirile sufletești ale neamului se fac complete numai cântecului, versului, împletirii unui strai și unui covor, ori smălțuirii unei oale și încrustării unui lemn. Ciudat duhovnic - această artă populară! Ea primește spovedania unui neam întreg, în tot ce spovedania cuprinde mai curat și mai adânc ca trăire internă.” Trebuie să spunem că la
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
ațipea și brusc se ridica frecând între degetele mâinii și inspirând puternic frunze de nuc și parfumul lor. Mai peste tot în casă găseai frunze de nuc, probabil de aceea nici nu se punea problema în cazul bunicii, la câte straie, cuverturi, preșuri și covoare avea, să riște vreodată să apară și moliile. Uneori, chiar acolo jos, pe pământul reavăn, bunica, în așteptarea unui răspuns, scotea bobii de fasole ori porumb, totdeauna în număr de 41 și dădea în bobi. N-
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
ca în acea seară să-și aleagă sortita. Cea mai mare plăcere pentru mine era să-i văd dansând. Fetele aveau ii cu trandafiri cusuți din mărgele și fuste uni din stofă fină, pliate mărunt, iar băieții erau toți în strai popular, cu cămăși lungi, încinși cu brâu la mijloc și ciubote zdravene care să le facă față bătutei lor înfocate. Foc era pe ringul de dans. Era parcă un vis momentul când băieții le învârteau. Se putea zice că era
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
în război de însăși mireasa sau de mama acesteia, patru valuri de pânză, de regulă cu fir de bumbac în bătătură pe urzeală de cânepă, patru cămăși, zece chindeauă de cânepă, zece fețe de masă, zece fețe de pernă, un strai. Plus de astea, pe ladă trebuiau puse la vedere trei fețe de masă țesute cu arnici, două fețe de masă din lână, un covor lung de culme ce se punea în casele din lemn, zece kilograme de lână spălată, un
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
ea organul degerat. - Dureri de cap. Se folosesc frunze de curechi verde, foi de nuc, foi de hrean, aluat sau oțet de mere. Uneori bolnavii se aburesc cu pleavă de fân sau cu vin. În cazul din urmă, luând un strai în cap, se apleacă asupra unui blid și se inhalează aburii ce se produc turnând vin peste o cărămidă fierbinte pusă pe fundul blidului. - Dureri de dinți. Se vindecă cu aburii fierturii de măselariță ori cu spânz, punânând un firicel
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
taxă, ele fiind în fapt simple spectatoare la frumoasele petreceri ale cetei. Fata care convenise la primirea jocului în curtea proprie avea grijă ca la sosirea cetei, casa să fie gătită sărbătorește cu tot ce avea ea mai frumos, chindeauă, straie, perini, etc., etc. între Crăciun și Anul nou, între Anul nou și Bobotează, ceata de feciori mergea cântând prin sat împreună cu muzicantul angajat și intrau la gazdele unde știau că fetele se adunau la lucru, cu furca, cu cusături, cu
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
care să ne îmbogățim lucrarea: Piatra Dracului De vânturi și de ploi biciuit, de-arșiță, de ger, Pleșuvul colos de granit se-nalță la cer. Un colț din Buteanu pornit, o punte spre hău Spre vale s-apleacă gătit în strai de duh rău. În zi însorită, străjer al Bâlei-Cascadă, Se leagă cu vârfu-i de cer în munți de zăpadă. În soare, în ploaie, în vânt deasupra pădurii, La tine cu sufletu-mi revin să te cânt, minune-a naturii ! Părinții
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
care nu bântuiau borfașii sau derbedeii. Preocuparea de bază a gospodarului era atunci, să aibă cele mai frumoase «drigane» din sat și să-i fie pruncii năzdrăvani, după cum a boresei era să scoată pe luncă la albit cele mai frumoase straie de mâinile ei lucrate, numai așa, să se betejească de ciudă toate celelalte lelițe. Si-a mai avut satul formația sa muzicală ce cânta în sărbători și la nunți sau la alte petreceri, fanfara, bandele, cum i se spunea pe la
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
zi, uneori și noaptea, în lunile septembrie și octombrie 1877, au ținut-o numai în marșuri. Uneori la temele de luptă, se târau pe burtă ca șopârlele, simulau atacul unor redute...Când s-a terminat războiul, Cârțan și-a ridicat straiele ciobănești de la magazie și a plecat modest precum venise spre Ciulnița, unde și-a reluat ocupațiile obișnuite...Curând, prin valea Pojorții cobora la OpreaCârțișoara. În pragul tinzii l-a primit tușa Rașila cu lacrimi în ochi. Plecase un flăcău de
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
ianuarie 1886. Și dacă la început, oamenii arătau o oarecare timiditate în ași trimite pruncii la școli mai înalte decât «confesionala» din sat, treptat, treptat numărul acelora care vor renunța la opincă și-și vor încălța cizmele, își vor pune straie noi, pentru început tot de mama lucrate și vor lua calea orașului, va fi tot mai mare. Așa se întâmplă cu Avram Stoica cel ce va preoți până va da amvonul în primire ginerelui său, preotului Victor Vulcan n.1864-d
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
trei picioare secrement efortul de a realiza o lucrare dificilă sfara lui independent, de capul lui sfleder burghiu slăbănog deșirat spoit văruit stelaj dulap de bucătărie staghilă scîndură la pat așezată la perete pentru protecție împotriva frigului stingheriu singur, singuratic strai plapămă din lână străjac saltea cu paie stropșit zdrobit struț chiflă, folosită la pomeni sucăciță bucătăreasă, femeie ce servește la mesele comune la țară surupiș prăpastie S șerpar cingătoare, curea lată din piele, chimir șfencuri figuri ce se fac ca
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
și să ni se mai reamintească odată cuvintele marelui om al neamului, Gheorghe Asachi, anume că «singura îngenunchere care nu umilește este îngenuncherea în fața lui Dumnezeu». Este momentul ca fiecare locuitor al satului, fie copil, fie moșneag, să-și pună strai de sărbătoare, să iasă în portiță și bucuroși să-i întâmpine pe cei plecați de pe aici de decenii, de secole, reîntorși acum, ei sau urmașii lor, din București, din Dobrogea, din Rusia, din Germania sau din America, la acest festin
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
cugetarea sacră? (s.n.) Combinare măiestrită/ Unor lucruri n'existente; carte tristă și-ncâlcită,/ Ce mai mult o încifrează cel ce vrea a descifra.// Ce e poezia? (s.n.) Înger palid cu priviri curate,/ Voluptos joc cu icoane și cu glasuri tremurate,/ Strai de purpură și aur peste țărâna cea grea53. Exprimându-se astfel, Eminescu este incontestabilul precursor al viziunilor poetice de mare anvergură care i-au urmat: Lucian Blaga, Ion Barbu, Bacovia sau Nichita Stănescu. Sevele creativității unice ale poetului urcă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
o recunoaște este... Druță! N-ar fi chiar o nenorocire (opera există prin sine însăși) dacă scriitorul moscovito-basarabean n-ar bate din ce în ce mai agresiv câmpii în delirul său nostalgic după "Moldova mare". Și-a folosit prestigiul pentru a se înveșmânta în straie de ayatolah, emițând periodic fathve politice aiuritoare și descalificante. Căzut în transă mistică, a inventat "Casa Apostolului Pavel", dar nu pentru a ajuta nevoiașii, ci pentru a-și pune în scenă (cu banii amărâtului Guvern) propria piesă, "Căderea Romei". Care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
veselie și de voie bună. Era aici, tot Iașul... de la cei cu stare, până la cei nevoiași veniți din mahalalele sărăcăcioase de pe malurile Bahluiului și ale Nicolinei, pentru care ieșirea de sâmbătă seara, reprezenta bucuria vieții lor și o serba îmbrăcând straiele de sărbătoare. Era locul de întâlnire și plimbare a fiilor și fiicelor mahalalelor și al întregii tinerimi. „Turul pe Lăpușneanu”, între Piața Unirii și Corso, a intrat în obișnuința ieșenilor, ca tabietul cafelei sau ziarul. Calea Lăpușneanu avea viața proprie
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]