5,990 matches
-
Gurvitch, J., Traité de sociologie, vol. II, PUF, Paris, 1963. Halpert, J., Pädagogische Didaktik, Andreas Verlag, München, 1993. Heiland, Helmut, Schulpraktische Studien, Klinkhardt, Regensburg, 1993. Huberman, A., Cum se produc schimbările în educație, E.D.P., București, 1978. Ionescu, Miron, Chiș, Vasile, Strategii de predare și învățare, Editura Științifică, București, 1992. Iucu, B. Romiță, Managementul clasei - gestionarea situațiilor de criză, Editura Bolintineanu, București, 1999. Iucu, B. Romiță, Managementul clasei de elevi - fundamente teoretico-metodologice, Editura Polirom, Iași, 2000. Iucu, B. Romiță, Formarea personalului didactic
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
multe dintre ele au culori care le permit să se confunde cu mediul lor; acesta este mecanismul homocromiei (aceeași culoare). De exemplu, anumiți fluturi sau unele omizi se confundă cu scoarța copacului, cu iarba sau cu nisipul; cei mai impresionanți strategi ai imobilității sunt fasmidele, care seamănă și chiar se confundă cu o ramură, sau cameleonul, care împrumută culorile mediului său. Fără îndoială că aceste reacții se află la originea îndepărtată a încercării de a ne ascunde atunci când ne este frică
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
presupune nu de puține ori schimbul de roluri (între Cititor și Autor, de pildă), travestiul, deghizarea textuală, simularea. Și toate aceasta - trebuie să precizăm - nu ca modalități de exhibare a unei autoreferențialități principiale a limbajului și a literaturii, ci ca strategii de adaptare la o realitate iremediabil scindată. În consonanță cu o asemenea viziune asupra realului, vom încerca să valorificăm, pe cât posibil, polisemantismul termenilor de mimetic, respectiv ficțional (aceștia constituind, în fond, criteriile de delimitare a teritoriului poeziei metatranzitive). Astfel, cel
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
tip de recunoaștere ce alătură apariția și reapariția prin mijlocirea dispariției. 3.6 De la „dialogul genurilor” la „dialogul lumilor”.tc "3.6 De la „dialogul genurilor” la „dialogul lumilor”." În poezia italiană a ultimelor decenii nu sunt puțini autorii care utilizează strategii retorice - adeseori sofisticate - pentru a mima transparența, în tentativa de a capta interesul unui public din ce în ce mai puțin sedus de sferele rarefiate ale lirismului. Printre aceste strategii, recursul la procedee narative, dramatice sau diaristice ocupă, desigur, un loc privilegiat. Esențială devine
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
cronicii locale a vieții americane. Prozaice și lipsite de măreție, voit banale și programatic antilirice, ca și cele ale poetului american, textele lui Sorescu renunță în plus la orice umbră de sentimentalism facil, constituindu-se într-un repertoriu sui-generis de strategii narative, descriptive și portretistice, nemaiîntâlnit până la el în poezia românească. În aceste condiții, descumpănirea criticilor a fost, până la un punct, explicabilă, iar virulența denigratorilor, normală. Cum ar fi putut fi intuită just semnificația acestei inovații în contextul fenomenului poetic postbelic
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
inadaptați. În felul acesta, societatea impune un model de comportament individual de tip descurcăreț. Practica este astfel instituită la nivel informal, cu consecințe sociale indezirabile. De asemenea, exemplul retroinstituțiilor, manifeste În societatea românească În tranziție, care inhibă acțiunea colectivă recompensând strategii de acțiune individualiste (dintre care șpaga este doar una) este ilustrativ pentru modul În care instituțiile pot fi disfuncționale la nivel societal, chiar dacă aparent pot avea consecințe pozitive la nivel individual (Pop, 2003; Sandu, 2003). Definiția „atotcuprinzătoare” a instituțiilor ca
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
relațiilor sociale stabile Între parteneri ce generează Încredere și formează așa-zisele forme hibrid de organizare, În concepția lui Granovetter (1985). Relațiile stabile astfel constituite generează angajamente reciproce credibile; ele apar a fi decuplate de logica pieței concurențiale (În care strategii individuale raționale precum abandonul relației sau oportunismul introduc potențialul conflictual) și manifestă un grad ridicat de stabilitate indiferent de viabilitatea lor imediată sau de alternativele de relaționare existente pe piață. 4. Câmpuri organizaționale Instituțiile și rețelele de relații se manifestă
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
indivizii joacă un rol activ, folosind regulile și resursele sociale existente ca pe un fel de „trusă de instrumente” culturale cu ajutorul căreia Își elaborează strategiile de acțiune (Swidler, 1986). Așa cum afirmă și Holm (1995), interesele modelează ideile care, apoi, legitimează strategii de acțiune În interesul anumitor actori, dar, pe de altă parte, ideologiile, la rândul lor, ajung să modeleze interesele. Studii asupra formelor organizaționale din Extremul Orient arată insuficiența explicațiilor singulare fie În termeni de acțiune economică interesată, fie În termeni
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
proprie privind dezvoltarea social-economică. Odată constituită, structura de autoritate legitimă dă naștere instituțiilor economice, iar acțiunea economică este imersată Într-un spațiu cultural-ideologic de exprimare. Toate aceste abordări accentuează caracterul dialectic al acțiunii și instituțiilor: actorii mobilizează resurse și adoptă strategii de acțiune care astfel instituie patternuri recunoscute social și care se constituie apoi În oportunități de acțiune pentru actanți. Creativitatea actorilor nu este Însă anihilată social, ei având capacitatea de a recombina resurse și a reinterpreta simbolurile culturale astfel Încât să
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
social autorizată, prin mecanisme de acreditare, pentru a produce cunoaștere); ele constituie sensuri pentru acțiune: actori și strategii de acțiune. Instituțiile sunt astfel, mai mult decât contracte impuse coercitiv, proiecte culturale ce capătă o anumită legitimitate socială și, astfel, autorizează strategii de acțiune și cooperare socială. Sociologii neo-instituționaliști vorbesc deopotrivă de aportul reglator, dar și normativ și cognitiv al instituțiilor În cazul cooperării sociale. Instituțiile sunt mai mult decât contracte impuse, ele acționează deopotrivă la nivel valoric și cognitiv constituind interesele
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
câmpului este determinată de volumul și structura capitalului specific pe care organizațiile Îl posedă (financiar, cultural, comercial, social și simbolic). Capitalul financiar constituie resursele finaciare necesare constituirii și menținerii organizației. Capitalul cultural este format din portofoliul resurselor tehnice, științifice, de strategii practice și cunoaștere. Capitalul comercial reprezintă rețeaua de distribuitori și alți furnizori de servicii auxiliare, În timp ce capitalul social este definit În special ca informație disponibilă prin intermediul rețelelor. Capitalul simbolic ar fi portofoliul resurselor simbolice, precum marca, reputația recunoscute și care
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
având capacități de producție (asamblare) mai degrabă reduse, ceea ce inspiră dezvoltarea activităților pe orizontală, complementare procesului productiv. Pe de altă parte, managerii provenind din comerțul exterior cu un capital cultural specific și dispunând de capacități productive mari se orientează către strategii de contractare cu parteneri externi menținând activitățile centrale de contractare import/export care caracterizează lohn-ul. Strategia emergentă de integrare productivă presupune o metaforă organică a „organizației ca Întreg” și nu doar ca subcontractoare dependentă de comenzile altei firme; apariția
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
produsului, dar nu au capacitate administrativă, În special pentru activități de import și export. Ele sunt percepute ca „ateliere” de producție, mai degrabă decât ca actori pe această piață. Primele două categorii reprezintă firmele mari, dominante, ale câmpului; acestea folosesc strategii bazate pe menținerea unui număr strategic de parteneri „tradiționali” care asigură contractarea capacității de producție. Câmpul este astfel constituit cultural-cognitiv și ipostaziat structural sub forma unor rețele de relații stabile. Împărtășirea unor categorii cognitive conturează deopotrivă structura, dar și logica
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
Ea rezultă din faptul că organizațiile mari, puternice la nivelul câmpului, sunt controlate de manageri ce au lucrat În comerțul exterior Înainte de revoluție care, În virtutea capitalului social de care dispun instituie mediul organizațional Într-un anumit fel și au astfel strategii practice orientate spre cultivarea relațiilor externe. Relațiile externe reprezintă resursa strategică În afaceri și o astfel de concepție a difuzat la nivelul Întregului câmp organizațional. Ea presupune tendința de a controla competiția pe piața contractelor oferite de contractanții externi și
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
operează cu o viziune a acțiunii social constitute Într-un cadru structural, el Însuși social construit. În cazul câmpurilor organizaționale, acțiunea intențională specifică pieței se manifestă Într-un cadru ordonat atât social prin relații sociale stabile, cât și cultural, prin strategii de acțiune și sensuri Împărtășite de actorii sociali. Pe de o parte, actorii tind să stabilizeze volatilitatea pieței și a scenei politice din interiorul organizațiilor, stabilind relații pe termen lung ce Îi izolează de forțele competiției, asigurându-le supraviețuirea; pe
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
generează sociabilitate ce anulează comportamentul oportunist și face posibilă reciprocarea. Balanța câștigurilor și a pierderilor este una pe termen lung, nefiind judecată pentru fiecare schimb sau tranzacție concrete. În plus, În paralel cu relațiile și consecvent acestora, actorii Își dezvoltă strategii culturale de acțiune („concepții asupra controlului”), ideologii În privința strategiilor de succes și a ordonării spațiului social de referință. Asemenea modele culturale (ce Își au originea În capitalurile culturale ale promotorilor lor) ajung să fie Împărtășite la nivelul câmpului susținând relaționările
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
este și cea românească, probleme cu autonomia personală au și bărbații. Un regim totalitar face oamenii dependenți de statulxe "„stat" paternalist. O politică democrat-liberală este încă dificilă, și nu foarte populară. În condițiile în care mulți oameni sunt orientați spre strategii de supraviețuire, valoarea siguranței este adesea mai mare decât cea a libertății 32. În opinia mea, marca cea mai importantă a societății românești postcomuniste este conservatorismulxe "„conservatorism" de stânga (etatist, paternalist, colectivist). Și totuși, în aceste societăți se naște și
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
lacrimilor care să-i scalde conferințele și scrierile ca o cerșire a drepturilor lor” (Buțureanuxe "„Buțureanu,Maria", 1913), cu alte cuvinte, să nu mai trebuiască să aibă postura de cerșetoare umile și lacrimogene în fața bărbaților. Să nu mai recurgă la strategii emoționalexe "„emoțional" care le conduc într-un cerc vicios: cu cât recurg mai mult la implorări și lacrimi, cu atât par mai inapte politic. Dacă nu recurg la asemenea stratageme, nu sunt luate în seamă. Demnitatea cere verticalitate, rațiune și
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
bărbaților asupra acestora. Distincția publicxe "„public"-privatxe "„privat", așa cum a fost consacrată în teoriile liberale clasice și contemporane, conduce în mod necesar la perpetuarea patriarhatxe "„patriarhat"ului în interiorul familiei. Această ordine nu a putut să fie contracarată decât accentuând pe strategii de acceptare și exersare a drepturilor femeilor. Contractul conjugalxe "„contract conjugal" are cel mai adesea semnificația că femeile nasc copii, îi cresc și își îngrijesc bărbații, iar bărbații câștigă pâinea, intră în relații cu alți „capi de familie”, ei având
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
Feminismul radicalxe "„feminismul radical" este produsul celui de-al doilea val al feminismului și, în același timp, exponentul cel mai îndrăzneț, mai proeminent și mai mediatizat al acestuia. Feminismul radicalxe "„feminismul radical" consideră că celelalte orientări au căutat mai ales strategii de egalitatexe "„egalitate" și de conciliere cu bărbații, care erau și strategii de captatio benevolentiae. Formula radicală are însă o altă agendă,în care separatismul teoretic și politic față de bărbați devine adesea o necesitate. Feministele celorlalte orientări (reformiste) au lucrat
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
feminismului și, în același timp, exponentul cel mai îndrăzneț, mai proeminent și mai mediatizat al acestuia. Feminismul radicalxe "„feminismul radical" consideră că celelalte orientări au căutat mai ales strategii de egalitatexe "„egalitate" și de conciliere cu bărbații, care erau și strategii de captatio benevolentiae. Formula radicală are însă o altă agendă,în care separatismul teoretic și politic față de bărbați devine adesea o necesitate. Feministele celorlalte orientări (reformiste) au lucrat în paradigmele teoretice și politice preexistente, create de către bărbați. Aspirația răspândită și
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
de femei fiind 18:1, iar femeile declară că au fost bătute, cel puțin în cercetările de până acum, în proporție de 53%. Împotriva violenței se intervine politic, prin legi și bugete destinate prevenirii și protecției victimelor, dar și prin strategii de educare. Politizarea violenței a fost foarte redusă în plan intern. Proiectul Legii pentru prevenirea și combaterea violenței în familiexe "„familie" a fost sistematic amânat în discuțiile parlamentare fiindcă, potrivit paradigmei clasic-patriarhale, era o problemă politică „minoră”. 3.5. Dezvoltarea
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
pentru specialiștii din sistemul nostru de Învățământ, În contextul promovării principiilor educației pentru toți și al normalizării vieții persoanelor cu cerințe speciale. În anul 2001, Editura Polirom a publicat sub semnătura mea volumul cu titlul Psihopedagogia persoanelor cu cerințe speciale. Strategii de educație integrată, la acea vreme constituind un reper important pentru specialiștii din serviciile educaționale care Încercau să promoveze integrarea În școlile obișnuite a elevilor cu dizabilități sau cu dificultăți de Învățare. După mai bine de cinci ani, domeniul s-
Psihopedagogia persoanelor cu cerințe speciale. Strategii diferențiate și incluzive în educație by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2107_a_3432]
-
la alte activități dintr-o școală obișnuită. Învățământul românesc actual, cu toate transformările și măsurile reformiste din perioada postdecembristă, nu putea să ignore sau să nu abordeze de pe poziții moderne studiul particularităților de dezvoltare a elevilor și identificarea de noi strategii educaționale mai bine adaptate trebuințelor lor, indiferent de categoriile de elevi cărora ne adresăm. Printre provocările școlilor incluzive s-a numărat și necesitatea schimbării mentalităților și atitudinilor referitoare la elevii diferiți de cei „normali”, schimbarea reprezentărilor sociale asupra acestui segment
Psihopedagogia persoanelor cu cerințe speciale. Strategii diferențiate și incluzive în educație by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2107_a_3432]
-
consecință, conform acestor noi viziuni conturate de-a lungul timpului, În ultimele decenii ale secolului XX s-a Încurajat promovarea ideii de societate incluzivă, flexibilă și deschisă la fenomenul diversității umane. În acest scop, au fost elaborate politici sociale și strategii centrate pe următoarele direcții prioritare de acțiune: • măsuri legislative - adoptarea unor pachete legislative antidiscriminare pentru a elimina toate barierele existente și pentru a preveni apariția altora cu care s-ar putea confrunta persoanele cu dizabilități (bariere educaționale, de ocupare a
Psihopedagogia persoanelor cu cerințe speciale. Strategii diferențiate și incluzive în educație by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2107_a_3432]