10,586 matches
-
viața pe pământ. Viziunea din al treilea cer se termină cu imaginea lunii, sub chipul unei femei. Luna este văzută ca descendenta femeii din Paradis, aliata îngerului Samael (plantatorul viței-de-vie), așadar complicea diavolului și instrumentul prin care răul s-a strecurat în firea omenească. În mijlocul câmpiei din al patrulea cer Baruh contemplă un lac populat de numeroase specii de păsări cu totul diferite de cele pământești, nu atât prin natură, cât prin dimensiuni incredibile (berzele, de pildă, sunt de mărimea boilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
nou o rugăminte către arhanghel și din nou împlinirea pe loc a rugăminții: pământul se deschide și-i înghite în pântecele său pe cei doi păcătoși. A treia scenă: câțiva hoți încearcă să spargă zidul unei case și să se strecoare înăuntru. Dar fulgerul trimis de arhanghelul Mihail, bineînțeles, la cererea patriarhului, îi face într-o clipă scrum. Finalul capitolului se desfășoară într-o notă oarecum hazlie. Dumnezeu, derutat, ba chiar înspăimântat de zelul punitiv al protejatului Său, strigă din cer
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
fugit strigând, dar eu, când m-am ridicat cu chiu, cu vai, murdar de lut, m-am luat binișor după el să văd unde stă și ce face. Era ud tot și plin de lut ca și mine. S-a strecurat pe lângă casă în șopronul unde lucra tatăl lui (probabil să se spele mi-am spus), când tocmai atunci am auzit-o pe mama lui chemându-i la masă. "Ei, să vezi acu' chelfăneală!" mi-am zis, fiindcă știam ce mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
veniseră cu el, se adunaseră toți acolo pe mal. Când s-a urcat în barcă, să vorbească, m-am tras și eu mai aproape, dar parcă era un făcut : cum încercam să mă apropii și vedeam pe unde să mă strecor, printre ceilalți, mai în picioare, mai de-a bușilea, cum mi-o lua altul înainte... M-am oprit înciudat măcar puteam să-L ascult, de acolo, de unde eram, dacă de văzut nu-L puteam vedea de mulțimea răsărită acolo. Doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
mâna, cu aerul plin de mirosul pământului trezit la viață și care se uită cu ochii florilor larg deschiși și genele ierbii la cer... Ochii lui erau și ei larg deschiși și păreau că se uită la oameni. Grupuri-grupuri se strecurau cumva pe lângă el, vorbeau ceva mai încet (oamenii încă nu se obișnuiseră cu nenorocirea lui) și treceau mai departe. Dar noi aflaserăm că omul acela știe să vorbească. Și încă cum !... Ce de mai povești știa!... Trebuia însă să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
aurie și caldă ca bucuria, izvorând de pretutindeni și de nicăieri, plină și dulce, delicată și unduitoare ca mireasma grâului lumina aceea era numai atunci și ca s-o mai vezi când nu era nimeni în biserică (ei, da ! mă strecurasem când nu era nimeni în biserică vezi că orbul știa și asta ?!) trebuia să te uiți mult, mult acolo unde preotul punea la loc sfânta ostie și, dacă-l rugai pe Iisus, uneori o puteai vedea din nou. Dar așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
să se apropie de El! Cine s-o creadă?! Și totuși, chiar când spusese asta, cerul se făcuse deodată ca o mare de sânge și bucatele prinseseră gust de sânge... Parfumul de nard umpluse încăperea, dar, odată cu el, groaza se strecura cu degete de gheață... ca răsuflarea unui mormânt rece care se deschide... De asta au plecat și oaspeții, care încotro. El S-a ridicat fără un cuvânt, s-au ridicat și cei care-L însoțeau... S-a uitat la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
am mișcat. Las' să creadă că am adormit. Mi-era tare rușine. Mai că-mi venea să plâng de ciudă. Da' las' că știu eu ce fac mâine ! Și cu gândul ăsta chiar am adormit. A doua zi, m-am strecurat tiptil afară. Frig mai era ! Soarele nu răsărise încă. Pe mal, tot felul de ierburi și lemne, scoici de toate culorile și mai mari, și mai mici, furtuna aruncase și câteva stele de mare și meduze săracele de ele! Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
-i cerbicia cu care ne-a somat să ne prezentăm la el. Ce părere aveți? ― Poate și eu aș fi făcut la fel. Cred că invitația este drept urmare a faptului că l-am depistat - atât de repede - pe „omul” lor, strecurat Între noi... ― Asta cred și eu. ― Sper să nu vă cer prea mult dacă vă rog ca după discuția cu securistul să mi comunicați și mie ora la care trebuie să fim prezenți la el... ― Nu Încape nici o Îndoială, domnule
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cu scrâșnetul de frână. „Ți s-a părut, Petrică. Da’ mai știi?” Tocmai atunci a ajuns la noi zgomot clar de locomotivă, care pleacă de pe loc cu greutate În spate. Zgomotul a venit de undeva din stânga. Tensiunea pe care o strecura Petrică În povestire se oglindea cu limpezime pe chipurile celor din preajmă. A continuat pe același ton: „Treaba Îi cam albastră, Petrică, flăcăul moșului Dacă o luăm la stânga, Îi călcăm pe coadă pe cercetașii lui Ivan” - a apreciat Toader. Atunci
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
de un asemenea balot, acoperit de omăt. „Vezi că am avut dreptate? Jos, fraților, ca să ne dăm seama cum se vede și cum se aude de aici <panarama rusascăă” - a vorbit Toader. ― Da’ cu rezerva de rom cum stați? - a strecurat Nicu o undă de șagă. ― Ehe! Încă mai aveam câte ceva, numai că, În clipa aceea, altele ne ardeau pe noi. Ne-am făcut loc potrivit fiecare, pentru a avea câmp vizual cât mai bun. Zgomotul motoarelor grele s-a topit
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
băiete? - mă Întreabă Drâmbă. ― S-o luăm tiptil spre garniturile cu bușteni și să vedem care este gata de ducă. Norocul ne-a surâs, fiindcă În capul unui șir nesfârșit de vagoane pufăia o locomotivă cu direcția sud!!! Ne-am strecurat până la trenul cu locomotivă. În care cabină de frânar să te urci, ca să nu dai nas În nas cu vreun „celovec”? Și nu toate vagoanele aveau cabină de frânar! Tot armamentul nostru era un cuțit făcut dintr o baionetă rupă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ai casei?” Spre satisfacția ta, am să-ți mărturisesc că doar am vrut să te provoc cu acele <acuzațiiă. Răspunsul tău nu a făcut altceva decât să-mi confirme și credința mea <ascunsăă. Ești un norocos, vecine”. „Norocul s-a strecurat, Încet-Încet, pe urmele muncii mele. Cred că așa se adeverește spusa: Dumnezeu Îți dă, dar În traistă nu-ți pune. Și eu n-am stat cu gura traistei larg deschise, să mi curgă <para mălăiață În gura lui Nătăfleațăă...” „Ca să
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Încuviințarea să-și prezinte lucrarea, a simțit că renaște... Revedea toată țesătura frazelor tipărite din tomul Întocmit cu atâta trudă... A privit În ochii profesorului, unde a Întâlnit lumina Încurajatoare, și a pornit să vorbească... Când a sfârșit, razele soarelui strecurate pe după un colț de perdea arătau deja ora prânzului... Rectorul a propus o pauză de un sfert de ceas... Toți au răsuflat a regăsire de sine. Profesorul Hliboceanu i-a trimis un zâmbet aprobator și plin de Încurajare. „Să nu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cu fruntea sus În fața oricui!” - s-a trezit gândind Gruia. După ce au stat la masă, el i-a rugat pe toți din casă să se pregătească pentru a ieși la aer. Până au fost gata de plimbare, Gruia s-a strecurat până pe cerdac. „Da, lucrurile sunt cum trebuie”... S-a Întors În casă și i-a Îndemnat: ― Hai, să ieșim... Apâi așă cinsti mai rar! Undi s-o pominit sî ti aștepti birja la poartî fărî s-o aduci tu? - a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ei negre, iar în urma sa, Mitică, cu o față amărâtă. Ați pățit ceva, Mitică? vru Stelian să știe, apropiindu-se de ei. Mitra îndrugă câteva vorbe din care nu se putea înțelege bine de ce era atât de necăjită și se strecură pe poartă afară cu două căldări goale în mâini, apucând-o spre puțul lui Crap. Rămas singur în poartă, Mitică al lui Caloianu își scoase pălăria ca să-l salute, apoi îl pofti înăuntru. În spatele casei o aflară pe fata țăranului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
a ajuns la cunoștința opiniei publice europene mai târziu, și totuși a existat!... Văzând că remarcile sale nu fuseseră bine primite, Ticu hotărî să nu mai spună nimic. Adevărul este că Hitler și cu Stalin au cam fost frați gemeni, strecură Iorgu împăciuitor. Vorbele sale fură primite fără comentarii. Oameni buni, problema noastră de-acum este să vedem ce se poate face pentru a-i ajuta pe evreii care doresc să plece în Israel și pentru militanții sioniști, care zac în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
N-am avut eu dreptate când ți-am zis că mintea românului este ascuțită ca briciul?... Da, domnule, ai avut dreptate! recunoscu Norica, de astă dată fără nici o intenție ironică. Dar de ce dumnezeu te-ai apucat să dai revistele alea?... strecură ea în chip de reproș, ca o mamă prevăzătoare și grijulie. Nu te-ai gândit că poate o să aibă nevoie mai târziu de ele Anicuța și Tudorel?... Fiindcă Victor ăsta o s-ajungă matematician! îi replică Sever scurt și sec, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mod firesc întrebarea cum de reușise acest om să fure atât de mult într-un timp atât de scurt și nimeni să nu se sesizeze. Era aproape seară și prin ferestrele cooperativei de consum a comunei soarele de iunie își strecura ultimele raze, atunci când Stelian așternu pe hârtie ultimele cifre și, lăsând pentru câteva clipe tocul din mână, se îndreptă din șale și își întinse brațele, ca să se dezmorțească puțin. După atâtea zile de stat aplecat peste registre, avea senzația că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
generos o damigeană mare cât toate zilele, plină ochi cu zaibăr oțetit, foarte bun însă, după cum îl asigurase el, de consumat fiert cu zahăr în zilele mohorâte de toamnă: scotea orice gripă, guturai sau răceală în mod garantat! Partea proastă, strecurase Virgil drept obiecție, dar cu multă delicatețe, ca să nu se creadă cumva că avea prostul obicei de a se uita în gura cailor primiți în dar, e că nu pot să cumpăr decât un kilogram de zahăr pe lună, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
în loc să plece, se dădu mai aproape de ei, își aprinse o țigară din care trase adânc în piept și-i învălui pe amândoi cu o privire conspirativă: E lată, mă băieți, ascultați-mă pe mine!... E lată rău de tot!!... le strecură el și o șterse grăbit, lăsându-i și mai nedumeriți decât înainte. Ăsta a picat în freză, când s-a sculat! trase Dobrescu, mucalit, concluzia. Curând însă aflară de la alți colegi despre ce era vorba. Mircea Cartojan, care avea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Se poate, admise el modest. Toți ne tragem de undeva, de pe la țară... Eu nu prea am timp să stau să citesc cărți... 10 Ceasul deșteptător nu sunase. Victor sări din așternut și începu să se îmbrace în viteză, apoi se strecură neauzit afară și o apucă cu pași grăbiți spre stația de tramvai cea mai apropiată. Aici, însă, ghinion: o mulțime de oameni așteptau de aproape o oră zadarnic, fiindcă, după cât se părea, pe traseu era o pană de curent și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
său de-a fi rațional și realist dintotdeauna, conchise că, în mod indiscutabil, soarta proprietății particulare în agricultură era definitiv și iremediabil pecetluită și că nici satul său nu avea să facă vreo excepție, chiar dacă până atunci reușise să se strecoare... Astfel că, deși sufletește nu îi venea deloc ușor să o facă, el îi comunică într-o zi secretarului Girolteanu că, la o adică, ar fi putut consimți să pună umărul la îndeplinirea acelui proiect fatal și inevitabil, din moment ce era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cu degetul în dreptul buzelor sugerându-i că nu trebuie să vorbească. Dora înregistrează și ordinul ei blând, dar răspicat : Nu încă ! Nu te obosi !" Nu are nici o durere. Realizează că încleștarea fălcilor este dată de un tub rigid care se strecoară printre dinții ce se încleștează fără voia lor. Simte un fel de bandă care îi înconjoară strâns capul fără să o jeneze, ci mai degrabă dându-i un fel de certitudine că nervii care comandă simțurile sunt ținuți la locurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
o întrebare, își întrerupe litania, îi zâmbește și îi răspunde, în sfârșit : "Du-te, fetița mea ! Ai văzut-o, nu o poți ajuta cu nimic mai mult. Eu mai rămân până mă dau afară..." Degetul lui Victor îndrăznește să se strecoare sub elasticul verde care fixează masca de pe gura Dorei și simte șanțul săpat în carne. Deplasează ușor poziția strânsurii și masează brazda de pe obraz. Oare i se pare sau vede sub mască buzele Dorei care se mișcă și citește pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]