4,378 matches
-
intră repede pe ușă. El porni vioi spre atelier, intenționînd să înceapă să lucreze imediat. Despărțirea lor fusese atît de blîndă, că trei minute se simți total fericit, dar pe măsură ce timpul și spațiul se lărgeau, apărură și resentimentele. Pe Sauchiehall Street privirile trecătorilor îl făcură să-și dea seama că scanda cu glas tare: „Dacă exiști, lasă-mă s-o omor, dacă exiști, lasă-mă s-o omor“. în atelier nu văzu nimic altceva în pictura lui decît un talmeș-balmeș de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și patru de zile; cu toate astea, paharul nu costă mai mult de patru penny. E atît de tare, că nu-l beau decît o dată pe an. De două ori, ești terminat. Singura cîrciumă unde se bea este în Grove Street, dar o să fim în siguranță pentru că sîntem trei. — Patru, zise Macbeth ridicîndu-se în picioare fără să se clatine. Petice trecătoare de soare la amurg se amestecau cu rafalele unei ploi atît de calde că nimeni nu se gîndea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și zise: — Unei ființe cu o inteligență sensibil echilibrată ca a mea, o notă falsă dintr-un quartet de Beethoven sună la fel de chinuitor cum ar fi pentru tine o cizmă în fund sau o prăbușire de pe podul suspendat din Clyde Street. — Te crezi al naibii de deștept, nu-i așa? zise Macbeth. în timpul ăsta, bătrîna sărise în picioare și strîngea mîna fiecăruia de-acolo. Cînd ajunse la Drummond, acesta îi rînji și cîntă cu o dulceață neașteptată: „Domnul este păstorul meu și nimica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
distracție am avut parte? Dar au fost forțați să plece. Afară bătea un vînt rece, iar cerul strălucea în amurgul verde-auriu al soarelui lent de vară. Drummond le spuse că știa de-o petrecere undeva, și-i duse pe Lynedoch Street, pe un deal destul de domol care, în seara asta, părea perpendicular. Se ținură unul de altul să nu cadă, în afară de Macbeth, care se depărtă spre o stradă lăturalnică. Petrecerea se ținea într-o casă mare, bine-mobilată, dar Thaw îi găsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
privindu-i în față, dorindu-și fără rețineri să fie plăcute sau fericite cînd vedeau că sînt dorite. Dar eu nu sînt atrăgător. N-are importanță. Prostituatele își cîștigă existența de pe urma celor ca mine. Trebuie să mă duc în Bath Street.“ Se îmbrăcă în costum, observînd că încă mai are cele două bancnote de cinci lire în buzunar. întorcîndu-se în biserică să stingă luminile, simți o putoare persistentă și, o clipă, își zise că probabil a luat foc. Apoi recunoscu mireasma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
recunoscu mireasma dulce-putredă emanată după moartea mamei. Rîse jalnic și spuse: — încă mai ești pe-aici, bătrîno? Și mai mare ca oricînd, dacă e să mă iau după nasul meu. Să văd dacă pot să scap de tine în Bath Street. Era ora zece, iar tramvaiul care mergea spre oraș era aproape gol. Se așeză rozîndu-și buricul unui deget și privind pe fereastră. Viziunile unui contact sexual infernal de excitant îi erau estompate de gîndul la un somn pașnic în brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
unui deget și privind pe fereastră. Viziunile unui contact sexual infernal de excitant îi erau estompate de gîndul la un somn pașnic în brațele cuiva care se prefăcea că-l place. Coborî din tramvai și o luă pe West Regent Street. Două femei stăteau la colțuri opuse, vizavi de Blythswood Square. Trecu repede pe lîngă ele, apoi încetini pasul, blestemîndu-și lașitatea. își aminti că nu mai mîncase de vreo două-trei zile. Cumpără un cornet de cartofi prăjiți dintr-un magazin din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Trecu repede pe lîngă ele, apoi încetini pasul, blestemîndu-și lașitatea. își aminti că nu mai mîncase de vreo două-trei zile. Cumpără un cornet de cartofi prăjiți dintr-un magazin din apropiere de Charing Cross și merse mai departe spre Bath Street mîncînd. în colț stătea o femeie în negru, cu o sacoșă mare și neagră în mînă. Era prea bătrînă și prea demnă pentru a fi prostituată, totuși părea că-l privește pieziș de la depărtare. Se sprijini de un grilaj să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mărunțel mergea împleticindu-se pe trotuarul de vizavi. Ea se întoarse să-l privească. El încetini pasul, bîjbîi prin buzunare și scoase o tabacheră. Vorbiră o clipă, apoi ea luă o țigară, bărbatul i-o aprinse și porniră spre Sauchiehall Street. Thaw își continuă drumul înfuriat și relaxat în același timp, și intră într-o cafenea de lîngă Green’s Playhouse. Comandă o cafea și rămase acolo pînă cînd italianul din spatele tejghelei începu să pună scaunele pe mese și să spele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pe mese și să spele podeaua. Acum, ideea prostituției i se părea enorm de deprimantă, dar nu avea cum să dea înapoi. Biserica și casa lui erau locuri pe care nu mai dorea să le vadă. Se duse în Renfield Street. Deși era miezul nopții, mai erau oameni pe stradă - unul sau doi bărbați spilcuiți mergînd vioi, un pierde-vară într-o haină mizeră care citea un ziar la colțul străzii. Două femei se opriră vizavi. Erau tinere, înalte și îmbrăcate în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
economisi spațiu, acestea vor fi numite mai simplu : Plaglit, Plagin, și Plagdif. ANON. Cap. 29, par. 2. Cupletul este sfîrșitul unui vers de pe un monument care se află acum lîngă aleea pietonală de sub pasarela din intersecția autostrăzii Monkland cu Cathedral Street, Glasgow. ANON. Cap. 30, par. 12. Plaglit al unei inscripții de pe un tumul aflat într-o zonă mlăștinoasă de lîngă String Road, în apropiere de Black-waterfoot din insula Arran, estuarul fluviului Clyde. ANON. Cap 43. Discursul lui Ozenfant. Plaglit al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
să mi se pară că e prea târziu... Nu, draga mea, n-am să-ți îngădui să nu te bucuri din adâncul inimii." "Londra, gândi Grigore Popa. Lui Alecu nu-i plăcuse orașul. Prefera peisagii luminoase, cu soare mult... Bond Street, Picadilly Circus, Hyde-Park... Păcat că bucătăria nu e grozavă. Budinci, ovăz fiert, plăcintele lor cu carne. Poate chiar mâine o să am banii... Adică un cec. Am să-mi cumpăr o meda..." Gândul rămase suspendat. Simți o durere sfredelitoare în tot
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
iveală tăblița era prea convenabil pentru ca aceasta să fie reală. —Știi, Maggie, trebuie să scoți la iveală tot adevărul, tot textul testamentului. Ard de nerăbdare. Maggie se uită din nou la televizor. Era prim-ministrul britanic, care stătea pe Downing Street și declara că „Istoria își ține respirația“. Maggie oftă. —Știu, Uri. Vreau doar să-mi dau seama cine trebuie să-l spună. Când privi în urmă, așa cum avea să facă de multe ori în anii ce aveau să vină, trase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Hardy nebun, un Don Quijote gras, un Toma d’Aquino pervers într-unul și același personaj, ce se revoltă violent împotriva întregii lumi moderne, lungit în cămașa lui de noapte din flanel, în dormitorul din spate al unei case de pe Constantinopole Street din New Orleans și care, între monstruoase crize de meteorism și eructație, umple zeci de blocnotesuri Big Chief cu invective. Maică-sa e de părere că ar trebui să se ducă la muncă. Exact asta și face schimbând serviciu după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
spre picioare. Păreau într-adevăr umflate. Era gata să-i ofere mamei sale priveliștea acelor cizme umflate, ca o dovadă a nepăsării ei față de dânsul. Privind în sus, văzu cum soarele începe să coboare spre Mississippi la capătul lui Canal Street. Ceasul magazinului universal Holmes arăta aproape ora cinci. Începu să-și pregătească în gând câteva vorbe bine ticluite de reproș, menite să-i provoace mamei sale căința, sau cel puțin o stare de confuzie. Deseori era nevoie să o pună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
centrul orașului cu vechiul ei Plymouth și în timp ce ea fusese la medic să-și trateze artrita, Ignatius cumpărase de la magazinul Werlein niște partituri pentru trompeta sa și o coardă nouă pentru lăută. Apoi se plimbase prin Penny Arcade de pe Royal Street să vadă dacă se mai instalaseră jocuri mecanice noi. Fusese nemulțumit că dispăruse jocul de minibaseball. Poate îl duseseră doar la reparat. Ultima dată când jucase, maneta nu mai funcționa și, după o mică discuție, direcția îi restituise moneda introdusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
introdusă, deși oamenii de pe acolo fuseseră destul de mojici încât să sugereze că el însuși ar fi stricat aparatul, lovindu-l cu piciorul. Reflectând adânc la soarta jocului mecanic de baseball, Ignatius părea să fi uitat de realitățile fizice de pe Canal Street, de oamenii din preajmă și, prin urmare, nu observă perechea de ochi care îl urmăreau flămânzi de după o coloană a clădirii magazinului, doi ochi triști, strălucind de speranță și dorință. Era oare posibil ca jocul mecanic să fie reparat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
în fața magazinului universal, șapca de vânătoare, centrul verde al cercului de oameni, se fâțâia violent. Am să mă adresez primarului, striga Ignatius. — Lasă băiatu-n pace, interveni o voce din mulțime. — Du-te și vezi-ți de stripteuzele de pe Bourbon Street, îl apostrofă un bătrân. Ăsta-i băiat bun. O așteaptă pe maică-sa. — Mulțumesc, spuse Ignatius demn. Sper că veți fi toți martorii acestui ultraj. — Tu vii cu mine, îi zise polițistul lui Ignatius, începând să-și piardă încrederea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
S-ar putea să ne omoare pe toți. Eu una cred că el e comunistu’. Nu-i cazul să exagerezi, mamă, spuse Ignatius, după ce își făcură loc prin mulțimea care se risipea și o porniră cu pași grăbiți pe Canal Street. Privi îndărăt și-l văzu pe bătrân și pe polițistul pricăjit gata să se încaiere sub ceasul de la magazinul universal. Vrei, te rog, să-ți domolești puțin pasul? Am impresia că am un suflu la inimă. — Ia mai taci din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
inimă. — Voi avea, dacă nu vrei să mergi mai încet. Pantalonii de tweed fâlfâiau pe fundul uriaș al lui Ignatius, în timp ce se rostogolea înainte. Mai ai coarda mea de lăută? Doamna Reilly îl trase, făcându-l să cotească spre Bourbon Street ca apoi să se îndrepte spre Cartierul Francez. — Băiete, de ce s-a agățat polițiștii’ de tine? — Nu voi ști niciodată. Dar probabil că peste câteva minute, de îndată ce termină cu fascistul acela bătrân, se va lua după noi. — Așa crezi? se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
vrei s-arestezi indivizi suspecți? Ți-arăt eu ție! — Da, domnule, spuse umil Mancuso, scoțându-l afară pe bătrânul care plângea. — Ăăău! exclamă Jones, ascuns în norul său de fum. * Înserarea se așternea în jurul barului Night of Joy. Pe Bourbon Street luminile începuseră să se aprindă. Firmele de neon se aprindeau și se stingeau intermitent, oglindindu-se pe străzile umezite de ceața deasă care se lăsase de ceva timp. Taxiurile care aduceau primii clienți ai serii, turiști din vestul mijlociu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
trei pași repezi spre stânga, pauză, trei pași repezi spre dreapta, pauză. — Ce femeie îngrozitoare! spuse doamna Reilly. — O negare a tuturor calităților omenești, întări Ignatius. Dar ia spune, cât e de departe mașina? Sunt foarte obosit. — Pe St. Anne Street, puiule. La numa’ câteva blocuri. — Ți-ai uitat pălăria Ia bar. — O, am vândut-o tânărului acela. — Ai vândut-o? De ce? M-ai întrebat și pe mine dacă sunt de acord să o vinzi? Eram extrem de atașat de pălăria aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de vagabonzi. Dacă insiști, acceptă Ignatius îmbufnat. Deși mi-e destul de foame, iar tu tocmai ai vândut un memento al copilăriei mele pe treizeci de arginți, am putea spune. Continuară mica lor schemă de pași pe dalele umede de pe Bourbon Street. Pe St. Ann găsiră cu ușurință Plymouth-ul. Acoperișul lui înalt se ridica deasupra tuturor celorlalte automobile, fiind trăsătura lui cea mai reușită. Plymouth-ul era întotdeauna ușor de găsit în parcările magazinelor universale. Doamna Reilly urcă de două ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
albaștri și galbeni îi lăcrimau. Spune ceva, Ignatius, îl imploră mama sa, întorcându-se tocmai la timp ca să-l vadă scoțând capul pe fereastră și vomitând pe partea unde era lovită mașina. Agentul de stradă Mancuso mergea încet pe Chartres Street, îmbrăcat în pantaloni mulați pe picior și un pulover galben, la sugestia sergentului care îi zisese că așa va avea posibilitatea să aresteze persoane cu adevărat și de-a binelea suspecte, nu bunici sau băieți care își așteaptă mamele. Costumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
dar omul îl amenințase că va chema poliția. Apoi acostase un tânăr îmbrăcat în trencicot și cu o pălărie de damă pe cap, însă tânărul îl pălmuise și o luase la sănătoasa. În timp ce agentul de stradă Mancuso mergea pe Chartres Street, frecându-și obrazul care tot îl mai ustura în urma palmei primite, auzi ceva ce părea a fi o explozie. În speranța că vreun individ suspect a aruncat o bombă sau s-a împușcat, dădu colțul în goană, ieșind pe St
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]