6,493 matches
-
aurul ca magie erotică și verbală aparțin iluziei de tip romantic. Mai târziu, când va aluneca spre Infern, epitetele se îmblânzesc, sintaxa se limpezește, fraza devine marțială. „Din mii și mii de vorbe consist-a voastră lume” sună sumbru, un strigăt în pustiu, într-o lume jovoală, carnavalească, nedispusă să ia în seamă semnalul de alarmă al unui spirit lucid, care lua totul în serios. „Oare glorie să fie a vorbi într-un pustiu?”- se întreabă el dezamăgit. Pătura superpusă este
EMINESCU ŞI LIMBA ROMÂNĂ LITERARĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1101 din 05 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347507_a_348836]
-
Ediția nr. 1159 din 04 martie 2014 Toate Articolele Autorului Și iar e primăvară și vine fără tine, Eu te-am pierdut în iarna ce tocmai a trecut Mi-a alintă cerul fața Și ghioceii cântă Iubirea mea cea pură Strigătul meu cel mut. Și te-ai topit în suflet Cum se topește neaua M-ai adăpat o vreme ... Din suflet ca un lut S-a modelat ulciorul Și roua dimineții În veci adună el poveste din trecut. Și soarele te
ŞI IAR E PRIMĂVARĂ de ANA MARIA BOCAI în ediţia nr. 1159 din 04 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347627_a_348956]
-
și ar fi fost chiar emoționant dacă nu ar fi râs de ea în barbă. Alunecarea molcomă pe întinderea verde-albăstruie reuși până la urmă să o relaxeze. Păsările coborau din raidurile lor, în stufărișul încins de culoarea unui apus mirific, cu strigăte ascuțite și foșnete de aripi obosite. Se lăsa seara și fiecare vietate se îndrepta spre culcușul ei, așa cum se îndreptau și ei spre casa lor. „Casa lor”. Fiorul de anticipație îi ghemui din nou stomacul. Dacă avea să găsească o
OMUL DE PE ALT TĂRÂM (II) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350143_a_351472]
-
trecu pragul în cel mai tradițional mod cu putință, luând-o pe nepregătite. De îndată ce o lăsă pe blana moale de oaie care acoperea podeaua, se trezi atacată de o nălucă, care o răsturnă pur și simplu de pe picioare. - Robinson!!! La strigătul pătrunzător al bărbatului, un val de aer răzvrătit de niște aripi imense, răvăși părul Monei, după care, totul încetă. Cu coada ochiului, femeia zări un pelican imens, care clămpăni câteva minute nemulțumit, legănându-se pe labe, după care fu scos
OMUL DE PE ALT TĂRÂM (II) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350143_a_351472]
-
în cale-mi totu-i scufundat, Orice gând din minte mi s-a șters. Surprins în larg de valurile furtunii, Nu m-am plecat în fața mâniei naturale, Cu toate că din adâncurile genunii, Întrevedeam sfârșitul în liniști abisale. Atunci a izbucnit un strigăt care, A detunat să-mi rupă coardele vocale, Simțind în fiecare val o dulce alinare, Și mângâieri în ale vântului rafale. O! Iarăși vise fanteziste șterse, Metafizice păreri tip Schopenhaur, Lăsându-le mereu să se reverse, Cuvintele ca flăcări în
AM REGĂSIT ÎN TINE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 573 din 26 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350178_a_351507]
-
în noi înșine Ca într-o dioramă. Gânduri rătăcite Ale prezentului Tinzând către absolutul A ceea ce am fi putut fi, Dar nu am ajuns niciodată. Ființe damnate Ale viitorului, Negându-și propria identitate În irizații halucinante De bazalt spulberat, Trecând strigătul primitiv Prin filtrul insipid al civilizației. Am fost. Suntem. Vom fi. Copiii cu glasuri sparte ai infinitului. (Foto: Wikimedia) Referință Bibliografică: IMPERFECȚIUNE / Mihai Iunian Gîndu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1960, Anul VI, 13 mai 2016. Drepturi de Autor
IMPERFECŢIUNE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/350215_a_351544]
-
flori, îți promit... Eu și o oglindă. Nu înțeleg cine a inventat jocul acesta, cum de am ajuns în el. Era tăcere, atâta tăcere... infinită aproape... Dar viața nu se putea naște din tăcere, și atunci a avut loc acel strigăt fatal, primitiv, care m-a pus și pe mine față în față cu oglinda. Flashback. Terorizat de "ideile inovatoare" ale șefului, de taxele absurde inventate de stat, de râsetele idioate ale fetelor pe cât de atrăgătoare, pe atât de proaste, alergând
ÎNTOTDEAUNA MI-AM DORIT ADEVĂRATA TA DRAGOSTE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1709 din 05 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350194_a_351523]
-
plăcere”. * ...Mi-o imaginez pe Silvia, în aceeași încăpere, dezbrăcându-se în fața lui Andrei, făcând dragoste cu el pe acordurile melodiei „Nights in White Satin”, strigând către mine... Eu, într-un colț al aceluiași apartament, meditând la facerea lumii, la strigătul ancestral, la zborul vulturului... Și la condiția de om. Fatal, cuprins de gelozie, uit de preocupările mele intelectuale. În încăpere pășește același emisar, cu aceeași tavă. „Aleg să îmi joc viața la ruletă”, rostesc. „Cel puțin de data aceasta, măcar
UCENICUL de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350224_a_351553]
-
de peste zi. Înainte de a-și închide pleoapa obosită și a-și sprijini tâmpla pe umărul unui nor, cerul capătă o culoare nefirească, trandafirie, ca o linie de demarcație la orizontul asfințitului. Se aude clipocitul valurilor și, din când în când, strigătul speriat al câte unui pescăruș întârziat. E clipa de grație! Taina amurgului pe care o împărtășesc cu stânca, cu marea, cu pescărușii și cu marinarii de pe vapoarele aflate în larg. Mă las în voia visării și simt cum briza mării
MEDITAŢIE LA MALUL MĂRII de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 371 din 06 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361845_a_363174]
-
sângele, Vântul de toamnă peste O groapă uriașă, Blesteme și țipete-n beznă, Oseminte se nalță, Se caută, se găsesc, Nu au liniște, Lacrimi de piatră. Eu am văzut cum ochii lor piereau în ceață, Eu am auzit ultimul lor strigăt, Eu am văzut cum se nălța fumul, Am auzit cum se îmchideau ușile, Fumul era ultimul lor cuvânt, Ultimul sărut, o literă, Un semn pe un cer de lut. Poți cere lumii iubire? Poți cere orice, Iubirea se-mparte În
POŢI CERE IUBIRE? de BORIS MEHR în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361857_a_363186]
-
nenorocirile.” Sfârșitul romanului este romantic, reîntâlnirea Roxaniei cu Andrei se datorează unei întâmplări imprevizibile când acceleratul 78 se oprește din cauza unei defecțiuni la frână și în vagonul 9 aflându-se Roxania îl vede pe Andrei, fiind cantonier, ,iar acesta ,la strigătul Roxaniei simțea cum alunecă”încet spre pământ,”că nu-i mai aparține... Profunzimea reflecției, relatarea unor întâmplări dramatice din timpul când membrii societăți noastre erau cobaii unui experiment utopic numit socialism multi lateral dezvoltat găsim în romanul”Cobaii” de Dumitru
COBAII, CRONICĂ DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 373 din 08 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361882_a_363211]
-
din 10 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Ascute-ți aripa-n durere și în umbră, De fiecare dată când mai vrei să zbori, Eu îți aștern Lumina lunii să-ți ajungă, Pe geana visului neadormit în zori. Și nu răspunde strigătului blond de ielă, Din noaptea răstignită-n amăgiri, E-acolo, printre drumuri, o rebelă, Mistuitoare vrere de iubiri. Eu mă ascund așa neterminată, În singurul rotund ce-a mai rămas, Acolo nu voi pierde niciodată, Singurătatea ultimului ceas... Să mă
SINGURUL ROTUND de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361902_a_363231]
-
Și ne păstrăm indiferența în formol. Pasivă țara mea, ce mai poți decide, Când anotimpu-acesta imaterial, Ți-a programat morbide genocide Și numele ți-a pus sub un dispreț total? Inutil și cras te prosternezi și-n gânduri Chiar când strigătul se răscolește-n toate, În loc s-așezi politicieni în rânduri Și respectuos să îi poftești la moarte. Referință Bibliografică: Convulsii Interioare / Stelian Platon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 377, Anul II, 12 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012
CONVULSII INTERIOARE de STELIAN PLATON în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361931_a_363260]
-
nimic. un simplu fapt banal de a fi și un țurțure în inima largă a sentimentului. inutilitate și încă puțin gând, balansându-și picioarele firave între joc și lumina dintâi. restul e cacialma. o bătaie continuă de clopote false și strigăte lejer destrămate de cântecul păsărilor aproape călătoare... tac. surâde tâmpla, în ultima plecăciune în fața unor icoane pictate de mâinile copilului orb. îngerii sunt îngeri. o tușă de culoare și-a aninat pumnii mărunți de irișii goliți de fericirea unui joc
PROZĂ LIRICĂ ŞI POEZIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361899_a_363228]
-
câștigă mereu premiul falsității. taci. modelează o inimă măruntă. adaug cuvintele adaug cuvintele, unul câte unul, până la refuz. poemul strânge sulul de litere ca un sol conștiincios, la încheierea vizitei oficiale în țara nimănui. un suflet, două, trei, își aștern strigătul pe genunchii timpului apoi, se apucă de joacă. încropesc din pânza de virgule, o mie de șanse unei iubiri inexistente. scena rămâne goală până la sfârșit. actorii au refuzat rolurile. s-au plictisit de multă vreme de jocuri. alb-negru și un
PROZĂ LIRICĂ ŞI POEZIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361899_a_363228]
-
fundul gândirii, în timp ce viermii de pe frunze scurmă la rădăcina vremii, trandafirii să cadă-n ploi de polen. Cum? Nu ai făcut toate acestea? Și-atunci cum crezi că vei putea să treci peste cuvinte sfinte ce-nalță și coboară ultimul strigăt cuibărit în privirea munților în timp ce urmele acelea zidesc noi temelii dintr-o piatră rară?! Paris, 10 iulie 2012 Referință Bibliografică: Noi temelii / Maria Cozma : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 527, Anul II, 10 iunie 2012. Drepturi de Autor: Copyright
NOI TEMELII de MARIA COZMA în ediţia nr. 527 din 10 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361953_a_363282]
-
Ediția nr. 519 din 02 iunie 2012 Toate Articolele Autorului De-ncepi să bați la porți stărine, Să rătăcești printre cuvinte, E semn că dragostea nu vine, Din graiu-ți dulce și fierbinte. De-auzi în vene cum lupul urlă, Iar strigătul îți este mut, E semn că mersu-ți se înturnă, Spre orizont necunoscut. De-ncepi să-ți chemi ca altă dată, Pașii de horă-n ritm de nai, E semn că vatra-ți este darâmată Și că țară nu mai ai
ŢARĂ NU MAI AI de MARIA COZMA în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361952_a_363281]
-
a o zidire... Strivesc în picioare pământul cu jind și cerul în brațe aș vrea să-l cuprind! Sunt năpădită de tine ca un fier cotropit de rugine. Din inimă îmi țâșnesc flăcări lichide. Dar tu ai privirile vide pentru strigătul mut azvârlit după tine în absolut... Sunt roată, Sunt roată fără căruță Sunt roata care doar singură Se poate rostogoli, doar singură... Sunt roata care nu folosește roata cea de rezervă, rezervă, rezervă, rezervă, dezumflată în camera goală Sunt cel
SUNT ROATĂ – SUNT CINEVA DE APROAPE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 476 din 20 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362076_a_363405]
-
strâng râurile uscate la piept și strig: never more, apoi îmi întind aripile și o iau spre apus ca o pasăre absurdă privesc spațiile pe unde capetele oamenilor se rotesc la infinit, mă gândesc că aș putea fi orice, gând, strigăt, arătare, spirit de care trupul ar putea să-mi atârne spânzurat ca o brezoaie. văd o lume care cade în nesfârșit, amestecată cu ape, cu soare, cu ploi, cu primejdii, pe poteci de aur și de tină, într-o lumină
METAMORFOZE AUTUMNALE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 637 din 28 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365807_a_367136]
-
personajul nostru primește puteri supranaturale și o depășește, căsătorindu-se cu fata unui deținut politic, în ciuda faptului că ar putea veni o zi, în care un activist l-ar putea întreba:„Tovarăsu... cum faci tu educație elevilor?” Căminul Racoviță este strigătul de victorie și în același timp moștenirea lăsată tinerilor. De ajuns, suferința noastră, devenirea lor nu trebuie să aibă nevoie de mai multă.” ne spune autorul. Într-adevăr, de ajuns! Niciodată teama, indiferent de ce natură ar fi ea, nu ar
CĂMINUL RACOVIȚĂ, VOLUMUL III, AUTOR, GRIG GOCIU de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365930_a_367259]
-
Împreună; Ea era CRIN cu parfum pătrunzător, El TRANDAFIR atrăgător. Și s-au iubit Iubire sângerândă! Ca un nebun, ca o nebună A strâns-o-n brațe cu suspin Uitând că mai avea și spini. Și fiecare mângâiere Era un strigăt de durere Petale-nsângerate în alb amestecat. N-avea cum să dureze-n timp, Așa că... vinovatul a plecat Lăsând floarea de crin În lacrimi și suspin... ȘIRAG Am strâns în viața mea cu dor iubire, Am înșirat toți anii într-
SUSPINUL FLORILOR DE CRIN (1) POEME de CARMEN NOROCEA în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366002_a_367331]
-
de nori. Peste zare ninge confetti ciudat, fulgi de cenușă: S-au dus la plimbare-n abis, iernile cele! Mările și-au cumpărat de Crăciun ambalaje cu stele Și iarna, oh, iarna, uită să mai bată la ușă. S-adună strigăte în frunza purtată de vânt Și cad licurici peste roua din iarbă. Nimeni nu cere, nu se uită în sus, nu întreabă. E secetă, Doamne, s-a abătut apocalipsa pe cânt! Pictez cu lacrimi păduri, și cer, și câmpii Și-
VERSURI (4) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365988_a_367317]
-
-Te-aștept: cu urechile la pândă! Cu Biblia sub braț, înserarea l-a surprins în fața porții gazdei. O căsuță discretă clipea din ferestre. Florile din grădină erau adormite pe jumătate. Cealaltă jumătate îl privea nedumerită pe Dio: pe cine chema cu strigătele lui mute? O nălucă înainta spre Dio, fără niciun zgomot. -Tu ești? -Nu știu dacă-s eu, însă te caut pe tine: ești acasă? -Dacă mă chemi tu, sunt acasă! -Și dacă nu te chem? -Atunci poți pleca! Cine nu
DEŞERTUL DE CATIFEA (29) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366053_a_367382]
-
altare păgâne / unde lacrima încătușată / va fi un pumnal / strecurat în provocarea căutărilor / sterile ... ”(Nu mă arunca... în vâltoarea poemelor). Poezia Valentinei Becart nu se strigă, nu se declamă, nu se pretează scenei. E aproape un joc de pantomimă, un strigăt mut pentru o ureche sensibilă dispusă a lua aminte la frământările, neliniștile, mișcările aproape imperceptibile, vălurite, avânturile lirice ale unei autoare plină de sensibilitate, spontaneitate, originalitate și bun simț. Este ceea ce se găsește atât de rar în timpurile actuale, dar
PAŞI PRIN MISTERIOASA GRĂDINĂ A CUVÂNTULUI, RECENZIE LA CARTEA VALENTINEI BECART UNDEVA, UN POET , EDITURA ARHIP ART, SIBIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365235_a_366564]
-
fi moștenite. Există strămoși de milioane de ani care ne-au lăsat forma corpului și a interiorului său. Cine a învățat de pildă inima să bată? Pruncul nu respiră în burta mămicii, dar cum iese din ea dă un prim strigăt și apoi respiră o viață întreagă. Care înaltă școală l-a învățat? A învăța nu este neapărat a știi pe de rost poezia. Din contră. Învățatul unei poezii fără să simți versul în ritm și rimă este absolută pierdere de
ŞCOALA ŞI MUNCA de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1345 din 06 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365299_a_366628]