3,280 matches
-
Grupul ajunse la Templul Sanjuin la miezul nopții. Hideyoshi crezuse că aveau să-i ia complet prin surprindere pe călugări, dar, spre uimirea lui, când aceștia deschiseră poarta principală, văzu că interiorul templului era viu luminat cu lampioane, curtea fusese stropită cu apă și peste tot se măturase. — Trebuie să fi venit cineva înainte ca să anunțe că sosesc. — Eu am fost, anunță Sakichi. — Tu? — Da. M-am gândit că probabil aveați să vă opriți aici pentru a vă odihni, stăpâne, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și cu nepotul Cosmin și prietenul nostru Gil Crăescu. O zi în care primesc telefon din Iași, Londra și Paris - pare a fi o zi deosebită de deschidere către lume. Pentru marți, 19 iunie, aștept să vină cineva să-mi stropească pomii pentru că au apărut omizile. Acum e epoca lor optimă. De la „Casa Armatei” dl. Petru Ghinea mă anunță să vin la o întâlnire cu un grup de tineri care fac un reportaj despre veterani. Cum întâmplător sunt prins cu treburi
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
nări, privesc în jur cu aduceri aminte... Hai să intrăm pe Ulița Strâmbă - mă trezește bătrânul din visare. Pășesc alături de el cu privirea fugărită peste tot ce ne înconjoară. Câte o gospodină mătură colbul din fața casei și apoi îl astâmpără stropindu-l cu apă. Dughengiii își așază marfa la vedere. Zarzavagiii își poartă coșurile din nuiele pline-ochi strigând din rărunchi: „Hai la barabuli, curechi și chipăruși! Altul îi răspunde în șagă: „O ridicî și-o suflicî pintri vini șî mai rar
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
am uitat la el șocată. ― La cât de multe Îți povestește Maria, mă mir că nu ți-a spus Încă ce desuuri port. Un zâmbet viclean Îi apăru pe chip. ― De fapt, am auzit că-ți place negrul. L-am stropit cu toată apa rămasă În paharul meu. El râse. ― Deci nu mi-ai răspuns la Întrebare. Este din cauza lui Damian? ― Nu, am spus supărată că reluase subiectul. ― Pe bune? Cu siguranță nu mă crezuse. Nimeni nu mar fi crezut. ― Nu
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
decât un ziar, am spus eu cu o veselie forțată. Nu e o problemă supradimensionată, cu greutate. Nu-i mare scofală! Spre oroarea mea, cuvintele „supradimensionată“ și „cu greutate“ mi-au ieșit pe gură mult mai tare decât intenționasem. Simțeam stropi de sudoare pe buza de sus. Oare o văzusem într-adevăr pe Angela tresărind? Apoi Fergus, care încercase să arbitreze disputa Don/Eddie, s-a repezit către noi. —Cum merge? a spus el salutând-o din cap pe Angela și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
din cauza fustei care-mi sugruma corpul ca un corset. Încercând să-mi regăsesc echilibrul, am lovit cu mâna un pahar de apă care fusese deja umplut. Apoi am privit îngrozită cum un fluviu de apă s-a revărsat pe masă, stropind haina de la costumul lui Randall. A! a strigat el involuntar, începând să se șteargă cu frenezie. — Vai - îmi pare așa - de rău, Randall! Îmi pare așa de rău! Îmi venea să mă târăsc sub masă. De ce eram așa de neîndemânatică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
o stradă, iar unchiul Jack s-a oprit ca să corecteze un graffiti mâzgălit pe lateralul unei stații de autobuz. Se poate ca unchiul Jack să fi ieșit la pensie, dar îți garantez că pixul roșu face încă ore suplimentare. Am stropit puțin ulei peste pâinea proaspăt scoasă din cuptor de Mimi. — Totuși, cred că e o tranziție ciudată. Pensionarea. Să nu mai mergi la birou. Eu nu mă închipui altfel decât muncind cu normă întreagă. — Da? Deci și tu te-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
vreau să-l văd acum, imediat! Nu cred că e aici, a zis Tom, schimbând brusc tactica. Nu e pe dracu’. Pușcăriașul ăla locuiește în apartamentul de la etaj. Mă iei de proastă? Flora și-a trecut degetele prin părul ud, stropind cu apă un teanc înalt de cărți abia achiziționate, așezate pe o masă de lângă tejgheaua din față. Apoi, tușind din piept, a scos un pachet de Marlboro dintr-un buzunar al rochiei zdrențăroase, lălâi. După ce și-a aprins o țigară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
să rătăcească prin molozul orașelor bombardate, în frigul iernii, căutându-și hrana prin gunoaiele pădurilor, copii singuri, copii doi câte doi, copii în găști de câte patru, șase sau zece, cu picioarele înfășurate în zdrențe în loc de ghete, cu fețele trase stropite cu noroi. Trăiau într-o lume fără oameni mari și, pentru că eram un suflet atât de altruist și netemător, m-am autoproclamat salvatorul lor. Era misiunea mea, țelul meu în viață și în fiecare zi, până la sfârșitul războiului, m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
dânsa, pierzând nopțile la televizor, pare să se obosească mai rău decât mine, eu care verile bucureștene le pierdeam pe străzile stropite proaspăt după ora două. Așa am descoperit un fel de complicitate a noctambulilor. Bătrânul care lăsase mașina să stropească singură peluza șade la rigolă, gol până la brâu, sorbind dintr-o sticlă de vin, atât de bine camuflat în întuneric, că era să dau peste el. În conul de lumină al felinarului, florăresele își stropesc marfa din gălețile uriașe, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Bătrânul care lăsase mașina să stropească singură peluza șade la rigolă, gol până la brâu, sorbind dintr-o sticlă de vin, atât de bine camuflat în întuneric, că era să dau peste el. În conul de lumină al felinarului, florăresele își stropesc marfa din gălețile uriașe, cu culorile denaturate de luminația electrică. Florăreasa mea Mihaela, atât de ochioasă, că globii rotunzi îi îngustează fruntea, se jură că noaptea face vânzări mai bune. Aluzia ei nu-i greu de înțeles, numai că eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
nimerise al naibii. Sunt niște ani de când Alecs, într-una din povestirile lui abandonate, mă luase ca model pentru personajul lui ciudat care, ud de apa din veceu unde se refugiase din calea dracilor de copii (cum ajunsese să-l stropească pe blugi și maieu apa din veceu e altă poveste, pe care voi încerca s-o rezum îndată), ud de apa din veceu trecea în fața computerului, să-și verse năduful într-o proză scurtă experimentală, și ea pierdută definitiv. Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
de scrimă, poate? Însă în clipa în care intrăm în cameră, am un șoc. Caspar ar în mână eșarfa mea Denny and George. Iubita mea eșarfă Denny and George. Albastru scânteietor, catifea de mătase, cu un imprimeu albastru pal și stropit cu mărgeluțe în ape. Rămân uitându‑mă la ea, cu un nod din ce în ce mai puternic în gât, și îmi aduc aminte foarte puternic și dureros momentul în care mi‑am cumpărat‑o. Cu câtă disperare mi‑am dorit‑o. Cum mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
pe care să le așezi în ele! Cina li s-a răcit. Nah se ridică și își împinge scaunul cu piciorul. Lovește din greșeală masa cu cotul. O farfurie cade. Se sparge. Bucăți de ceramică se împrăștie pe pardoseală. Grăsimea stropește pantoful mamei. M-ai ucis, Nah. Doamna Mao are brusc senzația că nu mai poate să respire. Se prinde cu mâna de marginea mesei, ca să nu cadă. Prefă-te că nu m-ai avut niciodată, mamă! Nu îți poți dezmoșteni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
o ține în brațe. Se trezește că a devenit nedespărțit de ea. Fata din Jinan. Strălucitorii ochi migdalați. Simte o dulce răscolire înăuntrul său. Brusc, se dezlipește de ea și aleargă spre valurile din noapte. Se scufundă în apă, înoată, stropește cu brațele. Sub lumina albă a lunii, apa argintie șiroiește din vârful degetelor lui. Ea îl privește, ștergându-și fericită lacrimile. Prin el, ea învață să se simtă bine cu ea însăși. Învață că propria-i judecată contează, că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Stârniți de mirosul sângelui, copoii începură să latre. Marioritza își îndemnă calul spre locul în care căzuse potârnichea. Șoimul o aștepta acolo cu capul ridicat și ghearele înfipte în ghemul de pene și carne. Ciocul și zăpada din jur erau stropite cu sângele prăzii, un bărbătuș cu o pată maronie pe albul pieptului. Marioritza descălecă și fluieră de două ori scurt. Șoimul părăsi imediat prada și zbură lin spre mâna ei înmănușată. Além făcuse o treabă bună. Mulțumită, mângâie capul, pieptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Grigore-Feirat. Pentru fazani, Manuc, Mariam și Dimitrie Moruzi. Nicolae și toți ceilalți abia așteptau le vol du lièvre. Preotul înălță spre cer crucea și, în liniștea dimineții, rugăciunea lui fu acompaniată doar de clinchetul zurgălăilor prinși la piciorușele șoimilor. Încheie stropind cu agheasmă spre cer, spre pământ, spre începutul și mântuirea omului. Atunci Nicolae ridică olifantul. Scolioza lui era mai puțin vizibilă sub mantia roșie. Arăta ca un chipeș cavaler într-un moment de maxim avânt eroic. Dădu semnalul de pornire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
un Basarab de-al vostru - de care, dacă n-am auzit eu, nici n-a fost... Să-ți spun eu, pravda mea, rusească, să-ți dezvălui de unde vine numele pământului - pe care noi, Rușii l-am cucerit de la păgânul Turc, stropindu-l cu sânge de-al nostru, roșu, rusesc... Pe drept se cheamă Bessarabia fiindcă noi, Rușii i-am alungat cu sabia pe Arabi - așa le mai zicem noi păgânilor Turci și Tătari... După ce n-a mai rămas picior de... ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
asemănător cu al lui Goldenberg... - Dar de ce spui că tu ai ars cărțile? Să zicem: eu nu-mi aducaminte exact - aveam cinci ani și ceva - Însă și mama și Moș Iacob și ceilalți adulți spuneau că ei, comisarii le-au stropit cu gaz, ei le-au dat foc, ei le-au Întors cu furca... - Ce contează? - vorba lui Sapșa. Ce contează cine le-a stropit cu gaz, cine a scăpărat chibritul, cine a... suflat În foc? De acord: ei, comisarii de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ceva - Însă și mama și Moș Iacob și ceilalți adulți spuneau că ei, comisarii le-au stropit cu gaz, ei le-au dat foc, ei le-au Întors cu furca... - Ce contează? - vorba lui Sapșa. Ce contează cine le-a stropit cu gaz, cine a scăpărat chibritul, cine a... suflat În foc? De acord: ei, comisarii de la NKVD. Dar nu asta era misia lor? Meseria lor nu era asta: să strivească, să nimicească, să distrugă, să ardă? Tata oftează, tace o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
noi - ba unii Înaintea noastră - prin Codrul adânc. Și mereu tot verde. Plin de copaci și de glasuri. Mama coboară din vreme-n vreme În râpă, la pârâu, să ude prosopul uscat - m-a lăsat Învelit În cel ud și stropit cu oțet, de țânțari. Sunt mulțumit de refugiu, dar mă frige la inimă Duda. Ibomnica mea cea dulce și-nmiresmată m-a amăgit. Acum, să tot vrea ea: nu mai vreau eu! Uite: În loc să vină la mine când mama coboară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
vârât În casă broaște-cu-solzi... Așa, fiindcă nu m-ar lăsa Mănenii. Nu mi-ar cere, mi-ar comunica: - Acela (sau: aceia) mi-i dai mie! De când mă știu pe două picioare, primăvara-vara-toamna - la gârlă mă știu, cu copiii. Scăldându-ne, stropindu-ne, sărind de pe câte o salcie În bulboane, făcând „ochiuri” pe fața apei cu pietre lătărețe. Fiindcă cei mai mărișori umblau cu mâinile pe sub rădăcini, pe sub pietre, chiar scufundându-se și scoțând pești, am Încercat și eu. S-a Întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
veseli și de băuți și de gălăgioși Însoțitorii. Iar pe acela Îl băteau - adevărat, numai unii, dar pe tata nimeni nu-l bate. Apoi tata, În carte, nu trântea crucea În mijlocul curții și n-o spărgea cu toporul; n-o stropea cu gaz și nu-i dădea foc. Și nu dansa, gol pân-la brâu, În cizmele lui, rusești, de foaie-de-cort, kaki; și nu se descălța de cizmele de pânză rusească și nu le azvârlea În foc, peste cruce, pe rând; și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
subțioara de la mijloc (apa abia-i acoperea genunchii, am zis că era În luna lui Cuptor și secetă mare). Și ea s-a rușinat. Că era goală. În fața ochilor mei, orișicâtuși, bărbat. A chiuit iară și a-nceput să mă stropească. Ca să n-o văd cum e ea de goală și de nemaivăzut de frumoasă; cu strungăreață, ea; și cu trei subțiori cu perișor umbratic de-acuma. Văzând că ea a Început să râdă, stropindu-mă, am pornit și eu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
iară și a-nceput să mă stropească. Ca să n-o văd cum e ea de goală și de nemaivăzut de frumoasă; cu strungăreață, ea; și cu trei subțiori cu perișor umbratic de-acuma. Văzând că ea a Început să râdă, stropindu-mă, am pornit și eu s-o stropesc, râzând - dar nu prea tare; nici una, nici alta, că rămăsesem lăsat pe vine; cu apa pân-la gât. Ea mă stropea și râdea și se apropia de mine, dreaptă; da, bre, era mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]