3,238 matches
-
ce țin de sintaxă, la conturarea discursurilor individuale, a tipurilor de discurs, a variantelor de limbaje filozofice și a limbajului filozofic în general. Existența discursului individual bine conturat în cazul limbajului filozofic dovedește că acest limbaj este puternic marcat de subiectivitate, deși se prezintă de obicei într-o aparentă similaritate cu limbajul științific, printr-o atitudine obiectivă în raport cu realitatea și printr-o selecție de mijloace lingvistice care nu trădează o implicare personală în cele prezentate. Subiectivul este, în limbajul filozofic, o
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
de altă parte, de un subiectiv lingvistic, care privește semnificația, conținutul cuvîntului dat de relația cu alte elemente ale limbii. Ambele determinări subiective cooperează în realizarea sensului efectiv cu care cuvîntul apare în structura discursului (textului) filozofic. Este evident că subiectivitatea discursului filozofic este total diferită de cea a discursului beletristic, unde se valorifică posibilitățile conotative ale limbii, deși, uneori, îndeosebi la marii scriitori, se poate uza și aici de structurile de idei particularizante. Discursul filozofic, forma de particularizare a limbajului
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
o interpreteze. Filozofia adevărată este o reflecție rațională asupra realității (considerată în totalitate sau numai în anumite aspecte ale ei), situație în care realitatea este obiectivată în obiect al cercetării și distinctă de subiectul investigator. Dacă filozofia ar fi trăire, subiectivitate pură sau subiectivitate reflectorie, realitatea n-ar exista pentru ea și, fiind simplă efuziune subiectivă, și-ar pierde individualitatea și atunci s-ar desființa, tinzînd spre construcția specifică artei. Prin urmare, și atunci cînd limbajul și limba devin obiecte ale
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
adevărată este o reflecție rațională asupra realității (considerată în totalitate sau numai în anumite aspecte ale ei), situație în care realitatea este obiectivată în obiect al cercetării și distinctă de subiectul investigator. Dacă filozofia ar fi trăire, subiectivitate pură sau subiectivitate reflectorie, realitatea n-ar exista pentru ea și, fiind simplă efuziune subiectivă, și-ar pierde individualitatea și atunci s-ar desființa, tinzînd spre construcția specifică artei. Prin urmare, și atunci cînd limbajul și limba devin obiecte ale discursului filozofic, aceeași
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
semnificant 58-60, 289, 290 semnificare 88 semnificat 38, 58-60, 290 semnificație 33, 34, 55, 56, 60-62, 68, 69, 88, 91, 135, 150, 155, 254, 332, 333 sens 34, 55, 68, 91, 254 sferă 60 sistem 34-46, 155, 187, 210, 266 subiectivitate 271, 272, 274 știința limbii 26, 99, 134, 139, 141, 201, 207 știință lingvistică 31, 68, 82, 169, 176, 183, 192, 207-212, 215, 218, 220, 230, 256 termen 150, 320 text 67, 76, 78, 79, 163, 314-316 tradiție 30, 46
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
al altor metode. Literatura de specialitate deosebește observația spontană de cea intenționată / sistematică. Observația spontană constă din observarea Întâmplătoare, neintenționată a unei Însușiri, a unui fenomen, proces În formarea unei impresii vagi, imprecise sau exagerarea unor detalii sub impulsul unei subiectivități părtinitoare, necontrolate. Observația științifică (controlată, organizată, sistematică permite studierea comportamentelor care se produc spontan, În condiții naturale sau de laborator; elementul specific este caracterul ei integral, sistematic și organizat, generând obținerea unor date reale ce vor fi ulterior supuse prelucrării
CUNOAŞTEREA GRUPULUI ŞCOLAR by NUTA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/1818_a_3162]
-
n-au fost în stare să producă opere care prin unitatea lor de structură să constituie întreguri semnificative și rezistente în fața timpului" (Arta metafizică). Admirator al contemporanilor Mondrian și Giorgio de Chirico, fostul rezident din Țicău admiră în fapt forța subiectivității lor; emoția estetică (zice eseistul) ține de o "latură subiectivă neanalizabilă prin metodele clasice obiective". Prin Arta metafizică -, sintagmă lansată de Giorgio de Chirico se preconiza "relația structurală dintre elementele precis conturate și în sine banale și nesemnificative ale piesei
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
de casă, cuvinte amintind de masa tăcerii (invocată de Brâncuși) ori de lumea lui Statu-Palmă-Barbă-Cot. O dată pătruns de toate acestea, de modele și de apriorisme de tot felul, rostirea poetului, progresiv mai densă, însumează milioane de voci; obișnuitului Eu liric, subiectivității extreme i se substituie plurarul Noi, proces răspunzând parcă unei sugestii a lui Blaga (din Stiluri fundamentale) despre o etică a anonimatului. Potrivit lui Blaga, dintr-o atare etică decurge "jertfirea individualității ca individualitate și prefacerea ei în forță, pusă în
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
a realului, un dincolo-de, ci e printre noi, bunăoară în ochii iubitei sau în chemarea unei icoane. Omul este creat într-o realitate superioară, și a fost mereu mai mult decît el însuși, de aceea transcendența devine structura intimă a subiectivității. Levinas crede că subiectivitatea este sursa transcendenței, ceea ce răstoarnă planurile, eu consi derînd că lucrurile stau exact invers, subiectivitatea fiind mai curînd sursă a imanenței. Procedînd precum Levinas, filosofii moderni au făcut problematică însăși ideea de transcendență. Cum poate subiectul
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
ci e printre noi, bunăoară în ochii iubitei sau în chemarea unei icoane. Omul este creat într-o realitate superioară, și a fost mereu mai mult decît el însuși, de aceea transcendența devine structura intimă a subiectivității. Levinas crede că subiectivitatea este sursa transcendenței, ceea ce răstoarnă planurile, eu consi derînd că lucrurile stau exact invers, subiectivitatea fiind mai curînd sursă a imanenței. Procedînd precum Levinas, filosofii moderni au făcut problematică însăși ideea de transcendență. Cum poate subiectul să se transceandă pe
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
creat într-o realitate superioară, și a fost mereu mai mult decît el însuși, de aceea transcendența devine structura intimă a subiectivității. Levinas crede că subiectivitatea este sursa transcendenței, ceea ce răstoarnă planurile, eu consi derînd că lucrurile stau exact invers, subiectivitatea fiind mai curînd sursă a imanenței. Procedînd precum Levinas, filosofii moderni au făcut problematică însăși ideea de transcendență. Cum poate subiectul să se transceandă pe el însuși fără să-și piardă identitatea? Unii cred că subiectul se poate depăși creînd
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
poate fi redusă la o sumă de instincte care generează efecte de turmă. În tot cazul, nu peste tot. "Cîteodată mai mult înseamnă mai puțin", citează întemeiat dl. Croitoru, ceea ce înseamnă că ne situăm pe un tărîm unde relativitatea și subiectivitatea sunt la ele acasă. Economia este o matrice în care efectul se transformă în cauză și cauza în efect. Aflăm că "istoria reglementării are direcție și coerență", atunci de ce s-ar sfîrși ea?, că "reglementarea nu poate tempera ciclul financiar
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
Așadar universul vizibil reprezintă doar o mică parte din ceea ce ar putea să existe. Astfel suntem împreună creatori, clipă de clipă. La fel se exprima și Krishna despre creația continuă, iar Buddha vorbea despre o stare primară ce cuprinde atît subiectivitatea cît și obiectivitatea, adică realitatea cuantică. Undele probabi listice ale acesteia sălășluiesc în aceeași dimensiune cu ceea ce Einstein numea "mintea lui Dumnezeu". Nils Bohr spunea că "tot ceea ce numim real este format din lucruri care nu pot fi considerate ca
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
Otto Kircheimer, Franz Neumann, Henry Grossman, Friedrich Pollock, care e poate cel mai economist dintre toți și alții, ca să avem o imagine mai bună asupra nucleului materialist al dialecticii non hegeliene și negative, al hedonismului utopic al Școlii critice. Teza subiectivității moderne este reconstruită pe baza modelului lui Ulise, care, pentru a supraviețui sacrifica vraja naturii exterioare pe altarul raționalității instrumentale, devenind astfel "protoimaginea individului burghez". Deci rațiunea eliberează de constrîngerile naturii, iar acest proces "se metamorfozează cum arată Andrei Corbea
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
ca un semn de alienare, ci ca expresie a libertății omului, instabilitatea manifestată față de mărfuri fiind unul dintre modurile în care acționează subiectul pentru a nu se pierde în obiect, pentru a-și manifesta superioritatea față de exterioritatea lucrurilor 15. Totuși, subiectivitatea neoconsumatorului se afirmă nu atât în raportul față de obiecte, cât în raportul de la sine la sine. „Spectacolul, scria Debord, este visul urât al societății moderne aservite, care nu exprimă finalmente decât dorința ei de a dormi“16. Oare în consumul
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
perpetuării identicului prin căutarea de mici experiențe de viață noi. Prin actul consumului se exprimă respingerea unei anumite rutine și a transformării sinelui în lucru. Hiperconsumul înseamnă mobilizarea banalității materiale în vederea intensificării faptului trăit și a vibrației emoționale. Există încă subiectivitate transcendentă în consumatorul din noul val, tropismul său traducând dorința de a nu fi înecat cu totul în rutina cotidiană și în cadența repetitivă a vieții. Modelul neoconsumatorului nu este individul manipulat și hipnotizat, ci individul mobil, individul în permanentă
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
liber care evaluează riscurile și face distincții între produse. „Luarea de cuvânt”11 nu-i doar o reacție provocată de experiențe de consum dezamăgitoare sau prezentate ca periculoase, ea este una dintre căile străbătute de individ pentru a-și afirma subiectivitatea sa autonomă și propria identitate. Prin respingere și prin alegeri conștiente, consumatorul experimentează un mod de a fi un subiect a cărui autonomie se concretizează în prudență, discernământ, capacitate de a schimba și a repune în cauză ceea ce există. Nu
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
într-un torent de solicitări, avid de „călătorii” și de insolit, de transgresiuni și de muzici îmbătătoare, omul dionisiac n-are altă aspirație mai fierbinte decât de a sparge limitele Eului, eliberându-se de orice centru coordonator și de orice subiectivitate într-un paroxism de senzații și de pulsiuni ale dorinței. Marele deziderat al lui Dionysos este să evadeze din sine, să-și repudieze Egoul, plonjând în infern și în haos, scufundându-se în oceanul nesfârșit al senzațiilor. A se elibera
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
emoționale. De unde rezultă o perfectă inadecvare a paradigmei dionisiace aplicate universului hipermodern. Faza III nu se semnalează prin reînvierea lui Dionysos, ci prin inventarea unei noi culturi a confortului care, întoarsă cu fața spre traiul mai bun calitativ și spre subiectivitățile emoționale, nu încetează, prin chiar acest fapt, să facă să regreseze figura emblematică a dezlănțuirii pulsionale. „Legea” e imparabilă: cu cât se afirmă confortul-lume, cu atât figura lui Dionysos se estompează. Nu ultradepășire a subiectului în grupuri sau haos pulsional
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
impune niște opreliști rătăcirilor lui Eros. Relația sentimentală este valorizată nu numai pentru că este identificată cu o viață bogată în emoții și simțiri, ci și pentru că permite realizarea uneia dintre aspirațiile cele mai profunde ale ființelor: a fi recunoscut ca subiectivitate unică, de neschimbat cu altcineva. Să nu pierdem din vedere faptul că a fi iubit de cineva înseamnă că ai fost ales, supraestimat, preferat altora, cu toate satisfacțiile intime pe care aceasta le presupune. Fericirea de a fi apreciat ca
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
corp decorporizat, „spectral”32. Pe acest fond, Superman este descris ca fiind pură voință, pură tensiune spre depășirea de sine, ca și cum activismul, desfășurarea puterii de dragul puterii, cursa spre reușită și spre bani ar fi reușit să absoarbă întreaga energie a subiectivităților. Satisfacțiile sensibile, voluptățile carnale și estetice, iată ce naufragiază. În dezlănțuirea tehnicii, operatoriul a înlocuit voluptățile senzoriale, virtualul - realul, exploatarea excesivă a potențialelor - plăcerile leneviei. S-a terminat cu vagabondajele și diletantismele plăcerii, hedonismul a încetat să mai fie de
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
10" Nemesis: supraexpunerea la fericire, regresul dorințeitc "Nemesis \: supraexpunerea la fericire, regresul dorinței" Epoca noastră, care comprimă spațiu-timpul, este și una care tinde să spulbere vechile frontiere dintre spațiul privat și cel public. S-a terminat cu vechile pudori ale subiectivității, acum viața personală se etalează la vedere, inundând ca un veritabil tsunami scena mediatico-politică. Eram consumatori de obiecte, de călătorii, de informații, iată-ne pe deasupra și consumatori de intimitate. Manifestările fenomenului sunt numeroase: dezlănțuirea pornografiei la nivel profesionist, dar și
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
perioada pubertară se va desfășură travaliul de analiză, rememorarea copilăriei fiind cel mai adesea înțeleasă ca expresie a unei rezistențe decât ca o avansare psihodinamică. Din acest punct de vedere am putea spune că puberul transformă istoria copilului într-o subiectivitate infantilă și de-istorizată: puberul sacrifică copilăria pentru a se transforma în subiect și orice revenire la această copilărie apare ca o posibilă rezistență. Rezultat al perioadei pubertare, infantilul este însușirea subiectivă a reziduului sacrificial al copilăriei. Într-un anume fel
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
apariției unei apetențe traumatofile ceea ce conduce spre o amenințare crescută a recidivelor. Dar a calma nu înseamnă în nici un caz a banaliza! A calma înseamnă ca medicul care acordă prima consultație să nu reacționeze prin contra-atitudini în care propria sa subiectivitate să prevaleze asupra evaluării obiective a situației, să nu formuleze un „prognostic” imediat înaintea unei evaluări serioase și argumentate (fie că este un prognostic în mod greșit liniștitor și banalizator: „nu-i nimic...”, sau din contra, stabilit cu ușurință ca
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
legii (și mai puțin spiritul acesteia), iar atunci când sunt permise mai multe alternative, mai multe opțiuni contabile, să se aleagă acelea care conduc cel mai bine spre ceea ce managerii doresc; de asemenea, atunci când trebuie făcute estimări, acestea vor purta amprenta subiectivității și vor încerca să ajusteze rezultatul în sensul în care se dorește; 3) recurgerea la falsuri, folosirea unor metode nelegale, care contravin literei legii și care nu sunt admise. Contabilitatea creativă se încadrează în cea de-a doua categorie, respectiv
Contabilitate creativă – de la idee la bani. Cu exemple practice by Adriana-Sofia Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Science/223_a_173]