1,673 matches
-
de cărămidă pe o proprietate din județul Ilfov, folosind militari în termen și materiale de construcție de la Jandarmerie. Procurorii au decis neînceperea urmăririi penale la adresa lui Silion, care ar fi explicat în decursul audierii că a fost mințit în permanență de subordonatul său, care l-a convins că i-a ridicat gardul cu angajați ai unei firme de construcții.
Costică Silion () [Corola-website/Science/307268_a_308597]
-
generelalul de artilerie Helmuth Weidling, comandantul Zonei defensive a Berlinului, a predat în mod necondiționat capitala generalului Armatei Roșii Vasili Ciuikov. În aceeași zi, comandanții Grupului de Armate Vistula, Kurt von Tippelskirch și Hasso von Manteuffel s-au predat alături de subordonații lor Aliaților occidentali. Pe 4 mai 1945, feldmareșalul britanic Bernard Law Montgomery a primit din partea amiralului Hans-Georg von Friedeburg predarea necondiționată a forțelor germane din "Olanda, nord-vestul Germaniei, inclusiv din Insulele Frisiane și Heligoland și alte insule, din Schleswig-Holstein și
Sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial în Europa () [Corola-website/Science/308037_a_309366]
-
civilizație urbană, aflată în contrast cu cea rurală. Între cele două piramide, la cel mai de jos nivel, se afla starea repudiaților. Aceștia nu pot fi incluși în nici una din cele două „piramide” ale stărilor sociale medievale japoneze, pentru că ei nu erau subordonați unei anumite stări dominante, sau dominate, ci erau la mila societății japoneze în ansamblul ei. Autoritatea împăratului, chiar și numai formală, era recunoscută de către toate stările sociale, indiferent că aparțineau stărilor dominante sau celor subordonate. Interesul navigatorilor occidentali s-a
Istoria Japoniei () [Corola-website/Science/308200_a_309529]
-
a aderat la noua forță paramilitară a partidului, la SS (Schutzstaffel). Avea numărul de membru 168. În 1927 a fost numit Reichsführer-SS adjunct. După retragerea în 1929 a comandatului SS Erhard Heiden (asasinat în 1933 din ordinul lui Himmler de subordonații lui Heydrich), Himmler a primit gradul suprem al organizației, Reichsführer-SS. SS-ul avea atunci 280 de membri și era doar un batalion în sânul forței paramilitare SA. În 1933, naziștii odată ajunși la putere în Germania, SS-ul a avut
Heinrich Himmler () [Corola-website/Science/306580_a_307909]
-
Allegemeine-[[SS]] (cel puțin pe hârtie), rezultă un număr de două milioane de membri. Totuși, în primăvara anului [[1945]], Himmler și-a pierdut încrederea că [[Germania]] ar mai fi putut ieși victorioasă din război, încredere pierdută mai ales după discuțiile cu subordonații săi [[Felix Kersten]] și [[Walter Schellenberg]]. A crezut că Germania ar fi putut obține pacea cu [[Marea Britanie]] și [[Statele Unite ale Americii]]. L-a contactat la [[Lübeck]] (aproape de [[Danemarca]]) pe contele [[Folke Bernadotte]] al [[Suedia|Suediei]] și a început negocierile vizând
Heinrich Himmler () [Corola-website/Science/306580_a_307909]
-
să-i încurajeze. Totul era însă în zadar, ostașii retrăgându-se sub focul tancurilor inamice și al mitralierelor care loveau în plin. Tot câmpul luptei era acoperit de morți și răniți. La orele 13, în timp ce generalul Sion încerca, împreună cu câțiva subordonați să ajungă în dispozitivul diviziei germane, a fost somat să se predea. Unul dintre ofițeri, maiorul Busuioceanu a strigat: «Domnule general, rușii sunt aici, fugiți». Era însă prea târziu. Generalul a fost răpus de gloanțele dușmane. «Astfel - consemna jurnalul de
Ioan Sion () [Corola-website/Science/307422_a_308751]
-
asistă la acest act, termină sinuciderea prin tăierea capului celui care se sinucide. este o ceremonie sacră care își are rădăcinile în perioada antică a Japoniei și care a rămas rezervată doar clasei privilegiate a samurailor. Când un conducător murea, subordonații acestuia îl urmau prin seppuku pentru a-și dovedi loialitatea și demnitatea. Seppuku mai era folosit și ca mijloc de corectare a unei greșeli printr-o moarte onorabilă. În Japonia modernă, actul de sinucidere a căpătat noi forme și înțelesuri
Seppuku () [Corola-website/Science/302981_a_304310]
-
a regimului nazist. Acest lucru s-a datorat faptului că adevărata problemă a regimului era să se pregătească de război și deși propaganda era o parte din el, totuși, nu avea un rol principal. La mijlocul anilor 1930, cei mai puternici subordonați ai lui Hitler erau Hermann Göring și Heinrich Himmler. Odată ce dușmanii interni ai partidului au fost distruși, propaganda lui Goebbels a început să-și piardă utilitatea. Din acest motiv, Goebbels și-a dezvoltat un nou rol în conducerea anti-evreiască a
Joseph Goebbels () [Corola-website/Science/302287_a_303616]
-
formulează reguli" este necesară în cazul societăților democratice pentru a instaura reguli valabile pentru toți membrii comunității și pentru a urmări atingerea intereselor comune. Același tip de instituție este folosită în cazul societăților nedemocratice pentru a crea legitimitate printre cei subordonați grupurilor de putere. "Instituția care aplică reguli" are ca obiectiv implementarea deciziilor instituțiilor care formulează reguli, în cazul societăților democratice. În cazul celor nedemocratice acest tip de instituții acționează în ideea implementării voinței conducătorilor. Pedepsirea celor care încalcă regulile este
Instituție () [Corola-website/Science/302097_a_303426]
-
de șef al Statului Major al Grupului de Armate A și a fost numit comandant al unui corp de armată din Prusia la Stettin. Mutarea fusese făcută la inițiativa lui Halder, care dorea să îi reducă influența lui von Manstein. Subordonații lui von Manstein i-au adus cazul la cunoștință lui Hitler. Independent de propunerea lui von Manstein, Hitler sugerase un atac la Sedan, dar fusese convins de către apropiați că este un plan prea riscant. Pe 2 februarie, planul lui von
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
politic ofițerii armatei ruse, iar atitudinea lor către Războiul Civil Finlandez era variată; "Mihail Svecinikov" a condus soldați Roșii în vestul Finlandei în luna februarie, iar "Konstantin Ieremeiev," forțele rusești din Istmul Karelian, în timp ce alți ofițeri nu aveau încredere în subordonații lor revoluționari și au colaborat cu fostul lor coleg generalul Mannerheim, ajutându-i pe Albi să dezarmeze garnizoanele rusești din Finlanda. La 30 ianuarie 1918, generalul Mannerheim a emis o proclamație adresată soldaților ruși din Finlanda în care le spunea
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
cunoscută pentru problemele de disciplină, iar Truman a fost la început nepopular. În timpul unui atac-surpriză al germanilor în Munții Vosgi, soldații au început să fugă. Folosind termeni argotici învățați de la muncitorii feroviari din Santa Fe, Truman i-a încurajat pe subordonații săi să rămână și să lupte; surprinși să-l audă pe Truman folosind un asemenea limbaj, ei s-au conformat pe loc. La 26 septembrie 1918, la deschiderea , unitatea lui Truman a făcut parte dintr-un masiv baraj de artilerie
Harry S. Truman () [Corola-website/Science/302331_a_303660]
-
proprii săi membri și redusese la tăcere toată opoziția exilând toți boierii anti-ruși din principate (incluzând chiar și pe Iancu Văcărescu, membru al "Divanului" al Țării Românești care a combătut metodele sale de guvernare). Istoricul Ghica consemna: "Generalul Jeltuhin și subordonații săi au apărat toate abuzurile și nedreptățile rusești. Sistemul lor de a nu asculta nici o plângere, ci de a acuza imediat, pentru a inspira teamă și a face reclamantul să se retragă de teamă să nu pățească ceva și mai
Regulamentul organic () [Corola-website/Science/304502_a_305831]
-
În 1960 nu a mai fost ales în CC al PCR. Așa-numitul „Raport Tismăneanu” îl descrie ca pe "„un intrigant desăvârșit și oportunist, servil până la lingușire în relațiile cu superiorii”", iar pe de cealaltă parte "„răzbunător și despotic față de subordonați”". Același raport afirmă despre el că "„reprezenta stalinismul perfect”" și că era "„devotat necondiționat URSS”". Din 1944 și până în 1957 a fost ideolog și propagandist șef al PCR, iar ca secretar cu propaganda și cultura "„vorbea românește cu greșeli de
Iosif Chișinevschi () [Corola-website/Science/304540_a_305869]
-
și Râul James, la sud-est de Richmond. Deși armata lui McClellan a ajuns la porțile Richmondului în Campania din peninsulă, avansul i-a fost oprit în Bătălia de la Seven Pines de Joseph Johnston, și apoi generalul Robert E. Lee și subordonații săi James Longstreet și Stonewall Jackson l-au învins pe McClellan în Bătăliile de șapte zile și l-au forțat să se retragă. Campania din Virginia de Nord, în care a avut loc a doua bătălie de la Bull Run, s-
Războiul Civil American () [Corola-website/Science/304158_a_305487]
-
care se ocupă de partea arhitecturală. În cele din urmă Gustave Eiffel se lasă convins. Unii specialiști sunt de părere că Gustave Eiffel și-a însușit în mod nejustificat toate meritele în realizarea turnului care îi poartă numele, nedreptățindu-și subordonații care inițiaseră ideea. În realitate, în 1884 Gustave Eiffel, Émile Nouguier și Maurice Koechlin au cerut acordarea unui brevet comun pentru “o dispunere nouă permițând construirea unor pile și a unor piloni metalici având înălțimi care pot depăși 300 metri
Émile Nouguier () [Corola-website/Science/303892_a_305221]
-
Marelui stat major Moshe Dayan, care, el însuși devenise din ce în ce ambivalent în sentimentele sale față de Sharon. Mai târziu, în același an, Sharon a fost investigat de către poliția militară în legătură cu modul în care și-a disciplinat unul din subordonații săi. Cu toate acestea, acuzațiile contra sa au fost retrase în perioada dinainte de declanșarea Crizei Suezului. În Criza Suezului din 1956 (operațiunea britanică „Mușchetar”), Sharon a comandat Unitatea 202 (Brigada de parașutiști). Luptătorii brigăzii au aterizat între Trecătoarea Mitla și
Ariel Șaron () [Corola-website/Science/304393_a_305722]
-
foc intens, vehiculul lor împotmolindu-se în mijlocul trecătorii. Sharon a ordonat restului trupei sale să atace, în scopul de a ajuta camarazii lor. Sharon a fost criticat de către superiorii săi, fiind acuzat câțiva ani mai târziu de mai mulți foști subordonați, care pretindeau că Sharon a încercat să-i provoace pe egipteni și a trimis cercetașii din rea-credință, asigurându-se că va rezulta o încleștare armată. Sharon a atacat orașul Themed în zori, luând cu asalt localitatea cu blindate prin Strâmtoarea
Ariel Șaron () [Corola-website/Science/304393_a_305722]
-
respective. Crucial pentru bătălia ce se anunța la nord de Viena a fost succesul Viceregelui Italiei, Prințul Eugène, care a învins „Armata Austriei Interioare”, condusă de arhiducele Ioan de Austria, reușind să se alăture pe 5 și 6 iunie, împreună cu subordonatul său, generalul Marmont, armatei principale franco-germane, masată în jurul Vienei. Pe parcursul celor două zile de lupte, arhiducele Carol nu va putea conta pe trupele armatei „Austriei Interioare”, fratele său, arhiducele Ioan, ajungând pe câmpul de bătălie prea târziu, spre sfârșitul celei
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
german Kurt Geissler, maiorul german Helmuth Döring, agentul grec Demetrios Sarantopoulos, comunistul Constantin David), în timp ce principalilor doi actori ai evenimentelor (prim-ministrul Ion Antonescu și viceprim-ministrul Horia Sima) li se aud doar vocile prin telefon, ei transmițându-și ordinele către subordonați. Printre elementele inedite ale filmului este apariția pentru prima dată într-un film din perioada comunistă a portretului lui Corneliu Zelea Codreanu. Scenariul filmului "Revanșa" a fost scris de Sergiu Nicolaescu, Vintilă Corbul, Eugen Burada și Mircea Gândilă, după o
Revanșa (film din 1978) () [Corola-website/Science/312633_a_313962]
-
Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înaltă Curte de Casație și Justiție sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de participație improprie la omor calificat și omor deosebit de grav în timpul mineriadei din iunie 1990. Cei trei au fost acuzați că au dat dispoziție către subordonați, în data de 13 iunie 1990, să utilizeze armamentul din dotare cu muniție de război și să tragă asupra manifestanților, acțiune în urma căreia a rezultat decesul prin împușcare a două persoane și punerea în pericol a vietii altora. Gheorghe Andriță
Gheorghe Andriță () [Corola-website/Science/311351_a_312680]
-
cei mai agresivi generali britanici. Era respectat pentru curajul său și temut din cauza temperamentului său irascibil. În 1810, la cererea lui Wellington, a fost numit comandant de divizie în Spania. Până la sfârșitul Războiului peninsular, Picton a fost unul dintre principalii subordonați ai lui Wellington. Comandantul-șef, este adevărat, nu i-a acordat niciodată la fel multă încredere precum lui Beresford, Hill sau Craufurd. Cu toate acestea, meticulos și punctual în îndeplinirea unui sarcini bine definite, Picton nu avea superior în armată
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
care au refuzat să execute ordinele de luptă pe 16 septembrie. Ei considerau că ar fi trebuit să se reîntoarcă la unitățile lor din cadrul căruia fuseseră detașați. Până în cele din urmă, comandantul Corpului de armată a reușit să-și convingă subordonații să se supună ordinelor. Subofițerii care conduseseră rebeliune au fost condamnați la moarte, dar sentința nu a fost dusă la îndeplinire și condamnaților li s-a permis să se realăture unităților lor. După ce capul de pod de la Salerno a fost
Operațiunea Avalanșa () [Corola-website/Science/310850_a_312179]
-
din Flandra și și-au întărit trupelor din Olanda. Blocarea portului Antwerp a exacerbat criza de aprovizionare a Aliaților. Cei mai mulți comandanți aliați erau în favoarea urmăririi a ceea ce părea a fi o armată germană dezorganizată și slăbită. Omar Bradley (ca și subordonatul lui direct, George S. Patton) și mareșalul Montgomery au cerut amândoi provizii pentru forțarea fluviului Rin într-o singură lovitură decisivă, în loc să curețe estuarul Scheldt și să deschidă traficul în portul Antwerp. Bradley și Patton doreau un atac spre orașul
Operațiunea Market Garden () [Corola-website/Science/309683_a_311012]
-
cazacilor la războiul cu tătarii, aceste ocazii fiind folosite și pentru pledarea propriului caz, din păcate pentru el, fără succes. În vreme ce Hmelnițki nu găsea niciun fel de sprijin la oficialii polonezi, el și-a găsit în rândul cazacilor prieteni și subordonați. Cum problemele cazacilor erau tratate în general incorect de către polonezi, Hmelnițki a găsit sprijin nu doar în rândurile regimentului din Cihirin, dar și în rândurile altora, inclusiv a celor din Sici. De-a lungul întregii toamne a anului 1647, Hmelnițki
Bogdan Hmelnițki () [Corola-website/Science/310077_a_311406]