2,052 matches
-
localului"31); de a stabili o tipologie a "defixării" textual-discursive (care se realizează prin "modificarea sintagmatică a lexiei", prin "substituție paradigmatică" sau prin acțiunea "contextului concurent"); și, nu în ultimul rând, de a identifica principalele funcții ale "defixării": ludică și subversivă/ "satirică"32. 2.2. Chiar dacă este cu patru decenii mai "tânără" decât frazeologia franceză, frazeologia rusă/sovietică a acumulat, probabil, cea mai bogată și mai diversă tradiție în studierea "discursului repetat", dat fiind că, în cadrul său, orientarea structuralistă din deceniile
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
Arheologia confesională / 141 Partea a III-a: INTELECTUALITATEA ȘI TRADIȚIA Actualitatea Predaniei / 161 Cunoașterea religioasă / 175 Știință și credință / 189 Partea a IV-a: BREVIAR TEOLOGIC Libertatea ca posibilitate de alegere / 201 Restaurație sau revoluție spirituală / 209 Forme ale discursului subversiv / 215 Teologia imaginii / 221 Menirea episcopatului / 235 Reîmprospătarea predicii ortodoxe / 239 Comportamentul în Biserică / 245 Sensul tradiției. Timp istoric vs. timp liturgic / 249 Teologia lucrătoare / 255 Estetica Ortodoxiei / 261 Reforma universitară / 269 Teologie și politică / 275 Din Trupul Ecclesiei. Epistolar
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
după plinătatea ei desăvârșită. Dincolo de aceste aspecte punctuale abordate: de la logosul ortodox, arheologia interconfesională până la actualitatea Predaniei, cunoașterea religioasă, volumul mai cuprinde și un breviar teologic compozit, cu referire la diverse teme auctoriale, de la probleme precum: libertatea, forme ale discursului subversiv, teologia imaginii până la chestiuni de strictă actualitate religioasă: menirea episcopatului și reîmprospătarea predicii ortodoxe, toate în prelungirea discursului despre elitele interbelice. Acest capitol al raportului dintre Biserică și elită este unul esențial pentru reconfigurarea istoriei intelectuale interbelice, mai ales că
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
sensul acelei revoluții spirituale individuale. Revoluția spirituală reprezintă oportunitatea de refacere a unei națiuni distruse de o doctrină ateistă, precum și asigurarea permanenței esenței ontologice în contact cu Transcendența, a mijlocirii relației dintre scara orizontală și verticala divină. Forme ale discursului subversiv Ideologia totalitară implică la nivelul manifestării sale o retorică păguboasă, contraproductivă a discursului. Întreaga ei utopie s-a axat pe dimensiunea unei practici sui generis a discursului festivist, triumfalist, urmărindu-se, cu orice preț, impunerea unei noi ordini. Instalarea retoricii
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
a discursului. Întreaga ei utopie s-a axat pe dimensiunea unei practici sui generis a discursului festivist, triumfalist, urmărindu-se, cu orice preț, impunerea unei noi ordini. Instalarea retoricii totalitare a culminat, efectiv, cu schimbarea de paradigmă. Fenomenul aplicării discursului subversiv se întâlnește la noi, în cadrul spațiului recluzionar, unde comunicarea între deținuții politici anticomuniști se derula sub forma unui limbaj încifrat, într-un cod specific: de la simplul limbaj bazat pe alfabetul morse până la tehnici mai complexe de comunicare. În volumul său
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
un cod specific: de la simplul limbaj bazat pe alfabetul morse până la tehnici mai complexe de comunicare. În volumul său dedicat experienței concentraționare feminine Strigat-am către Tine, Doamne 1, Doamna Aspazia Oțel Petrescu sublinia faptul că forme specifice ale discursului subversiv, create expres de către deținuți, asigurau dialogul văzut ca o posibilă evaziune din teroarea roșie. În fond, practica rugăciunii, a postului, a ascezei spirituale în acel univers erau considerate de către regimul opresor manifestări ale discursului subversiv, lucruri perfect justificabile pentru o
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
că forme specifice ale discursului subversiv, create expres de către deținuți, asigurau dialogul văzut ca o posibilă evaziune din teroarea roșie. În fond, practica rugăciunii, a postului, a ascezei spirituale în acel univers erau considerate de către regimul opresor manifestări ale discursului subversiv, lucruri perfect justificabile pentru o ideologie anticreștină. După decembrie 1989, o dată cu editarea literaturii concentraționare, s-a putut decela existența unui tip specific de discurs în contrapunct cu cel ideologizant bolșevic, un discurs ce presupunea subminarea celui oficial, propunând o variantă
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
existența unui tip specific de discurs în contrapunct cu cel ideologizant bolșevic, un discurs ce presupunea subminarea celui oficial, propunând o variantă productivă, un fel de concevoir autrement le discours. Acest tip de discurs poate fi perceput ca un discurs subversiv, în sensul ranversării canonului comunist, un discurs în care valoarea să înlocuiască impostura, falsitatea, veleitarismul, artificialitatea. Ca atare, cred că se poate vorbi de o taxinomie a discursului subversiv, în funcție de mediul creativ și de emitenți. Un alt tip de discurs
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
discours. Acest tip de discurs poate fi perceput ca un discurs subversiv, în sensul ranversării canonului comunist, un discurs în care valoarea să înlocuiască impostura, falsitatea, veleitarismul, artificialitatea. Ca atare, cred că se poate vorbi de o taxinomie a discursului subversiv, în funcție de mediul creativ și de emitenți. Un alt tip de discurs subversiv îl reprezintă tipul practicat de elita intelectuală și în care regăsim o recuperare a discursului autentic a cărui problematică compozită implică crearea unui clivaj semnificativ la nivelul discursului
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
în sensul ranversării canonului comunist, un discurs în care valoarea să înlocuiască impostura, falsitatea, veleitarismul, artificialitatea. Ca atare, cred că se poate vorbi de o taxinomie a discursului subversiv, în funcție de mediul creativ și de emitenți. Un alt tip de discurs subversiv îl reprezintă tipul practicat de elita intelectuală și în care regăsim o recuperare a discursului autentic a cărui problematică compozită implică crearea unui clivaj semnificativ la nivelul discursului ideologizant oficial. Ca o variantă importantă a acestui tip s-ar putea
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Arsenie Papacioc, Pr. Justin Pârvu și mulți alții, au întreținut flacăra vie a credinței ortodoxe și care, prin practica lor isihastă, au conferit dialogicului, la un mod teandric, valoarea supremă a conlucrării harice dintre Dumnezeu și om. La nivelul discursului subversiv, de factură elitistă, se cuvine să amintim și cazul filosofului Constantin Noica care, în buna tradiție a Maestrului său, Nae Ionescu, a creat premisele unei școli autentice, a unei gândiri paideice în care filosofia să devină o filosofare, adică un
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
posibil, contextului istoricizant, prin asceza sa întru spirit. Desigur, se pot adăuga și alte nume importante ale elitei intelectuale interbelice care au oferit o alternativă discursului ideologizant: Petre Țuțea, Ernest Bernea, Vasile Băncilă ș.a. Putem astfel vorbi de o cultură subversivă, adică de o continuare, în subsidiar, a tradiției intelectuale interbelice. Exisența unui regim totalitar a determinat o reacție firească de supraviețuire pe diverse planuri, prin emergența unor forme specifice de discurs care să asigure permanența culturală și spirituală a spaiului
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
salvation, but represents true historical facts. Above these punctual aspects: from the Orthodox logos, the interfaith archaeology to date Tradition, the religious knowledge, the volume also contains a composite theological breviary with reference to diverse auctorial themes, such as: liberty, subversive forms of discourse, image theology, to issues of strict religious actuality: episcopate meant and the refreshing of the orthodox sermon, all as an extension to the discourse about the interwar elites. This chapter in which we take into consideration the
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Introducere Regența Patriarhală Problema Pascală (1928-1929) Biserica și politica Învățământul religios Logos ortodox Biserică, Tradiție și națiune Abordarea interconfesională Arheologia confesională Actualitatea Predaniei Cunoașterea religioasă Știință și credință Libertatea ca posibilitate de alegere Restaurație sau revoluție spirituală? Forme ale discursului subversiv Teologia imaginii Menirea episcopatului Reîmprospătarea predicii ortodoxe Comportamentul în Biserică Sensul tradiției. Timp istoric vs. timp liturgic Teologia lucrătoare Estetica Ortodoxiei Reforma universitară Teologie și politică Din Trupul Ecclesiei. Epistolar creștin Bibliografie Abstract Résumé
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
de partid care, într-o anumită măsură, se transformă în structuri de "gestionare" și de "integrare" a societății civile. Este important să se ia în considerare aceste aspecte, pentru a înțelege modul în care unele partide de stânga, cu obiective subversive și anti- sistem, ajung să canalizeze și să integreze potențialul de protest care s-ar consuma în demonstrații de protest ale instituțiilor democratice. Pe scurt, începem să ne familiarizăm cu paradoxul de "integrare negativă"40 spre stânga, care este un
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
lui Hobbes a devenit indezirabilă pentru monarhiști. Pe de o parte, ea nu corespundea strategiei regaliștilor de a ajunge la o înțelegere cu parlamentul, pentru a se reîntoarce în Anglia. Pe de altă parte, teoria lui Hobbes avea un caracter subversiv cu privire la forma de legitimare a monarhiei și la raportul dintre stat și biserică. În viziunea lui Bramhall, "cea mai mare greșeală a lui Hobbes constă în teza că puterea reglementează justiția, când de fapt justiția reglementează puterea. Această teză era
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
Hobbes susține suveranitatea nedivizată și monarhia. Contribuția lui Filmer la receptarea cărții lui Hobbes s-a dovedit decisivă din cauza primului argument, pentru că acesta a determinat nu numai atitudinea negativă a regaliștilor, dar și curiozitatea republicanilor. Ceea ce Filmer și regaliștii considerau subversiv la Hobbes era mai ales ideea că prima lege a naturii este autoconservarea, de unde rezultă că dreptul de rezistență în fața morții trebuie recunoscut chiar și criminalului pedepsit în mod just. Buni specialiști în retorică, regaliștii cunoșteau forța de convingere a
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
Restaurației. Hobbes era acuzat aici de ateism și de erezia numită erastianism 74. Bramhall a folosit și el un argument ad hominem, spunând că reîntoarcerea lui Hobbes în Anglia cromwelliană (în timp ce Bramhall era încă în exil) demonstra de la sine spiritul subversiv și revoluționar al filosofiei sale. Teoria lui Hobbes despre suveranitatea prin cucerire sugera că este suveran cel care deține suveranitatea de facto, iar asta constituia cea mai serioasă problemă pentru revendicarea suveranității de către partida regalistă. Prin urmare, Hobbes a fost
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
și prosperitatea fac parte dintre recompensele naturale care însoțesc căutarea binelui comun și respectarea legii naturale"85. Plecând de aici, autorul amintit dezvoltă o teorie a suveranității opusă pas cu pas lui Hobbes, arătând mai ales că teoria acestuia era subversivă. Până la apariția scrierilor lui Locke, cel mai important teoretician al dreptului natural a fost, după Hobbes, Samuel von Pufendorf. În tratatul său De jure naturae et gentium, el a încercat să determine cu precizie ideea de drept natural, distingând dreptul
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
Așa cum formulam cîndva, chestiunea zestrei metafizice lăsate de Noica a devenit un subiect situat cumva între bavardaj și discursul tendențios-deformator, cel din urmă proiectînd lejer în derizoriu posibilitatea unei ontologii naționale. E drept că, uneori, prin grila unei comparații oarecum subversive, Noica a fost situat undeva în preajma lui Goethe, pe motiv că i-ar putea repeta destinul: autor mare, dar care nu are multe opere mari. Supralicitînd însă puțin, și asta pentru a face fenomenul mai evident, credem că, după moartea
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
și cel din Schimbarea la față a României nu este deloc unul al rigorii epistemologice, al sistematizării intenționate, ci este întreținut de o rațiune sentimentală, rafinată în bolgiile biologicului transfigurat, argumentat sau exacerbat, după cum e cazul, de o nestăpînită erezie subversivă. Viul, sau Viața, este cel ce domină. Prin vinele silogismelor sale pulsează, ca și prin spiritul autorului, globulele Asiei, și nu claritatea și ispita latină. Gînditorul însuși se simte, ne-o spune în Lettre à un ami de lointain, ca și cum
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
știe, regimuri antiintelectualiste. Sigur, cu nuanțele inevitabile: dacă primul i-a ucis brutal, cu ură bestială pe intelectuali, celelalte i-au transformat, pe mulți, fie în complici pasivi, fie în susținători fervenți ai nonvalorilor (bineînțeles că nu ignorăm existența unei subversive rezervații naturale a adevăraților intelectuali). Relația intelectualului cu fenomenul politic s-a crezut a fi aproape similară în țările din sud-estul Europei, cu toate că au fost făcute tranșant distincții de roluri (ele sînt evidente dacă vom compara, din acest unghi, misiunea
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
inspirație ideologică de stânga. Dar acest exemplu (asupra căruia noi am fi insistat din plin) mai dovedește ceva: de îndată ce avangarda se ia, în continuare, în serios chiar și după cucerirea puterii de către stânga ea este imediat reprimată. Rolul său propagandistic subversiv și de tovarăș de drum s-a încheiat (vezi represiunea avangardei și a formalismului în U.R.S.S., stalinismul, jdanovismul și celelalte, caz tipic, dar nu numai). Avangarda de orice tip continuă deci să rămână reacționară din perspectiva oricărei ordini oficiale
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
ordinea conservator filistin burgheză (pp. 11-12). Dar la fel de bine ar fi putut să evoce și întreaga querelle des anciens et des modernes, care începe încă în Roma antică prin polemica dintre novus și vetus în poezie. Barocul față de clasicism este subversiv și deci reacționar, după cum Academia Franceză devine reacționară la rândul său, față de orice scriitor irrăgulier etc. Nu ezit să văd în această acțiune și reacțiune, care se transformă dialectic în contrariul său (reacțiune permanentă cu sensul schimbat) un adevărat invariant
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
europeană, Turcia avea interes să o sprijine pe cea dintâi pentru că astfel era slăbit un important rival al Porții. Atunci când însă consulatele franceze din Iași, București, Vidin, Rusciuk sau Ianina încurajau mișcările separatiste ale românilor, bulgarilor sau sârbilor, propagând ideile subversive ale Revoluției franceze, Poarta și-a schimbat radical poziția față de Franța, ceea ce a dus la închiderea, pentru o vreme, a consulatelor franceze din Imperiu. Raporturile bilaterale s-au deteriorat și mai mult în contextul expediției din Egipt, care a dus
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]