2,316 matches
-
ne pară un lucru cu neputință. Prezența unor sensuri sau modificări fonetice aparent anormale, raportate la evoluția cuvintelor de origine certă latină, ar putea susține valabilitatea acestei ipoteze. De pildă, așa cum am transformat slavonul iubi în iubire, prin adăugarea unui sufix roman, la fel, este posibil ca rădăcini tipic geto dacice, relativ similare cu cele romane, să fi fost modificate într-un sens mai apropiat de limba latină. Firește, absența unei cunoașteri a dialectelor geto dacice ne complică mult situația deoarece
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
de a integra și de a da formă latină cuvintelor create în limbile moderne, îndeosebi în franceză, astfel încît fr. idéologie, dogmatisme, civilisation au devenit în latina savantă ideologia, dogmatismus, civilisatio, -onis. În sfîrșit, s-a dat formă latină, prin sufixe și desinențe, unor cuvinte ce nu se puteau raporta la radicali latini, precum derivatele de la nume proprii de persoană: humianus, kantianus etc. Acestea au fost premisele ca, o dată cu apariția și dezvoltarea unor științe ca biologia și paleontologia, în secolul al
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
avere și essere), ca în franceză, iar imperativul negativ de persoana a doua singular preia infinitivul (non andare !), ca în limba română. În domeniul lexicului, italiana se caracterizează, la fel ca toate limbile romanice sudice, printr-o mare productivitate a sufixelor diminutivale, augmentative și peiorative. Unele cuvinte latinești au fost moștenite numai de italiană, iar, la nivelul adstratului, există elemente de origine germanică, pătrunse în epoci diferite (bando, fiasco, rocca etc.), de origine arabă (ammiraglio, azzuro, dogana, limone etc.) și de
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
prima este specifică substantivelor feminine, iar cealaltă substantivelor masculine. Desinența -e continuă pluralul substantivelor latine de la declinarea întîi (sg. casa pl. casae), care erau de obicei feminine, la care se adăugau unele masculine (nume de profesii: poeta, nauta, derivatele cu sufixul -ista), iar desinența -i o continuă pe cea de la declinarea a doua (sg. annus pl. anni), în care latina cuprindea substantive de orice gen, dar îndeosebi masculine. Tot la pluralul în -i au fost asimilate și alte substantive, precum cele
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
între cuvinte pentru a marca deosebirea de sex se realizează însă prin moțiune, limbile romanice recurgînd la mijloace similare, dar nu identice: rom. lup lupoaică, fr. loup louve, it. lupo lupa, sp., pg. lobo loba. Uzînd de desinențe sau de sufixe, limbile romanice realizează diferențierea dintre numele plantelor și numele fructelor pe care le produc: rom. cireș cireașă, it. cilliagio cilliegia, sp. cerezo cereza. În limbile romanice, există și numeroase substantive epicene în cazul numelor de animale: rom. corb, it. corvo
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
desinența -e în franceză (fac excepție cele care se termină în -e la masculin) și prin desinența -o în provensală. Împreună cu unele adverbe, adjectivele cunosc categoria gramaticală a gradelor de comparație, care, în latină, se realiza sintetic, prin adăugarea unor sufixe la forma de pozitiv, -ior sau -ius la comparativ (de la altus "înalt", altior sau altius) și -issimus sau -erimus la superlativ absolut (altissimus, -a, -um "foarte înalt", pulcherimus, -a, -um "foarte frumos"). În latina populară tîrzie, au devenit însă frecvente
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
recurg la numeroase altele pentru a realiza superlativul absolut, deseori cu prevalarea unor efecte stilistice. Unele dintre limbile romanice occidentale (italiana, spaniola și portugheza) au preluat prin limbile lor literare forma sintetică de superlativ absolut din latina clasică, uzînd de sufixul -is(s)imo, -is(s)ima în paralel cu construcțiile analitice, sufix care însă nu este funcțional și în franceză 44. Toate limbile romanice occidentale au continuat însă din latină realizarea prin supletivism a comparativului și a superlativului la unele
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
unor efecte stilistice. Unele dintre limbile romanice occidentale (italiana, spaniola și portugheza) au preluat prin limbile lor literare forma sintetică de superlativ absolut din latina clasică, uzînd de sufixul -is(s)imo, -is(s)ima în paralel cu construcțiile analitice, sufix care însă nu este funcțional și în franceză 44. Toate limbile romanice occidentale au continuat însă din latină realizarea prin supletivism a comparativului și a superlativului la unele adjective și adverbe. Pronumele demonstrative latinești ille și ipse, care se află
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
comun (utrum) și să se opună împreună neutrului. Din punctul de vedere al mărcilor de gen, engleza și germana prezintă două tipuri extreme. Limba engleză se remarcă printr-un număr foarte redus de mijloace flexionare pentru marcarea genului (desinențe și sufixe), iar articolul și adjectivul, fiind invariabile, nu pot indica nici ele această categorie în cadrul enunțului. În aceste condiții, distincția de gen este remarcabilă formal doar în cazul heteronimelor, care realizează opoziția masculin-feminin prin cuvinte diferite (man-woman, brother-sister, boy-girl etc.), și
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
man-woman, brother-sister, boy-girl etc.), și al cuvintelor compuse, care indică această opoziție prin antrenarea heteronimelor sau pronumelor (boy-friend girl-friend, he-goat "țap" she-goat "capră"). Doar pentru feminin există uneori indicii formale, prin manifestarea moțiunii, dar cu mijloace împrumutate din limbile latino-romanice (sufixele -ess și -ine). Genul neutru cuprinde în engleză numele de lucruri, dar unele dintre aceste nume pot fi repartizate la masculin sau la feminin, fără a avea o marcă în acest sens. Neutre sînt însă, ca în toate limbile germanice
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
este realizată prin mijloace lexicale și contextuale, iar nu flexionare. În cazul limbii germane însă, mijloacele flexionare (sintetice) de marcare a genului sînt mult mai numeroase, deși situații de nedeterminare formală sînt și aici. În această limbă, există desinențe și sufixe specifice care repartizează sub-stantivele la unul dintre cele trei genuri, dar, în cazul masculinului ele sînt în multe cazuri de origine latino-romanică: -er (der Teller), -el (der Artikel), -en (der Regen), -ismus (der Idealismus), -ist (der Journalist), -ent (der Student
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
Teller), -el (der Artikel), -en (der Regen), -ismus (der Idealismus), -ist (der Journalist), -ent (der Student), -ant (der Aspirant), -än (der Kapitän), -loge (der Biologe), -or (der Professor) și altele cîteva. Pentru genul feminin, sînt uzuale mai multe desinențe și sufixe germanice propriu-zise, precum cel mai important sufix moțional -in (der Freund die Freundin "prieten prietenă"), la care se adaugă -heit [xait] (die Krankheit), -keit [kait] (die Geschwindigkeit "iuțeală"), -schaft [∫aft] (die Botschaft "ambasadă"), -ung (acesta specific abstractelor verbale, de tipul
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
-ismus (der Idealismus), -ist (der Journalist), -ent (der Student), -ant (der Aspirant), -än (der Kapitän), -loge (der Biologe), -or (der Professor) și altele cîteva. Pentru genul feminin, sînt uzuale mai multe desinențe și sufixe germanice propriu-zise, precum cel mai important sufix moțional -in (der Freund die Freundin "prieten prietenă"), la care se adaugă -heit [xait] (die Krankheit), -keit [kait] (die Geschwindigkeit "iuțeală"), -schaft [∫aft] (die Botschaft "ambasadă"), -ung (acesta specific abstractelor verbale, de tipul celor românești în -re; die Bearbeitung "prelucrare
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
prietenă"), la care se adaugă -heit [xait] (die Krankheit), -keit [kait] (die Geschwindigkeit "iuțeală"), -schaft [∫aft] (die Botschaft "ambasadă"), -ung (acesta specific abstractelor verbale, de tipul celor românești în -re; die Bearbeitung "prelucrare) etc. Sînt feminine, de asemenea, substantivele cu sufixele neologice: -anz, -inz, -iz,-tät, -ik, -tion, -ie, -üre, -ade, -ose, -age, -äne, -ette (die Bilanz, die Frequenz, die Notiz, die Fakultät, die Fabrik, die Nation etc.). În cazul sufixelor neologice, atît la masculin, cît și la feminin, limba germană
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
die Bearbeitung "prelucrare) etc. Sînt feminine, de asemenea, substantivele cu sufixele neologice: -anz, -inz, -iz,-tät, -ik, -tion, -ie, -üre, -ade, -ose, -age, -äne, -ette (die Bilanz, die Frequenz, die Notiz, die Fakultät, die Fabrik, die Nation etc.). În cazul sufixelor neologice, atît la masculin, cît și la feminin, limba germană urmează în general distincțiile de gen din limbile romanice occidentale, îndeosebi pe cele din franceză. De aceea, de exemplu, substantivele cu -tion sînt feminine, ca în franceză, în vreme ce în alte
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
atare, fr. la station este în germană die Station [di: statsi΄on], dar în neerlandeză het station [ət stasi΄on/statsi΄on], de genul neutru. În germană, la fel ca în neogreacă, sînt de genul neutru toate substantivele realizate cu ajutorul sufixelor diminutivale -chen [xən] și -lein [lain], indiferent de genul substantivului inițial: das Mütterlein "mămică", das Tischlein [das ΄ti∫lain] "măsuță" (< der Tisch), das Hündchen [das ΄xündxən] "cățeluș" (< der Hund). Și în limba neerlandeză derivatele cu sufixul diminutival -je [üe] sînt
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
toate substantivele realizate cu ajutorul sufixelor diminutivale -chen [xən] și -lein [lain], indiferent de genul substantivului inițial: das Mütterlein "mămică", das Tischlein [das ΄ti∫lain] "măsuță" (< der Tisch), das Hündchen [das ΄xündxən] "cățeluș" (< der Hund). Și în limba neerlandeză derivatele cu sufixul diminutival -je [üe] sînt toate de genul neutru: het straatje [ət ΄stra:tüe] "străduța" de straat, het vrouwje [ət vrauüe] "femeiușca" de vrouw. De gen neutru sînt, în limba germană, și substantivele colective, îndeosebi dacă sînt forma-te cu prefixul
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
vrouwje [ət vrauüe] "femeiușca" de vrouw. De gen neutru sînt, în limba germană, și substantivele colective, îndeosebi dacă sînt forma-te cu prefixul ge-: das Gebirge "lanț de munți", das Gepäck "bagaj". În sfîrșit, sînt de genul neutru substantive cu sufixe neologice de origine latină precum -tum, -in (accentuat), -(i)um, -ment: das Altertum, das Aspirin, das Stipendium, das Museum, das Dokument. Prin urmare, spre deosebire de celelalte limbi din familie, germana are un număr însemnat de mijloace pentru a marca genul la
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
billigst; morsom "drăguț", morsom-mere, morsomst; sued. kort "scurt", kurtare, kurtast; dyr "scump", dyrare, dyrast 57; neer. leuk "plăcut", leuker, leukst; groot [xro:t] "mare", groter, grootest. Chiar engleza, remarcabilă prin analitism în alte cazuri, realizează în mare parte comparația cu ajutorul sufixelor: fine [fain] "frumos", finer, the finest; small [sm(l] "mic", smoller, the smollest; big "mare", bigger, the biggest. Ca atare, în engleză, superlativul relativ este precedat de articolul hotărît, ca în limbile romanice, dar nu reprezintă ca în aceste limbi
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
vocale radicale sub influența alteia care urmează, este specific limbii germane și limbilor nordice, unor limbi, precum engleza, lipsindu-le în faza actuală. Ca atare, adjectivele care cunosc acest fenomen realizează comparația în mod redundant, prin altenanță fonetică și prin sufix: germ. hoch "înalt", höcher, am höchsten; dan. stor [sto:r] "mare", større [störə], størst; ung [ö(] "tînăr", yngre [ü(rə], yngst [ü(st]; norv. stor "mare", større, størst; ung, ynge, yngst; sued. stor, större, störst; lång "lung", längre, längst. Supletivismul
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
a condus, în cazul latinei populare, de exemplu, la evoluția spre o topică relativ fixă a limbilor romanice. Altfel se prezenta situația în latina literară, prelucrată de învățați, unde posibilitățile de marcare a funcții-lor sintactice prin desinențe sau prin afixe (sufixe) au oferit condiții de realizare a unor construcții cu inversiuni, cu dislocări și cu intercalări, unele devenite caracteristice pentru limba cultă (precum perioadele), modelul lor fiind preluat, în epoca manierismului umanist și de unele limbi moderne, precum germana și suedeza
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
presupune în principiu adoptarea regimului sintactic de determinant al verbului, cu funcția de circumstanțial, ceea ce induce un conținut specific adverbului. Adverbializarea cuvintelor (a adjectivelor sau a substantivelor) se poate realiza în două moduri, 1) prin adăugarea unor afixe (de obicei sufixe) și 2) prin păstrarea formei inițiale și prin sugerarea noului regim morfo-sintactic și a noului conținut numai prin vecinătatea cu verbul, adică printr-o regulă a topicii, regulă care are ca revers o alta: lipsa unei astfel de vecinătăți presupune
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
elementelor propoziției și, pe de altă parte, la transformarea în adverbe a unor substantive în ablativ (lat. de una hora > rom. odinioară) sau precedate de prepoziții (lat. ad foras > rom. afară, sp. afuera, pg. afora, v.it. affuori, v.fr. afors). Sufixele adverbiale latinești nu au fost moștenite de limbile romanice, dar cele occidentale au un astfel de sufix, -mente, care provine din ablativul substantivului latinesc mens,-ntis "mod de a gîndi sau de a simți; pricepere, minte". Acest sufix a devenit
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
de una hora > rom. odinioară) sau precedate de prepoziții (lat. ad foras > rom. afară, sp. afuera, pg. afora, v.it. affuori, v.fr. afors). Sufixele adverbiale latinești nu au fost moștenite de limbile romanice, dar cele occidentale au un astfel de sufix, -mente, care provine din ablativul substantivului latinesc mens,-ntis "mod de a gîndi sau de a simți; pricepere, minte". Acest sufix a devenit în limbile respective utilizat în transformarea adjectivelor calificative în adverbe, fiind atașat formei adjectivale de feminin (în
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
v.fr. afors). Sufixele adverbiale latinești nu au fost moștenite de limbile romanice, dar cele occidentale au un astfel de sufix, -mente, care provine din ablativul substantivului latinesc mens,-ntis "mod de a gîndi sau de a simți; pricepere, minte". Acest sufix a devenit în limbile respective utilizat în transformarea adjectivelor calificative în adverbe, fiind atașat formei adjectivale de feminin (în franceză, de exemplu, m. heureux, f. heureuse, adv. heureusement). Dacă procedeul schimbării categoriei gramaticale prin topică face din română un tip
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]