2,421 matches
-
cozile fracului, și se apucă să spintece cu un cuțit cele două suluri portocalii, astfel încât țesătura să nu mai poată fi folosită. "Uite, pentru că nu l-ați ascultat, doctorul Sinus vă ia înapoi darul. Vă lasă totuși în deplină proprietate sulurile verzi, puteți dispune de ele cum credeți de cuviință, dându-le fiului dumneavoastră, de exemplu, se pot face cearșafuri din ele. Sau cârpe de bucătărie." Exasperată, urlă: "N-am nevoie de stamba lui verde, vreau să plec de-aici. Du
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
eclipsă de soare; fiind senin, s-a putut vedea foarte bine. în iarna grea a anilor 1953-1954, a nins viscolit, drumurile au fost blocate, circulația întreruptă, s-au format adevărate culmi de zăpadă care au rămas pân primăvara târziu. Aceste suluri de zăpadă trebuiau înconjurate, fiind pericolul de a rămâne blocați în zăpadă, oameni și animale. De multe ori se întâmplă iarna ca zăpada viscolită să blocheze oamenii în case și animalele în grajduri și staule. îmi aduc aminte de iernile
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
altă parte. Și asta e doar varianta soft a ceea ce mi se poate întâmpla. Îi mulțumesc pentru bunăvoința de a-mi fi oferit atâtea detalii. Bărbatul - de aproximativ 60 de ani - poartă ochelari și are în mână o revistă strânsă sul. O folosește ca indicator când îmi arată cum să ajung pe Gran Via, spre hotel. După un asemenea avertisment, traversez piața - slab luminată - cu pas grăbit. Observ și un echipaj de poliție. Girofarul mașinii este o „recomandare” indubitabilă pentru aceste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
opere. Când s-a făcut aproape miezul nopții și gazda noastră se cherchelise, omul a avut ideea să ne dăruiască ceva care să ne amintească de Tallin. Dădu buzna în atelierul său, deschise ușa unei cămări spațioase, de unde scoase câteva suluri de pânze pictate de fostul său vecin, plecat de mai mulți ani. Vecinul era absolvent al Academiei de Arte și, o perioadă, își câștigase existența pictând portrete ale lui Lenin cerute de propagandă. Nu i-am putut accepta aceste cadouri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
multe și locuri foarte interesante, cum ar fi: Camera cu Rugul Aprins care nu se mistuia (acolo nu intri Încălțat, e loc sacru), Tablele Legii (acolo i s-au dat lui Moise), Biblioteca cu cărți și manuscrise din secolele III-IV (suluri de pergament cum se scriau atunci). Am văzut cărți și veșminte de pe vremea Apostolilor, cruci și multe alte obiecte de cult religios de o valoare inestimabilă. Apoi am vizitat și cimitirul sfinților. La subsolul mănăstirii este o cameră cu oseminte
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
victoria rămânea a germanilor, Dobrogea era lăsată României, Cadrilaterul înapoiat Bulgariei. Tot Lupu Costache a cerut o întrevedere pentru Carp, care acum s-a dus să depună o hartă și a fost primit. D. Crăsnaru ne spuse că și dân sul a rămas mulțumit. Prin Procopiu, care o știa de la Maiorescu, am aflat cât de dureros au fost loviți germanii de intrarea în război a Americii, la care nu se așteptau. Ai noștri, sau mai bine zis conservatorii, nu se impresionaseră
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
interior al cetății. Își dădu seama că trecuse pe sub arcada impunătoare, însă niciun străjer nu-i proptise sulița în piept, pentru a-i cere hrisoave domnești, buletin de identitate, scrisori de acreditare sau pur și simplu o hârtie îngălbenită, făcută sul, sigilată cu o pecete plină de înflorituri. Un răvaș pe care călătorul prăfuit ar fi trebuit să îl scoată de la piept sau din cizmă sau... Un cap - freză ciufulită, plete negre, lungi, așezate pe umeri lați, ascunși sub o geacă
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
pixul! Fătălăii scriu, bărbații adevărați iau viața-n piept! Mereu striga așa, deși cumpăra ziarul și-l răsfoia din scoarță-n scoarță. Pe urmă, m-ar bate. Și pe urmă mi-ar băga caietul drept în cur, l-ar face sul și mi l-ar introduce în gaură, cu o mână, iar cu cealaltă ar pune la gură sticla de bere. Acesta era tata. Întotdeauna ținea o bere în mână. Mâna dreaptă. Sus, aproape de umăr, avea un tatuaj mișto, cu o
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
atentă printre pleoapele lui pe jumătate căzute. Am încercat atunci să-i explic lui Eduard ce gânduri am în legătură cu romanul și el m-a ascultat cu mare atenție, privindu-mă din nou până în adâncul ochilor, apoi a rezumat, cu gla sul lui egal și plin: — Din câte pricep de la tine, trebuie să fie ceva nemaiauzit și nemaipomenit. Ceva care să zguduie conștiințele și să trezeas că lumea din adormire. — Ei, nici chiar așa, am dat eu înapoi, încurcată. Nu am pretenții
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
nou pe spate, închizând ochii. Rămase un timp așa, ascultând vuietul mării. Era nedumerit. Deși el intrase în mare, până în adâncuri, așa cum își dorise, era ca și cum marea ar fi intrat în el. O simțea încă în el, îi simțea miro sul și îi auzea vuietul de neoprit. Până la urmă, cine pe cine cucerise? Se ridică și o privi mult timp, cu ochii lui cenușii încordați, dar lipsiți de ură. Marea îi răspunse privindu-l și ea drept în ochi. Privirea ei
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
de pe nas. Mă bucur să te văd! Bărbatul cu înfățișare de monah ridică spre ea niște ochi ce nușii, cu pleoapele pe jumătate căzute, și o privi tăcut. — Bine-ai venit, Clara! îi răspunse el într-un târziu, cu gla sul lui plăcut, neschimbat. Te aș-tep-tam! Privirea lui cenușie, atât de asemănătoare cu a fratelui său încât pentru o clipă Clara avu senzația că se uită în ochii lui Eduard, avea un anumit farmec printre pleoapele pe jumătate căzute. Ai fi
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
afle. Era destul de rău că era roz. Se uită mai bine, dând lucrurile la o parte delicat cu vârful pantofului, dar nu mai era o altă umbrelă. Luă umbrela din dulap și se Înapoie la masă. Dacă făcea La Repubbllica sul de-a lungul, putea Împături mare parte din umbrelă, lăsând la vedere doar mânerul, mânerul și o palmă de roz. Făcu asta spre mulțumirea lui, părăsi biroul și luă scările În jos spre biroul lui Patta. Ciocăni, așteptă până ce fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
povestea lui Boris Sarafoff, Revoluția din 1989, moartea lui Vlad Țepeș, istoria legionarilor, cadavre, singulare ori la grămadă, din diverse perioade, și altele. - Domnul Ionescu, avem un caz, zâmbea Ancuța Goianu, o ființă subțirică, înfășurată în haine ca într-un sul de hârtie. - Te ascult, îi răspundea întotdeauna Andrei Ionescu, modelându-și după deget șuvița lui preferată de păr. - S-a descoperit un cadavru din vremea lui Vlad Țepeș, propriu-zis doar osemintele acestea, aveți aici pozele, de fapt, am alcătuit deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
buzunar și scoase de acolo un șomoiog de hârtie igienică, din cea sfertisită de la toaleta aflată la decanat. De fapt ca să fiu cât mai exact în descrierea mea, doar am spus clar că am o formație științifică era hârtie din sulul de prosoape de unică folosință. Rupse două bucăți din ea și-și făcu din ele două șomoioage pe care și le vârî în nările largi. Nea Vasile făcuse armata la spitalul militar, unde avea un unchi plutonier de intendență și
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
făcut toată ca sîngele. 13. Și stelele au căzut din cer pe pămînt, cum cad smochinele verzi din pom, cînd este scuturat de un vînt puternic. 14. Cerul s-a strîns ca o carte de piele, pe care o faci sul. Și toți munții și toate ostroavele s-au mutat din locurile lor. 15. Împărații pămîntului, domnitorii, căpitanii oștilor, cei bogați și cei puternici, toți robii și toți oamenii slobozi s-au ascuns în peșteri și în stîncile munților. 16. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]
-
trebuie să merg să scot de la C.E.C. Nu vă ridicați, indiferent ce se întâmplă, ai înțeles? Luată pe nepregătite, fetița întrebă speriată: E departe? Micuța mea, am încredere în tine. Vin cât de repede pot. Hai, așezați-vă aici! Făcut sul, covorul arăta ca un șarpe uriaș. Sanda le așeză călare la cele două capete și dispăru. În lipsa agitației din magazin fetițele ar fi putut găsi, lesne, un mod de joacă dar haosul din jur le făcu să se încleșteze de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
-mă, a spus: - Și-apoi n-am hotărât că o să mă-nveți tot ceea ce știi despre femei? Se aștepta să-l refuz, să nu-mi țin promisiunea, dar un gând m-a luminat. Am scos din desaga cu cărți un sul de pergament într-o stare precară; cuprindea Anecdota de Procopius din Cezareea, scrieri pe care, neputând să-mi permit să le cumpăr, le copiasem în întregime la biblioteca din Aquileia. Rotari, mi-am dat perfect seama, era fermecat de istorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cuvintele astea pentru cazul în care, ferească Sfântul, Stiliano n-ar putea să vorbească. Mi-am calmat camaradul, asigurându-l că o să i le repet în timpul călătoriei până când o să-i intre-n cap. Tatăl meu a desfășurat pe masă un sul, l-a deschis și ne-a arătat o hartă a exarhatului. A pus arătătorul în locul numit Auxia, la circa zece mile la răsărit de Ravenna. Era însemnat printr-o cometă, și eu știam ce noimă avea. - Caută familia de căruțași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și am văzut bărbați și femei sosind în mici grupuri. După cum erau îmbrăcați, păreau a fi țărani. Garibaldo a venit să-mi dea vestea cea bună. - E momentul să începi să înțelegi, să pătrunzi misterul, a spus întinzându-mi un sul de pergament. L-am copiat din nou la Grado. Este una dintre cărțile tainice. După ce o citești, întoarce-te la mine. Era Cartea lui Enoh, despre care auzisem vorbindu-se câte-n lună și-n stele și pe care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cărți puse pe jos și m-a rugat să iau una pentru mine. Am luat Evanghelia lui Toma, drept care mi-a spus cu răutate: - Sunt sigur că știi că evanghelia aceea este considerată eretică și mincinoasă. Am strâns la piept sulul de pergament, atât de tare, că mă durea de la betele de care era prins. - Da, am răspuns, dar există oameni care gândesc altfel. Am observat pe chipul lui satisfacția că, deși alesesem o carte secretă, era lipsită de orice podoabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
binevoitoare și amuzată. - Vrei să fii tu acel sculptor? Întrebarea ei m-a încremenit și am bombănit ceva despre îndatoririle mele de la Brescia. - Fără scuze, Stiliano, și nu înceta să fii sincer. Uită-te la asta! Mi-a întins un sul cu omiliile episcopului Ambrogio, și apoi altul cu Confesiunile lui Augustin. - Sunt adnotate chiar de autori. Nimeni n-a făcut până acum un catalog al acestor scrieri, și unele sunt foarte rare, salvate din pârjolul ce-a distrus Montecassino. Facem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
totul împrejmuit de un portic cu coloane având, în mijlocul unei grădini, o fântână cu trei jeturi înalte. Peste tot erau flori și arbuști de toate speciile și culorile. Giuliano stătea pe o laviță de piatră lângă fântână și citea un sul de pergament. Avea pe el doar o tunică simplă de bumbac alb. Ne-a primit politicos și a voit să știe cine eram. I-am întins scrisoarea de la Gundeperga și i-am rezumat motivul călătoriei mele. M-a ascultat răbdător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
încercat să i-l dau pe cel mai înțelept. Nu mai era mult până la mănăstire, când fiul meu a scotocit ceva în geanta pe care o ținea agățată la brâu și, aplecându-se spre mine, mi-a întins precaut un sul mic de pergament spunând: - Tată, tu știi cel mai bine de cât timp e nevoie ca să faci o copie frumoasă a unui act cu toate acele litere mari. Am văzut printre documentele pe care mi le-ai încredințat și unele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ne-am strădui și noi să scriem ca ei, folosind cursivele mici și prescurtările, timpul s-ar reduce la jumătate. Am studiat literele, le-am modificat oleacă. Uită-te, nu-ți pare totuși frumos? Am oprit calul și am desfăcut sulul de pergament. Era vorba despre o ordonanță a regelui privind locurile unde se puteau tăia mieii la Pavia. Era într-adevăr frumos, ordonat și clar, și se putea citi repede în ciuda scrisului mărunt. - Mi se pare o idee bună, Ansoald
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Pavia. Era într-adevăr frumos, ordonat și clar, și se putea citi repede în ciuda scrisului mărunt. - Mi se pare o idee bună, Ansoald. Ai mai vorbit cu cineva despre asta? A făcut semn că nu. - Bine, am spus eu vârând sulul în geanta mea. Și nici să nu vorbești. N-ai face decât să stârnești împotrivirea celor în vârstă și invidia tinerilor. Așteaptă să ajungi notar, pe urmă o să vorbim cu Rotari. M-a privit descurajat, spunând: - Da, tată, dar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]